TULBURARI DE FLUX MENSTRUAL PRIN INSUFICIENTA
AMENOREEA
Este absenta fluxului menstrual
normal.
Poate fi fiziologica – amenoreea de
sarcina, alaptare sau menopauza si patologica: primara – cand
menstruatia a aparut dupa varsta de 18 ani; secundara – cand apare
dupa cicluri menstruale normale si dureaza mai mult de 2-3 luni.
Amenoreea patologica secundara poate fi temporara
si definitiva.
Cauzele amenoreei patologice pot fi bolile cronice,
endocrine, tulburarile hormonale, afectiunile nervoase, infectiile
aparatului genital, traumatismele, psihozele, malformatiile,
tumorile.
Tratamentul este etipatogenic, la cere se adauga
vitaminoterapie, helioterapie, agenti fizici si masuri de igiena
generala.
OLIGOMENOREEA
Este o tulburare menstruala ce
consta in aceea ca hemragia apare rar si la intervale neregulate, ce
varieaza intre 35-45 zile. Se asocieaza cu hipo- sau hipermenoreea.
Cauzele principale sunt neuroendocrine.
La tratamentul etiologic se adauga vitamina E.
HIPOMENOREEA
Este o tulburare menstruala ce
consta dintr-o reducere a cantitatii de sange, cu flux menstrual
scurtat sub 3 zile. Cauzele pot fi unele boli endocrine sau
inflamatorii genitale, infectii acute sau cronice, afectiuni
neuro-psihice, intoxicatii ( alcool, nicotine sau profesionale).
Tratamentul complex vizeaza in primul rand
latura etiologica.
TULBURARI DE FLUX MENSTRUAL PRIN EXCES
MENORAGIA
Se caracterizeaza prin menstruatie
abundenta si prelungita ( 6-7 zile). Vorbim de menoragie atunci cand
hemoragia uterina continua menstruatia, iar de metroragie atunci cand
hemoragia apare intre doua fluxuri menstruale. Cu cauze complexe,
menoragia apare de obicei la pubertate si premenopauza.
Tratamentul este cauzal.
HIPERMENOREEA
Se caracterizeaza printr-o
crestere cantitativa a hemoragiei menstruale la intervale regulate si
normale.
POLIMENOREEA
Se caracterizeaza prin cicluri
scurte de 17-21 zile cu menstruatii abundente.
Uneori hemoragia este normala, alteori
prelungita.
Tulburările de
ciclu menstrual
Tulburările
de ciclu menstrual se referă la modificări ale ritmului
menstruaţiilor şi cantităţii fluxului menstrual (împărţite
clasic în tulburări prin insuficienţă şi tulburări prin exces
de flux menstrual) precum şi la durere şi fenomene neurovegetative
care se manifestă ciclic în perioada menstruaţiei.
Tulburările
prin insuficienţă de flux menstrual:
• Amenoreea:
absenţa menstruaţiei.
• Criptomenoree:
absenţa eliminării sângelui menstrual în afară, din uter sau
vagin.
• Oligomenoree:
menstruaţii rare, ciclul mai mare de 35 zile.
• Spaniomenoree:
menstruaţii foarte rare, la interval de 3-4 luni.
• Hipomenoree:
menstruaţii regulate dar cu reducerea cantităţii de sânge
pierdut.
Tulburările
prin exces de flux menstrual:
• Menoragie:
ciclu regulat, cu pierderea unei cantităţi mai mari de sânge la
fiecare menstruaţie.
• Metroragie:
sângerări neregulate.
• Polimenoree:
scurtarea perioadei intermenstruale.
Fenomene
dureroase:
• Dismenoreea:
menstruaţii însoţite de durere.
• Sindrom
intermenstrual
şi sindrom
premenstrual:
ansamblu de fenomene neurovegetative cu simptomatologie variată ce
survin la mijlocul ciclului sau înainte de menstruaţie.
Amenoreea.
Definiţie:
lipsa menstruaţiei la femeia cu vârstă între 16 şi 50 ani.
