Modificari
observabile la inspectia generala
Atitudini
si posturi
In
cele mai multe cazuri, un bolnav aliat (care sta la pat) adopta o
pozitie indiferenta, mai mult sau mai putin active in functie de
gravitatea bolii. Uneori insa bolnavul poate adopta pozitii
caracteristice impuse de boala- decubituri patologice. Acestea pot
fi:
-antalgice
– pozitii care usureaza durerea produsa de boala
-functionale-
pozitii care usureaza functia unui organ sau aparat afectat
-urmarea
stricta a procesului patologic
1)
Decubituri antalgice:
-decubitul
meningian- pozitia in “cocos de pusca”- se intalneste in
iritatiile meningiene (meningita bacteriana, virala, hemoragia
meningiana). Pozitia caracteristica este decubitul lateral, cu
extensia capului, flexia membrelor inferioare (coapse pe bazin si
gambe pe coapse) si a membrelor superioare.
-decubitul
din peritonita- bolnavul sta in decubit dorsal, imobil, cu abdomenul
escavat, fara miscari sincrone cu respiratia. Orice miscare
accentueaza durerile abdominal ale bolnavului.
-decubitul
in colicile adbominale- cu bolnavul in decubit lateral sau, mai rar
dorsal, care isi apasa cu mainile zona dureroasa. In colica
renoureterala bolnavul este foarte agitat si isi schimba frecvent
pozitia.
-decubitul
in iritarea pleurala fara lichid intrapleural (pleurita uscata)-
bolnavul sta culcat pe partea sanatoasa pentru a nu apasa zona
dureroasa.
-pozitia
psoita- in supuratia tecii muschiului psoas bolnavul sta cu coapsa si
gamba de partea respectiva puternic flectata, deoarece aceasta
pozitie diminueaza presiunea din loja muscular si , astfel, usureaza
durerea.
-pozitia
din artrita coxofemurala- bolnavul sta cu coapsa respectiva in
rotatie externa, abductie si semiflexie, oferind cel mai mare volum
articulatiei coxofemurale.
-pozitia
din artrita genunchiului- consta in semiflexia articulatiei, iar cea
a cotului, in flexia fortata a acesteia. Ambele pozitii au aceeasi
explicatie, relaxarea articulara cu cresterea volumului si diminuarea
durerii, si ambele trebuie corectate, deoarece vindecarea cu defect
(anchiloza) a articulatiei in aceste pozitii invalideaza definitiv
bolnavul, observatie valabila si pentru articulatia coxofemurala.
2)Decubituri
functionale
-ortopneea-
se defineste ca fiind o pozitie asezata pe care o adopta bolnavii
spre a-si usura respiratia. In fapt, trebuie distinse doua situatii:
bolnavul cu insuficienta cardiac stanga si bolnavul cu disfunctie
ventilatorie obstructiva.
Bolnavul
cu insuficienta cardiaca are, intr-o prima faza, dispnee (respiratie
dificila) la efort, putand mentine decubitul dorsal indiferent
nestanjenit. Progresia bolii duce la aparitia dispneei de decubit, in
care bolnavul, pentru a-si usura respiratia, se odihneste in pozitie
semisezand pe mai multe perne sau in fotoliu. Ulterior, pdihna devine
posibila numai in pozitie sezanda, deseori bolnavul dormind in scaun
cu capul sprijinit pe masa. Aceste pozitii usureaza dispneea prin
diminuarea intoarcerii venoase (consecutive stazei in membrele
inferioare) si cresterea capacitatii cutiei toracice.
Bolnavul
cu disfunctie ventilatorie obstructiva (exmemplul tipic este astmul)
adopta si el pozitia sezand, tinandu-se cu mainile de marginea
scaunului sau a patului pentru a-si fixa centura scapulara si a oferi
punct de sprijin muschilor expiratori accesori, usurandu-si astfel
respiratia.
In
general, cand se vorbeste de ortopnee fara alte precizari, se
subintelege pozitia din insuficienta cardiac, cealalta fiind definite
ca pozitia astmaticului.
