CURSURI AMG , GINECOLOGIE - C3 DOZĂRILE HORMONALE


DOZĂRILE HORMONALE

A.Gonadotrofinele hipofizare
  1. Generalităţi

    • Hormonul foliculostimulant, FSH, şi hormonul luteinizant, LH, sunt glicoproteine cu greutatea moleculară între 30.000 şi 45.000;
    • Curbele de secreţie ale celor doi hormoni sunt similare, cu vârful la momentul ovulaţiei, peak-ul de LH fiind mai mare;
    • Secreţia hormonală este controlată de către LH-RH, releasing hormonul luteinizant, care este un decapeptid produs în hipotalamus, în tuber cinereum, şi eliberat în circulaţie în mod pulsatil; deoarece acest hormon reglează atât producţia de FSH, cât şi pe cea de LH, el se mai numeşte GnRH (gonadotrofin releasing hormon).
  1. Dozarea se face prin metode radio-imunologice, iar valorile considerate normale sunt următoarele:


FSH
LH
Faza proliferativă şi secretorie
2 – 10 UI / l
2 – 10 UI / l
Ovulaţie
Până la 20 UI / l
Până la 100 UI / l
La menopauză
20 – 100 UI / l
20 – 50 UI / l

  1. Indicaţii: în evaluarea
  • Anomaliilor funcţionale, în special în amenoree,
  • Modificărilor de secreţie gonadotrofinică.


B.Prolactina
    1. Generalităţi
      • Este un hormon gonadotrop ante-hipofizar;
      • Are structură polipeptidică, cu greutatea moleculară în jur de 21.000;
      • A fost izolat în 1971.
    2. Funcţii
  • Acţionează sinergic cu estrogenii ovarieni în dezvoltarea ţesutului glandular mamar, declanşând şi întreţinând lactaţia;
  • Alte acţiuni:
-în funcţionarea ovarului şi a suprarenalelor,
-în reglarea osmotică şi electrolitică.
    1. Originea: prolactina este produsă în celulele cromofobe din hipofiza anterioară.
    2. Reglarea
  • Producţia de prolactină este singura funcţie hipofizară care este în mod normal inhibată de către PIF (prolactin inhibiting factor);
  • Prolactina este acumulată în structurile eminenţei mediane, de unde este eliberată în hipofiza anterioară, sub controlul sistemului dopaminergic;
  • Mecanismul de control al producţiei de prolactină este încă neelucidat, acceptându-se atât ideea reglării prin intermediul unui PRF (prolactin releasing factor), cât şi prin modularea producţiei de PIF.
    1. Dozare
  • Dozarea se face din ser, prin metode radio-imunologice.
  • Valoarea normală după pubertate, de 4–20 μg/l:
-este uşor crescută în faza luteală,
-are valori mai scăzute înaintea pubertăţii şi în menopauză;
  • Variaţiile în cursul ciclului menstrual sunt neînsemnate, oscilaţiile circadiene fiind mai importante.
    1. Producţia de prolactină
  • Factori stimulatori:
-contactul sexual,
-stimularea sânului şi a mamelonului,
-somnul (valoare serică crescută la ora 6 dimineaţa),
-perioada de alăptare,
-activitatea fizică,
-stressul,
-medicamente:
        1. neuroleptice,
        2. antidepresive,
        3. reductori de dopamină (alfa metil-dopa, rezerpină).
  • Factori inhibitori:
-derivaţi de bromcriptină,
-antiparkinsoniene,
-apomorfina.
    1. Indicaţii:
  • În diagnosticul diferenţial al tulburărilor menstruale de cauză hipoestrogenică;
  • În diagnosticul sterilităţii;
  • În evaluarea galactoreei bilaterale.

C.Hormonii estrogeni
    1. Generalităţi
      • Tehnicile de dozare au fost mult timp suplinite de alte metode paraclinice:
-examenul cito-vaginal,
-examenul glerei cervicale,
-testul de sarcină.
      • De obicei se dozează estrogenii totali, dar se poate face şi dozarea fracţionată în estronă (E1), estradiol (E2) şi estriol (E3).
    1. Dozarea
      • Dozarea se face radio-imunologic, din ser (17-β-estradiol, fracţiunea biologic activă ).
      • Valori normale

Faza
proliferativă
ovulatorie
luteală
Post-menopauza
Estradiol seric
Pmol / l
200 - 800
Până la 2000
200 - 800
< 100