Frecvenţă:
este o tulburare menstruală relativ frecventă.
Clasificare:
• amenoreea
fiziologică: din timpul copilăriei, sarcinii, lactaţiei şi
climacteriului.
• amenoreea
patologică: se produce în urma unei stări anormale a sistemului
reproductiv sau a altor sisteme şi aparate.
Amenoreea
patologică.
Definiţie:
lipsa menstruaţiei în afara situaţiilor fiziologice enumerate.
Frecvenţă:
este o maladie relativ frecventă fiind întâlnită la aproximativ
5% dintre femeile de vârstă reproductivă.
Clasificare:
primară şi secundară (după cum femeia a avut sau nu menstruaţie
în antecedente).
Amenoreea
primară este lipsa menstruaţiei la vârsta de 16 ani la pacienta cu
caractere sexuale secundare normale sau la 14 ani la o pacientă fără
caractere sexuale secundare dezvoltate.
Amenoreea
secundară reprezintă absenţa menstruaţiei pentru o durată de
peste 6 luni în afara existenţei unei sarcini la o femeie care a
avut ciclu menstrual regulat.
Etiologie:
A. Stări
patologice ale regiunii hipotalamo hipofizare sau a altor zone
ale sistemului nervos central, emoţii negative intense, boli psihice
(schizofrenie, psihoză maniaco depresivă, oligofrenie,
meningoencefalite, tumori hipotalamo hipofizare, fracturi ale
bazei craniului, sarcina nervoasă, displazia olfacto genitală,
panhipopituitarism prepubertar, sindrom adipozo genital, sindrom
Lawrence Moon Biedl Bardet, sindrom Sheehan, leziuni
hipotalamice medicamentoase (fenotiazine).
B. Boli
ovariene: agenezia, disgenezia (sindrom Turner-cariotip 45 XO),
sindromul testiculului feminizant (cariotip 46 XY), tumori benigne şi
maligne hormonosecretante, coriocarcinom, sindrom Stein Leventhal,
inflamaţii bilaterale, castrare chirurgicală sau radioterapică.
C. Boli
uterine sau vaginale: sinechiile uterine, atrezia cervicală, metroza
de receptivitate, sindromul Rokitansky-Küster-Hauser (absenţa
uterului şi vaginului parţială sau totală), aplazia vaginală
izolată, hipoplazia uterină, imperforaţia himenială, sept vaginal
transversal neperforat, histerectomie.
D. Boli
ale altor sisteme şi aparate: infecţii genitale acute şi cronice
(tbc), diabet zaharat, nefrite, ciroză hepatică, reumatism, boli
endocrine (sindrom Cushing, hiperplazie suprarenală congenitală,
sindrom adreno genital, tiroidopatii), stări carenţiale
nutriţionale.
E. Cauze
necunoscute:
Patogenie:
agentul etiologic tulbură mecanismul complex, ciclic sexual comandat
de zona centrală hipotalamo hipofizară, veriga intermediară
fiind ovarul, organul receptor endometrul iar colul uterin, vaginul
şi vulva reprezentând calea de drenaj a sângelui menstrual.
Etiologia
amenoreei primare:
Ø Animalii ale
tractului genital:
• himen
imperforat;
• sept vaginal
transversal;
• agenezie
vaginală;
• testicul
feminizant;
• agenezie uterină
cu disgenezie vaginală;
• sindrom
Rokitansky-Küster-Hauser.
Ø Agenezie
ovariană.
Ø Insuficienţă
ovariană.
Ø Sindrom Turner.
Ø Anomalii
centrale:
• hipotalamice
(tumori, traumatisme, tbc, sarcoidoză, iradiere, sindrom Kallman).
• hipofizare.
Diagnostic:
lipsa menstruaţiei afirmată anamnestic. Important însă este
diagnosticul etiologic.