-semnul
altitudinilor- inrudit cu cel precedent, se intalneste in pericardita
lichidiana si grupeaza de fapt 2 pozitii. Bolnavul adopta o pozitie
aplecat inainte (uneori stand pe perna tinuta pe genunchi- semnul
pernei) sau in pozitie genupectorala (semnul rugaciunii mahomedane),
pentru a permite acumularea de lichid in partea anterioara a sacului
pericardic, a diminua intoarcerea venoasa si a diminua astfel
dispneea secundara compresiei cordului prin lichidul pericardic.
-pozitia
copiilor cu tetralogie Fallot (malformatie congenitala cuprinzand
comunicarea interventriculara, stenoza de artera pulmonara,
hipertrofie ventriculara dreapta si malpozitie spre dreapta a aortei,
care sta “calare pe sept”): asezat pe vine (pozitie de screamat)
diminueaza suntul dreapta-stanga.
-decubitul
in revarsatele lichidiene pleurale- importante sau pneumotoraxul
masiv este pe partea bolnava, opus celui din pleurita uscata, pentru
a permite expansionarea libera a hemitoracelui sanatos si a usura
respiratia.
3)Decubituri
strict impuse de boala.
-in
tetanos, la cea mai mica stimulare, bolnavul adopta involuntar
pozitia opistotonus,
foarte dureroasa, respectiv, apare o contractura intensa a tuturor
muschilor somatici. Bolnavul sta sprijinit pe ceafa si calcaie,
arcuat (se poate introduce mana pe sub trunchi), cu membrele
superioare flectate. Uneori se poate intalni pleurostotonusul
(incurbarea pe o parte) sau emprostotonusul
(incurbarea inainte “ca fatul in uter”).
Faciesul
1)
Faciesul in bolile endocrine
a)
Faciesul in boala Basedow- hipertiroidie cu semne acute, este
caracterizat prin:
-exoftalmie
bilateral usor asimetrica;
-fanta
palpebrala larg deschisa
-sclera
vizibila deasupra corneei si irisului
-privire
vie, inteligenta
-clipire
rara
-tremiratura
pleoapelor
-pigmentare
perioculara
Manifestarile
ocular ale bolii Basedow sunt dependente de secretia factorului
exoftalmiant diencefalic:
-tegumentul
fetei ester roz, catifelat, elastic, uneori bolnavul avand
temperatura crescuta
Aspectul
de “spaima inghetata”, denumit si facies anxios.
b)
Faciesul din mixedem (gr. myxa “mucus”, gr. oedema “umflatura”)
(infiltratie cutanata care antreneaza o umflare a fetei si membrelor,
fiind caracteristica hipotiroidiei)
este caracterizat prin:
-tegumentele
fetei uscate, infiltrate si palide
-privire
inexpresiva
-alopecia
jumatatii externe a sprancenelor
-nas
trilobat
-macroglosie
(crestere in volum a limbii) cu amprentele dintilor
-voce
aspra si groasa (infiltrarea cu mucopolizaharide a laringelui)
-pavilionul
urechii ingrosat, aspect gelatinos.
-par
rar, aspru, uscat, decolorat, friabil.
Aspectul-
inexpresiv, denumit si facies buhait.
-in
mixedemul congenital, fata nu se dezvolta si nu se maturizeaza,
pastrand caracterele infantile, insa capul ramane mare in raport cu
trunchiul, fontanelele persistand multa vreme deschise, fruntea este
mica, nasul scurt si plat, bilobat; ochii sunt indepartati
(hipertelorism), cu pleoapele ingrosate care reduc deschiderea
palpebrala; tegumentul este ingrosat, fata este rotunda (asemanator
cu “luna plina”); gura este mare, cu buze groase, rasfrante si
limba mare; dintii apar tardiv si au o coloratie galbena. Ansamblul
acestor trasaturi si expresia fetei, datorata intarzierii mintale,
dau bolnavului o
infatisare cretinoida.
c)
Faciesul din acromegalie caracterizat prin trasaturi grosiere:
-marirea
capului, mai ales a mandibulei, proeminenta in “galos”
-nasul
este mai mare, turtit, urechile si buzele sunt marei
-pliurile
fruntii sint ingrosate
-mainile
si picioarele sunt marite, mai ales in grosime.
d)
Faciesul in boala si sindromul Cushing (hipercorticism-cortizol
crescut)
-fata
rotunda, in “luna plina”
-gura
pare mica din cauza rotunjirii obrajilor
-la
femei se constata pilozitatea buzei superioare si a barbiei
-frecvent
survine acneea
-gatul
se ingroasa, apare scurtat, iar depunerea de grasime in spatiul
interscapular si in fosele supra si infraclaviculare determina
aparitia “cefei de bizon”.