D.Progesteronul
  1. Generalităţi
Dozarea progesteronului poate fi suplinită de:
  • Examenul cito-hormonal vaginal,
  • Temperatura bazală,
  • Biopsia de endometru.
  1. Dozarea
  • Se face cu metoda radio-imunologică, din ser.
  • Valori normale

Faza
Proliferativă - anovulaţie
Luteală
Progesteron seric
Nmol / l
0,6 – 3,0
25 - 100

  1. Indicaţii: documentarea ovulaţiei şi a insuficienţei luteale

E.Testosteronul şi 17-ceto-steroizii.
  1. Generalităţi: 17-ceto-steroizii reprezintă produsul de degradare a androgenilor suprarenalieni şi ovarieni, dozarea lor fiind folosită în diagnosticul hiperandrogenismului.
  2. Dozare
    • Prin spectro-fotometrie din urina pe 24 de ore (17-ceto-steroizi),
    • Prin metoda radio-imunologică pentru dozarea serică:
-testosteron,
-androstendion,
-dehidroepiandrosteron (DHEA).
    • Valori normale

dozarea
Femei
Bărbaţi
17 ceto-steroizi
17 – 50 μmol / 24 ore
35 – 70 μmol / 24 ore
Testosteron seric
0,3 – 2,8 nmol / l
8,7 – 50 nmol / l

  1. Indicaţii:
    • În diagnosticul diferenţial al hirsutismului:
-valori normale în cel constituţional,
-valori crescute în virilism.
    • În hiperplazia suprarenalelor (valori crescute);
    • În testiculul feminizant (valori crescute);
    • În sindromul Stein-Leventhal (valori variabile).

F.Hormonii tiroidieni
      1. Generalităţi
Există legături strânse între funcţia tiroidiană şi buna funcţionare a ciclului menstrual (de exemplu oligo-hipomenoreea sau anovulaţie în caz de hipotiroidism).
      1. Dozarea
        • Dozare radio-imunologică din ser , sub formă de tiroxină liberă, T4, T3 şi TSH.
        • Valorile normale:
-T4:10–25 pmol/l,
-T3:1,7–2,8 nmol/l,
-TSH:0,5–6 mU/l.
      1. Se dozează:
  • Valori crescute şi nesemnificative în:
-hepatită,
-sarcină şi contracepţie hormonală;
  • Valori fals scăzute în:
-bolile renale,
-în cursul terapiei cu salicilaţi.

17.TESTE DINAMICE HORMONALE

A.Testul la GnRH
  1. Principiu: acest test studiază reactivitatea hipofizei anterioare la stimulare specifică cu GnRH.
  2. Tehnica
    • Se administrează GnRH sintetic, 25 mg pe cale intravenoasă sau 100 mg intramuscular.
    • Se dozează nivelul seric de LH înainte de administrarea GnRH şi apoi la 15, 30, 60 şi 120 de minute.
    • În mod normal se înregistrează o creştere a nivelului seric de 1-2 ori pentru FSH şi de 4-6 ori pentru LH.
    • Testul negativ semnifică:
-o funcţionalitate deficitară printr-o leziune organică (adenom hipofizar) sau
-o cauză funcţională şi este indicaţie de tratament substitutiv (Pergonal, Humegon).

B.Testul de stimulare a prolactinei
  1. Testul serveşte la evaluarea secreţiei de prolactină şi depistarea potenţialului hiper-prolactinogen.
  2. Tehnica: se administrează 200 mg de PRH şi se evaluează efectul prin dozarea ulterioară a prolactinei.
    • În mod normal, prolactinemia serică creşte de 3-4 ori;
    • O creştere anormală, explozivă, are semnificaţia unei hiperprolactinemii şi este indicaţie pentru terapia de inhibiţie a producţiei de prolactină.

C.Testul la citrat de clomifen
      1. Testul constă în administrarea a două tablete de citrat de clomifen în zilele 5-9 de ciclu.
      2. Rezultatul se evaluează după aspectul curbei temperaturii bazale:
        • Tipul 1: defazaj termic absent, menstruaţie absentă;
        • Tipul 2: defazaj termic absent, menstruaţie prezentă;
        • Tipul 3: defazaj termic prezent, menstruaţie prezentă;
        • Răspunsul de tip 3 are semnificaţia unui ax hipotalamo-hipofizo-ovarian normal, în condiţiile în care FSH, LH şi estradiolul cresc după clomifen.
      3. Lipsa de răspuns la această stimulare este indicaţie pentru stimularea mai specifică cu GnRH.