Elemente
clinice:
antecedente heredo colaterale relevante, antecedente personale
(boli infantile grave, tbc, operaţii), starea prezentă: starea de
nutriţie, tulburări olfactive, vizuale, tratamente (chimioterapie,
corticoterapie), caractere sexuale primare şi secundare, examenul
local (aspectul vulvei, himenului, vaginului, EVD şi tuşeul
rectal).
În
urma examenului clinic adolescenta va fi încadrată într una
dintre următoarele grupe:
• amenoree cu
impuberism (origine hipotalamică, hipofizară, ovariană).
• amenoree
fără impuberism (cauze uterine, vaginale, inflamaţii).
• amenoree cu
semne de virilizare (hiperplazia corticosuprarenală, tumori
secretante de androgeni).
Explorările
paraclinice
se clasifică astfel: investigaţii speciale, dozări hormonale şi
proba terapeutică.
Pentru
explorarea funcţională a vaginului, uterului şi ovarelor:
• histerometria:
explorează sinechiile şi hipoplaziile uterine;
• histeroscopia
şi histerografia: evidenţiază malformaţiile, sinechiile,
hipoplazia;
• cercetarea
glerei cervicale: existenţa ei certifică existenţa estrogenilor şi
receptivitatea locală la aceştia;
• biopsia
de endometru: certifică existenţa steroizilor sexuali şi
receptivitatea mucoasei uterine la acţiunea acestora;
• reacţiile
biologice şi imunologice de sarcină: exclud amenoreea de gestaţie.
Pentru
explorarea funcţiei ovariene:
• celioscopia
şi biopsia de ovar;
• curba
menotermică: monofazică indică lipsa ovulaţiei;
• dozările
hormonale (RIA) de gonadotropi, prolactină (PRL), steroizi
(estrogeni, progesteron, androgeni); valori mai mari de 30 mU / ml
FSH sugerează o afectare ovariană, iar valori sub 3 mU/ml
orientează spre o interesare hipofizară; o concentraţie de peste
20 ng / ml PRL obligă la explorarea adenomului hipofizar;
fenolsteroizii: normal 10-50 g/l; pregnandiolul: normal 2-5 mg/l;
17CS: normal 7-9 mg / l.
• testul
la progesteron: se administrează intramuscular 100-150 mg
progesteron; testul este pozitiv dacă după 7-10 zile apare o
hemoragie uterină; testul pozitiv certifică faptul că endometrul
este funcţional şi că este sub influenţa estrogenilor.
• ciclul
artificial: este indicat când testul la progesteron este negativ; se
administrează etinilestradiol 0,05 mg / zi 21 zile şi
medroxiprogesteron 2 cp / zi în a 3 a săptămână;
persistenţa amenoreei indică o cauză uterină. Apariţia
menstruaţiei orientează spre o cauză ovariană, hipotalamică sau
hipofizară.
• testul
de încărcare cu gonadotrofine: HMG 150 UI + HCG 3000 UI; apariţia
unei sângerări uterine evocă faptul că ovarul este funcţional
cauza fiind hipotalamică sau hipofizară; lipsa sângerării
certifică etiologia ovariană.
• testul
cu LH-RH: se injectează intravenous 100 µg LH-RH şi e dozează
FSH ul şi LH ul astfel:
– cu 15 minute
înainte de injectare;
– în momentul
injectării;
– la 30, 60, 120
minute după injectare.
Se
consideră pozitiv dacă valorile LH ului cresc cu 300-400% iar
FSH ului cu 150%; răspunsul pozitiv denotă o cauză
hipotalamică iar cel negativ una hipofizară.
Alte
investigaţii:
• cromatina Barr,
cariotip, dermatoglife;
• examen
neurochirurgical;
• examen fund de
ochi;
• radiografie
de şea turcească, tomografie, ecografie;
• electroencefalograma
(EEG), ventriculografie, arteriografie cerebrală;
• glicemie,
colesterolemie, iodemie, iodocaptare, reflexogramă;
• explorarea
glandei suprarenale.
Conduita.
Principii de tratament.
• În
hiperprolactinemii (cu sau fără galactoree): Parlodel
(bromocriptonă) 1 2 cp / zi până la reluarea menstruaţiilor.