Este
denumit facies “in luna plina”.
e)
Faciesul din insuficienta corticosuprarenaliana cronica (boala
Addison).
Este
caracterizat prin pigmentarea tegumentelor si mucoaselor- cu aspect
cafeniu, pamantiu sau de ardezie,in special la nivelul zonelor expuse
la soare sau cu risc de frecare (fata, in special periocular, gat,
incheieturi, etc), precum si la nivelul mucoaselor-, pete ardezii sau
violacee; hiperpigmentarea este reversibila sub tratament corticoid.
Se
asociaza cu obezitatea de tip troncular, HTA, poliglobulie si
scaderea tolerantei la hidratii de carbon.
f)
Faciesul din insuficienta hipofizara (boala Sheen), apare post-partun
sau dupa hemoragie masiva cu soc hipovolemic si necroza a hipofizei
anterioare cu deficit ulterior de hormoni (tropi) hipofizari.
-faciesul
este sters, cu tegument periocular galben-palid, infiltrate, ridat,
adesea ca facies buhait.
-pilozitatea
din 1/3 externa a sprancenelor se diminueaza pana la disparitie
-diminuarea
pilozitatii axilare si pubiene
-depigmentarea
areolelor mamare
-stare
de denutritie progresiva
-agalactie
(cel mai precoce semn la femeia post-partum), ulterior amenoree
(lipsa menstruatiei).
g)
Faciesul din rubeoza diabetica
-apare
la tinerii blonzi,avand culoarea roz
-fata
este “in luna plina”
-nu
are teleangiectazii (vase de singe dilatate situate aproape de
suprafata pielii sau a mucoaselor).
h)
Faciesul din insuficienta gonadica la barbati.
Este
caracterizat prin absenta pilozitatii fetei, fiind un facies depilat
sau span. Apare in insuficienta testiculara la indivizii
hipoorhitici.
i)
Faciesul din hirsutism (drept
cresterea excesiva a firelor groase de par, inchise la culoare in
zone unde la femei acesta este minim sau absent)
sau virilism pilar suprarenal(exces de secretie a hormonilor adrogeni
(masculini) de catre glandele suprarenale).
Caracterizat
prin hiperpilozitatea fetei la femei (denumit si facies hiperpilos).
Survine in hiperfunctia corticosuprarenala si hiperfunctia
corticosuprarenoovariana.
j)
Faciesul pigmentat
Apare
in: supraexpunerea la soare, coloratie etnica, insuficienta
suprarenala si sarcina.
k)
Faciesul zbarcit
Intervine
–constitutional- in constitutie presenila sau suferinte gonadice.
l)
Faciesul din nanismul hipofizar (microsomie hipofizara) este
caracterizat prin:
-facies
infanto-senescent (aspect in acelasi timp infantile si imbatranit)
-rar
hiperpigmentare “in fluture” a obrajilor si nasului
-dezvoltarea
deficitara a arcadelor dentare, cresterea dezordonata a dintilor,
limba subtire si ascutita.
-slaba
dezvoltare a pilozitatii faciale
m)
Faciesul din carcinoid- coloratie rosu-aprins ce apare brusc la
nivelul fetei (“flash”) ca urmare a hipersecretiei de serotonina
de catre tumori carcinomatoase ale celulelor argentafine, localizate
la nivelul intestinului subtire. Coloratia fetei este tranzitorie si
se asociaza pe moment cu dureri abdominal si diaree.