• În
patologia hipotalamică funcţională: preparate ce conţin
„releasing hormoni“.
• În
insuficienţele hipofizare: preparate care conţin FSH / LH (Humegon,
Pergonal) 1 2 fiole / zi în primele 12 zile apoi HCG (Gonacor,
Pregnyl) cu efect luteinizant în zilele 8, 11, 13.
• În
sindromul Sheehan: tratament de substituţie cu corticoizi, hormoni
tiroidieni şi cicluri artificiale.
• Cauzele
genitale:
Ovariene:
Ø în sindromul
Turner: cicluri artificiale.
Ø în
sindromul Stein Leventhal: inductori de ovulaţie Clomifen (cp de 50
mg) 1 3 cp / zi în a 5, 6, 7, 8, 9 a zi a ciclului;
rezecţie cuneiformă a ovarelor în caz de eşec al tratamentului
medical.
Ø în
boala ovarelor polichistice: corectarea metabolismului glucidic,
„drilling“ ovarian per celioscopic.
Ø în caz de
patologie tumorală: tratament chirurgical.
Ø în
caz de menopauză precoce: tratament hormonal de substituţie (THS).
Utero-vaginale:
Ø în
sinechia uterină: rezecţie per histeroscopică.
Ø în sindromul
Rokitansky-Küster-Hauser: neocolpopoeză.
Ø în
imperforaţia himenială: incizie în formă de cruce a himenului.
Ø în atrezia
colului uterin: crearea unui canal cervical cu ajutorul unor bujii
metalice.
Ø în septul
vaginal transversal complet: colpoplastie.
Ø în endometrita
bacilară: tratament tuberculostatic.
Ø în metroza de
receptivitate: balneoterapie, psihoterapie.
• În
amenoreea consecutivă unor boli ale sistemelor şi aparatelor este
indicată terapia bolii de bază.
Dismenoreea.
Definiţie:
dismenoreea sau algomenoreea este sindromul dureros care precede sau
însoţeşte menstruaţia şi în care durerea abdomino pelvină
cu sau fără simptome neurovegetative domină simptomatologia
clinică.
Frecvenţă:
medie este de 20% (8-26%); este aproximativă deoarece multe femei nu
se adresează medicului pentru această patologie.
Clasificare:
A. dismenoreea
primară (esenţială, frecvent funcţională) instalată la
pubertate.
B. dismenoreea
secundară (obişnuit organică) care apare după o perioadă de
menstruaţii normale.
Etiologie:
Cauze
genitale: dismenoreea primară este explicată de cauze organice
(malformaţii şi hipoplazii uterine, atrezii ale colului uterin,
boala ovarelor polichistice) sau funcţionale (dezechilibre
estro progestative cu decolarea în lambouri sau incompletă a
endometrului, disfuncţie a sfincterului cervico istmic cu
spasm, hiperproducţie de PG F2a,
distonii neurovegetative, iritaţie peritoneală prin reflux
utero tubar, factori constituţionali).
Dismenoreea
secundară este explicată de cauze organice (fibromatoza uterină,
polipoza cervicală, sinechiile cervico istmice, endometrioza,
retroversia uterină, inflamaţii cronice, apendicita cronică,
dispozitiv intrauterin, sindrom Taylor, nevrite ale plexului
hipogastric) sau funcţionale (dischinezie uterină).
Cauze
extragenitale: litiaza urinară, boli psihice, factori de mediu
extern.
Forme
clinice:
1. Dismenoreea
spastică: caracterizată prin apariţia colicilor care însoţesc
fluxul menstrual.
2. Dismenoreea
congestivă: de cauză ovariană care apare premenstrual.
3. Dismenoreea
membranoasă: sindromul dureros este însoţit de descuamări sub
formă de lambouri şi eliminări masive ale endometrului.
Patogenie:
• Teoria
dezechilibrului endocrin: dezechilibru între estrogeni şi
progesteron în favoarea primului ar explica sindromul dureros; este
argumentată de coexistenţa cu ciclurile anovulatorii în 80-90% din
cazuri.
• Teoria
prostaglandinică: hiperproducţia de PG F2a
care induce o hiperactivitate uterină; determinările concomitente
ale PG în plasmă, sânge menstrual şi endometru nu au confirmat
ipoteza.
• Teoria
tulburărilor de contractilitate uterină: explică durerea prin
contracţii uterine asincrone asociate cu un spasm al colului uterin,
asociate unui spasm vascular urmat de tulburări ale întoarcerii
venoase cu hipoxie miometrială.
• Teoria
psiho somatică: coborârea pragului de percepţie a durerii
asociată cu o instabilitate emoţională.
Diagnostic:
durere vie, continuă sau colicativă, localizată în hipogastru şi
/ sau fosele iliace, cu iradiere difuză, care se poate instala cu
12-24 ore înainte de apariţia menstruaţiei; se poate însoţi de
greţuri, vărsături, diaree, bradicardie, hipotensiune, lipotimie,
cefalee, edeme, erupţii cutanate, uşoară confuzie mintală,
reducerea capacităţii intelectuale şi la efort.
Protocolul
de investigaţii
cuprinde examenul psihologic, curba menotermică, HSG, histeroscopia,
ecografia pelvină, dozările hormonale, biopsia de endometru.
Conduita
profilactică:
urmăreşte fortificarea organismului prin emoţii pozitive, sport,
plimbări în aer liber, gimnastică medicală.
Conduita
curativă:
• în
formele uşoare: repaus, sedative, antalgice, antispastice,
antiprostaglandinice (Aspirină 3 tablete / zi, Indocid 3 tablete /
zi, Fenilbutazonă), diuretice (Nefrix 2 cp / zi, 3 zile înaintea
menstruaţiei timp de 3-6 luni), antiinflamatoare.
• în
celelalte forme: tratament hormonal cu progestative de sinteză,
Danazol, agonişti de LH – RH în doze care să inhibe temporar
menstruaţia prin inducerea unei stări pseudogestaţionale sau
pseudomenopauzale. Balneo fizioterapia dă uneori rezultate
bune.
Leziunile
organice vor fi tratate chirurgical: dilataţii cervicale, cura
sinechiilor per histeroscopic, corectarea tulburărilor de statică
pelvină, extirparea tumorilor, rezecţie de nerv presacrat (operaţia
Cotte).
Sindromul
premenstrual
Constă
în tulburările care preced instalarea menstruaţiei şi care au ca
substrat o dereglare a funcţiei gonadostatului.
Clinic:
• tulburări
generale, mai ales nervoase: cefalee (uneori migrenă), anxietate,
iritabilitate, tulburări psiho depresive şi psiho sexuale,
uneori cu sindrom melancolic şi tendinţe de autoliză.
• tulburări
circulatorii periferice, edeme.
• disfuncţii
tiroidiene, crize de astm bronşic.
• herpes
catamenial.
• tulburări
urinare (cistalgii, poliurie, polakiurie, tenesme vezicale).
• mastodinii.
• dureri
în abdomenul inferior, distensie abdominală.
• examenul
genital: normal clinic.
Etiopatogenie:
• hiperestrogenia
absolută sau relativă prin insuficienţa de progesteron cu retenţie
hidro salină.
• stimularea
neuronilor hipotalamici steroidosensibili ce determină tulburări
afectiv emoţionale.
• tulburări
ale recepţiei hormonale periferice şi ale metabolismului glucidic.
• sensibilitatea
modificată la peptidele lobului intermediar şi betaendorfine cu
eliberarea de prolactină şi vasopresină care provoacă retenţie
hidrică, mastodinia şi meteorismul abdominal.
Cauza
determinantă rămâne însă dereglarea metabolismului estrogenilor
(sinteză, recepţie centrală şi periferică).
Tratament:
• medicaţie
antiestrogenică.