2)
Faciesul in bolile neurologice
a)
Faciesul in parkinsonism- imobil, fix-caracterizat prin fixitate,
imobilitate= fijat
-este
ca o masca
-desi
psihicul este normal, starile sufletesti nu se exprima prin mimica
din cauza leziunilor extrapiramidale ce determina pierderea
miscarilor mimicii.
b)
Faciesul din paralizia (pareza) faciala este asimetric. Este diferit
in paralizia periferica fata de cea centrala.
Periferica
-partea
afectata prezinta: trasaturile sterse (prosoplegie), pliurile
naso-geniene si cele frontale sterse
-comisura
bucala este trasa in jos
-bolnavul
nu poate increti fruntea
-bolnavul
nu poate fluiera
-bolnavul
nu poate umfla obrazul (semnul pipei)
-bolnavul
nu poate inchide ochiul- lagoftalmie si daca incearca sa faca
aceasta, ochiul deviaza in sus si in afara (semnul Bell)
-epifora
–lacrimile se scurg pe hemifata afectata
-etiologia
paraliziei faciale periferice este in feneral virala (a frigore),
traumatic sau tumorala.
Centrala
-este
interesata jumatatea inferioara a fetei; insoteste de obicei
hemiplegia.
c)
Faciesul Hutchison- facies adormit, caracterizat prin:
-ptoza
palpebrala bilateral- bolnav cu aspect adormit
-globi
ocular imobili
-frontalul
este cotractat-fruntea apare contractata, incretita
-capul
este dat pe spate
Este
dat de oftalmoplegia externa din pareza oculomotorului extern (III,
IV, VI).
d)
Faciesul miopatic se caracterizeaza prin:
-aceleasi
trasaturi ca sic el precedent, dar pliurile frontale sunt sterse
-cand
rade, bolnavul tuguie buzele “in tartita” (“en cul de poule”).
e)
Faciesul din tetanos, este caracterizat printr-o adevarata masca, are
expresia unui ras dureros, cu comisurile bucale in sus si in afara,
descoperind partial dintii (muschii mimicii sunt cotractati).
Este
denumit facies sardonic, iar rasul –risus sardonicus.
f)
Faciesul pseudobulbar
-spre
deosebire de cel parkinsonian, mimica este foarte bogata “cand
rade, cand plange”, insotindu-se de trairile crespunzatoare.
3)
Faciesul din unele boli cardiace
a)
Faciesul mitral este intalnit in valvulopatiile mitrale, in special
in stenoza si se caracterizeaza prin:
-roseata
pometilor ce da bolnavului (adesea femeilor) aspect de papusa
(“labeaute mitrale”).
-mai
tarziu apare cianoza buzelor
-in
fazele avansate, fata este cianotica si buhaita- “masca mitrala”.
b)
Faciesul Shattuck, caracterizat prin:
-aspectul
cianotic si subicteric al fetei- cu o nuanta oliv, fata parand
luminata de o lampa cu vapori de mercur.
Este
intalnita in leziunile tricuspidiene care insotesc des leziunile
mitrale, iar subicterul este produs de staza hepatica.
c)
Faciesul pletoric (gr. plethora “plenitudine, abundenta de sange”)
Faciesul
este rosu, cu teleangiectazii pe pometii obrajilor.
Apare
la:
-hipertensivi
(HTA “rosie”)
-bolnavii
cu ateroscleroza
-obezi,
picnic
d)
Faciesul cianotic este caracterizat prin:
-cianoza
fetei bolnavului
-cianoza
accentuate a buzelor si limbii, mult mai evident la effort
-hipocratism
digital
-asocierea
frecventa a nanismului
Apare
in:
-cardiopatiile
congenital cianogene cu sunt dreapta-stanga, denumite si “boli
albastre”= “maladie blue”
Tipul
comun = tetralogia Fallot sau cardiopatii cu sunt stanga-dreapta
atunci cand se inverseaza suntul.
e)
Faciesul din angina pectoral, infarctul miocardic.
-expresia
este anxioasa, cu privirea fixa, fanta palpebrala largita, adesea cu
buze cianotice, cu teama mortii iminente.
-in
infarctul miocardic ce evolueaza cu stare de soc, impresioneaza
paloarea marcata, tegumentele acoperite cu transpiratii reci, ochii
infundati in orbite si trasaturile sterse.