• progesteron
şi progestative de sinterză în a doua jumătate a ciclului, câteva
cicluri succesive.
• inhibitori de
prostaglandine: acid mefenamic, aspirină.
• diuretice
cu 8-10 zile inainte de menstruaţie (Furantril 1cp / zi, Nefrix 1 cp
/ zi plus KCl 2 cp / zi, Spironolactonă).
• vitamine
din grupul B şi E 10 zile pe lună, 3 cicluri, sedative, hipnotice.
• Bromcriptină 2
x15 mg / zi, 10 zile din ziua a 14 a a ciclului.
Sindromul
intermenstrual
Se
manifestă prin dureri pelvine şi o mică sângerare ce survine în
perioada ovulaţiei, la mijlocul ciclului.
Examenul
clinic genital
nu identifică elemente patologice.
Tratament:
• analgezice
în formele uşoare.
• inhibitori
de ovulaţie – pilule estro progestative – în formele
severe.
Hemoragia
uterină disfuncţională (HUF)
Definiţie:
hemoragia uterină care prin ritm şi cantitate depăşeşte o
menstruaţie normală fără o leziune organică evidenţiabilă şi
care este o consecinţă a dereglării mecanismului fiziologic al
ciclului menstrual.
Frecvenţă:
este una dintre ginecopatiile cel mai frecvent întâlnită.
Clasificare:
1. după criteriul
vârstă:
• HUF
peripubertară.
• HUF din perioada
de activitate genitală.
• HUF
perimenopauzală.
2. în
funcţie de ovulaţie:
• anovulatorii
(90%).
• ovulatorii
(10%).
Etiologie:
• vârsta: boala
apare mai frecvent la pubertate sau perimenopauză.
• emoţiile
puternice, frica, traumatismul psihic.
• boli generale:
diabet zaharat, obezitate, HTA, hepatopatii.
• boli endocrine:
hipofizare, tiroidiene, corticosuprarenaliene.
• cauze iatrogene:
THS.
Patogenie:
A. HUF
anovulatorii: prima tulburare este dată de absenţa LH ului;
lipseşte ovulaţia, lipseşte corpul progestativ şi implicit
secreţia normală de progesteron; lipsa acestuia la sfârşitul
ciclului de 4 săptămâni face ca zona hipotalamo hipofizară
să nu mai fie inhibată, estrogenii singuri, în concentraţii
obişnuite nerealizând acest lucru; endometrul supus unei acţiuni
estrogenice prelungite, neechilibrate de progesteron, va prolifera în
exces; în momentul în care se realizează totuşi inhibiţia
hipotalamică secreţia de gonadotrofine încetează, foliculul
involuează şi nu mai secretă estrogeni iar endometrul se dezagregă
producând metroragia, mult mai abundentă.
B. HUF ovulatorii
prezintă 4 forme clinice:
1. sângerare
la jumătatea ciclului datorită scăderii temporare a estrogenilor
la ovulaţie.
2. polimenoreea:
menstruaţii mai frecvente de 18 zile, prin scurtarea fazelor
ciclului.
3. oligomenoreea:
menstruaţii la 35-45 zile datorită prelungirii fazei proliferative.
4. hemoragii
prin insuficienţa corpului progestativ cu aspecte clinice diverse
(polimenoree, menoragie).
Morfopatologie:
examenul histopatologic al mucoasei uterine evidenţiază de cele mai
multe ori un endometru hiperplazic.
Diagnostic:
HUF este o metroragie trenantă, capricioasă, uneori suficient de
abundentă pentru a produce anemie; examenul vaginal cu valvele (EVV)
atestă originea uterină a sângerării; examenul vaginal digital
(EVD) nu descoperă leziuni organice ale aparatului genital; examenul
clinic general nu evidenţiază o suferinţă a vreunui aparat sau
sistem.