4)
Faciesul din boli de sange
a)
Faciesul rosu- caracterizat prin nuanta visinie a pielii si mucoasei;
este asemanator celui pletoric.
Survine
in poliglobulie, dar poate fi intalnit si la indivizii bine hraniti,
care lucreaza in aer liber.
b)
Faciesul palid.
Este
caracterizat prin paloarea pielii.
Apare
in anemii.
5)
Faciesul in boli digestive.
a)
Faciesul gastritic
Este
caracterizat prin fata trasa, sputa, obrajii fara bula de grasime
Bichat, brazdati de cute longitudinal, cuta nasolabiala pronuntata,
fizionomie concentrate, suferinda.
Apare
la bolnavii cu gastrite, ulcere gastrice si/sau duodenale, rezectii
gastrice etc.
b)
Faciesul galben
Este
caracterizat prin culoarea galbena, uneori icterica a tegumentelor.
Survnie
in: icter; anemii marcate; la bolnavii cu cancer (facies “galben ca
paiul”); la bolnavii care au luat atebrina, santonina, acid picric.
c)
Faciesul hipocratic
Caracterizat
prin:
-obraji
supli, palizi, cenusii, cianotici
-nas
ascutit
-buze
si urechi reci, cianotice
-ochi
infundati in orbite- incercanati.
Apare
in stadiile tardive ale peritonitelor acute (fiind expresia
tulburarilor grave hidroelectrolitice si a insuficientei circulatorii
periferice) sau diarei profuze, varsaturi incoercibile(care nu pot fi
controlate) ( din: holera, febra tifoida, toxiinfectii
alimentare).
d)
Faciesul pamantiu- teros
Caracterizat
prin culoarea palid-cenusie a fetei si a tegumentelor, datorata
anemiei si icterului.
Apare
in:
-cianoza
hepatica-in stadiile avansate
-malarie
-poate
fi uneori expresia mizeriei fiziologice
e)
Faciesul in ciroza
-survine
in stadia avansate de boala
-tegumentele
sunt palid cenusii, pe fondul carora apare icter/subicter permanent
sau puseele evolutive ale bolii;
-buze
carminate
-mucoasa
bucala subtiata
-cheilita
angular
-limba
depapilata- “lacuita”
-stelute
vasculare
-par
uscat, friabil
-deteriorarea
starii de nutritive pana la disparitia bulei Bichat
-in
ciroza postetanolica fata poate fi rosie si usor edematiata.
f)
Faciesul hepatitic este intalnit in hepatitia acuta virala, mai ales
la copii si se manifesta printr-o usoara congestie a obrajilor,icter
perioronazal, buze carminate.
6)
Faciesul in unele boli respiratorii.
a)
Facies vultuos (lat. vultus “fata”) caracterizat prin:
-aspectul
rosu, usor tumefiat, al obrajilor, cel mai adesea de partea bolnava
-caracter
tranzitoriu
-se
asociaza frecvent herpesul perioronazal (de partea afectata)
Apare
in:
-pneumonie
(in special, cea franca lobara)
-alte
boli febrile
b)
Faciesul asfixic- insetat de aer, caracterizat prin:
-fata
care priveste inainte
-gura
deschisa
-privire
atenta, ingrijorata
-miscari
respiratorii vii, ample, active eneregice
Aspectul
bolnavului poate fi:
-“gafaitor
roz” (pink puffer) cand predomina emfizemul
-“buhait-cianotic”
(blue bloater) cand predomina bronsita
Apare
in:
-astmul
bronsic
-bronsita
cronica
-emfizemul
pulmonar
-procese
massive, pulmonare sau pleurale
-insuficienta
cardio-circulatorie
-rar,
poate fi numai functional.
c)
Faciesul hectic, caracterizat prin:
-aspectul
supt, emaciate, palid
-ochi
infundati in orbite, cu privire stralucitoare, uneori stranie
-pometi
rosii (“trandafirul cimitirului”) in contrast cu paloarea
generala (facies pictat de Titzian).
Apare
in:
-forme
avansate, grave de tuberculoza
-stadiul
final al infectiilor prelungite.
d)
Faciesul adenoidian, caracterizat prin:
-dezvoltarea
mai accentuata a regiunii superioare a fetei
-nasul
este subtire-slab dezvoltat si ascutit
-bolnavul
respira pe gura
Se
intalneste la copii cu vegetatii adenoide (au aspect de “blegi”).
7)
Faciesul in boli renale
a)
Faciesul edematos, caracterizat prin:
-tumefactia
fetei, a pleoapelor
-tegumente
palide
Apare
in:
-afectiuni
renale
-afectiuni
alergice
-compresii
pe cava superioara- coloratie este cianotica
b)
Faciesul murdar- edematiat, caracterizat prin:
-edeme
ale fetei si edeme palpebrale moi, pufoase, in special dimineata
-aspec
buhait, palid
-tegumente
palide si murdare
-pleoape
ingrosate, fanta palpebrala micsorata
Apare
in insuficienta renala cronica.
8)
Faciesul din unele boli de collagen
a)
Faciesul din sclerodermie (boala
a tesutului vasculo-conjunctiv)-
denumit si facies bizantin, caracterizat prin:
-ingrosarea
tegumentelor fetei, indurarea acestora si aderenta la planurile
profunde, astfel incat sunt foarte intinse, cu pliurile disparute, cu
aspect ceros (luciu particular).
-subtierea
buzelor, a nasului
-micsorarea
orificiului bucal (microstomie)
-ectropion
(reprezinta rasfrangerea in afara a marginii libere a pleoapei cu
imposibilitatea ocluziei fantei palpebrale si expunerii conjunctivei
tarsale)
-teleangiectazii
-activitatea
exagerata a glandelor sudoripare si sebacee
-pierderea
mimicii (sa bolnavului aspect de icoana ortodoxa)
Desi
este foarte characteristic, valoarea sa este diminuata pentru ca
apare tarziu in evolutia bolii.
b)
Faciesul din lupusul eritematos diseminat, caracterizat prin:
-eruptie
eritemato-scuamoasa, cicatriceala, ce acopera dosul nasului si umerii
obrajilor, avand aspect de fluture-vespertilio
-respectarea
regiunii perioculare
Vindecarea
acestor zone duce la aparitia unor mici cicatrici alb-sidefii.
Exista
si cazuri de LES fara eruptie cutanata caracteristicca.
c)
Faciesul din dermatomiozita, caracterizat prin:
-coloratie
liliachie a pleoapelor
-eruptia
poate lua forma de “fluture” (pometi, nas)
-piele
edematiata, elastic
-calvitie
-in
timp (luni) se instaleaza atrofia pielii care devine lucioasa,
indurate, hiperpigmentata
-poate
aparea paralizia de nervi oculomotori si iritatie conjunctivala.
-aspectul
general este trist, inlacrimat
d)
Faciesul in sindrom Sjogren (afectiune sistemica autoimuna in care
sistemul imunitar ataca, in mod eronat, propriile glande lacrimale si
salivare, raspunzatoare de metinerea gradului de hidratare a
organismului)
-femei
>40 de ani
-secretia
conjunctivala este vascoasa
-marirea
bilateral a parotidelor
-buze
subtiri, uscate, cu fisuri sau ragade comisurale.
9)
Faciesul in avitaminoze
a)
Pelagra (avitaminoza PP)
-tegumentul
se insoteste si se edematiaza, ulterior se hiperpigmenteaza si se
descuameaza, cu hiperkeratoza pen as si frunte si ragade (fisura
cutanata sau mucoasa)
la comisura.
-fotosensibilizarea
zonelor expuse
-se
pot asocial: diaree si tulburari neuropsihice, mergand pana la
dementa.
b)
Avitaminoza A
-xeroftalmie
(uscaciunea corneei si conjunctivei)
-keratomalacie
(puncte purulente pe cornee)
-hiperkeratoza
foliculara (flux
sebaceu exagerat, aparand in mod frecvent la pubertate, insotit de
dilatatia porilor pielii )-
pen as, in jurul gurii.