Diagnosticul
paraclinic şi de laborator:
• testele
de coagulare sanguină (TS, TC), numărul de trombocite sunt normale;
• reacţiile
de sarcină sunt negative;
• curbă
menotermică şi dozările hormonale evidenţiază existenţa sau
absenţa ovulaţiei;
• histerografia
şi histeroscopia descoperă o cavitate uterină normală;
• biopsia de
endometru arată cel mai frecvent o hiperplazie;
• explorarea
paraclinică şi de laborator a glandei tiroide şi suprarenale este
adeseori necesară;
• histerectomia
biopsie este indicată în HUF perimenopauzale a căror explorare nu
a putut exclude cu certitudine boala neoplazică;
• celioscopia
diagnostică exclude endometrioza.
Diagnostic
diferenţial:
• sarcina
patologică: avort, endometrită deciduală, boala trofoblastică;
• endometrita;
• fibromatoza
uterină cu sediul submucos;
• polipii
uterini;
• cancerul de
endometru;
• hemoragiile
simptom din discraziile sanguine, infecţii generale acute sau
cronice, boli endocrine, HTA.
Evoluţie,
prognostic, complicaţii:
HUF evoluează lent, capricios, uneori vindecându se spontan;
mai frecvent produc anemie.
Prognosticul
este în general bun.
Conduita
profilactică:
se adresează factorilor etiologici evitabili.
Conduita
curativă:
Hemoragiile
peripubertare: tratamentul urmăreşte realizarea hemostazei,
compensarea anemiei şi regularizarea ciclurilor. Hemostaza este
realizată prin administrarea estrogenilor: Sintofolin injectabil
câte 1 fiolă de 5 mg la 4-6 ore interval în primele 24 ore, apoi
Etinilestradiol per os timp de 21 zile; în ultimele 2 săptămâni
se adaugă un progestativ de sinteză (Medroxiprogesteron 2-3 cp /
zi); ca tratament adjuvant se pot utiliza hemostaticele, ocitocicele,
acid episolnaminocaproic (EACA), Dicynon, calciu. Tratamentul anemiei
va fi în funcţie de forma clinică şi constă în antianemice,
hemostatice şi mai rar transfuzii.
O
alternativă la estrogenoterapie constă în administrarea
progestativelor de sinteză, Endometril 1-2 cp / zi,
Medroxiprogesteron 2-3 cp / zi, Orgametril 1-2 cp / zi timp de 3
săptămâni.
Pilulele
combinate estro progestative se administrează 4 cp / zi 5 zile
pentru hemostază, apoi 1 cp / zi până la 21 zile pentru reglarea
ciclului. Se continuă câteva luni cu tratamentul cu pilule
combinate 21 zile pe lună.
Regularizarea
ciclurilor se va face prin cicluri artificiale timp de 3-6 luni:
Etinilestradiol 0,02 mg / zi 3 săptămâni + Medroxiprogesteron 10
mg / zi în ultima săptămână.
În
situaţia unei patologii endocrine asociate, tratamentul endocrin
este obligatoriu.
Hemoragiile
din cursul vieţii genitale: tratamentul urmăreşte realizarea
hemostazei prin chiuretaj uterin hemostatic şi diagnostic sub
protecţie antibioticelor, combaterea anemiei şi regularizarea
ciclurilor, combaterea anovulaţiei, decelarea şi eliminarea
cauzelor organice şi a hiperprolactinemiilor.
Hemoragiile
perimenopauzale: în acest caz histeroscopia şi / sau chiuretajul
uterin biopsic sunt obligatorii; dacă hemoragia recidivează mai
devreme de 6 luni este indicată endometrectomia endoscopică sau
histerectomia totală; dacă recidivă apare după 6 luni sau mai
mult se poate repeta chiuretajul uterin.
Conduita
medicală, utilizată prima, înaintea celei chirurgicale, constă în
administrarea de progestative de sinteză 3 săptămâni pe lună
timp de 6-9 luni, sau androgeni (Metiltestosteron 3 cp / zi) timp de
15 zile, trei serii cu 10 zile pauză între serii. Tratamentul
medical nu trebuie utilizat decât în situaţia în care boala
neoplazică a fost exclusă cu certitudine.
