Greata
Greata
este o senzatie greu de definit. Localizata, daca poate fi
localizata, in gat sau epigastru, este descrisa de obicei ca senzatia
unei varsaturi iminente.
Din
punct de vedere clinic, greata poate aparea ca un symptom precedand
varsatura sau poate fi izolata.
Greata
izolata se intalneste in variate afectiuni digestive si
extradigestive.
Ea
poate aparea ca un simptom precoce in gastrita cronica si cancerul
pastric, unde poate fi unicul sau cel mai important simptom. In
incterul obstructive, ca si in hepatopatiile acute si cronice, greata
poate fi un symptom important, chinuitor. In acest context, trebuie
mentionata greata cu inapetenta, intalnite characteristic in
hepatita acuta, situatie in care pot fi unicele simptome si precede
instalarea icterului.
Greata
matinala, care nu impiedica alimentatia, aparuta la o femeie tanara
sugereaza sarcina.
Anorexia
Anorexia
sau inapetenta se defineste ca o diminuare a apetitului.
Ea
poate aparea in situatii fiziologice, cum ar fi o alimentatie foarte
monotona. Diverse iritante
gastrice induc
anorexie, cele mai comune fiind fumatul si consumul excesiv de
alcool. Alcoolul in cantitati mici stimuleaza apetitul, dar in
cantitati mari duce la instalarea unei gastrite cronice etanolice cu
inapetenta.
Starile
febrile sunt insotite
de inapetenta legata de influenta directa hipotalamica.
Unele
boli casectizante
(insotite de scaderi
mari ponderale) sunt caracterizate prin inapetenta. In aceasta
categorie intra cancerul , tuberculoza, insuficienta cardiaca.
Boli
digestive cu iritatie
gastrointestinal, cum sunt ulcerul sau sindroamele de malabsorbtie,
dau inapetenta. In aceeasi categorie, anorexia caracterizeaza
hepatitele virale.
Insuficienta
renala cronica, este o
cauza de inapetenta prin gastrita cronica ce o insoteste.
Anorexia
nervoasa apare de
regula la femei tinere dupa stresuri psihice mari sau in contextual
unor boli psihice.
Alte
modificari de apetit
-Satietatea
precoce- reprezinta aparitia senzatiei de satietate la un nivel de
alimentatie mic, la o persoana cu apetit normal. Caracterizeaza o
cavitate gastrica mica, in conditii de stomac rezecat si in unele
tumori gastrice.
-Sitofobia-
a fost definite ca teama de alimentatie in conditii de apetit normal.
Se intalneste in ulcerul complicat, in care alimentatia provoaca
durere, si in boli psihice.
-Termeni
care definesc cresterea
apetitului
-hiperorexia-
reprezinta o crestere a apetitului cu aspect fiziologic care se
intalneste la convalescent dupa boli grave, in parazitoze
intestinale. Poate fi intalnita in leziuni hipotalamice (tumori) si
insulinom, tumora pancreatica secretanta de insulina. In ultimele
doua situatii hiperorexia duce la obezitate.
-polifagia-
se defineste ca o crestere a ingestiei de alimente. Polifagia
caracterizeaza diabetul zaharat (boala casectizanta) alaturi de
polidipsie si poliurie.
-akoria-
reprezinta disparitia satietatii si caracterizeaza tumorile
hipofizare, sifilisul nervos, unele boli psihice si conduce la
obezitate.
-bulimia-
este un termen folosit pentru a descrie alimentatia excesiva,
nestapanita, intalnita in leziunile lobului frontal (deseori la
batrani cu ateroscleroza cerebrala).
-Pervertirea
apetitului, apetit cu obiect normal, se numeste parorexie.
Se cunosc mai multe
forme, dupa alimente sau substantele consummate preferential.
Malacia- reprezinta
apetit crescut pentru alimente acide; pica-
pentru substante
neobisnuite (nisip, pamant, creta); alotriofagia-
pentru substante
dezgustatoare (excremente). Parorexia se intlaneste in boli psihice.
Varsaturile
Termenul
de varsatura desemneaza atat un act fiziologic, cat si produsul sau.
Varsatura
(act) reprezinta expulzarea cu fort ape cale bucala a continutului
gastrointestinal. Acelasi termen desemneaza si continutul eliminat.
Cauzele
varsaturilor
Sensibilitatea
la aparitia varsaturii este variabila interindividual, la unele
persoane refluxul fiind foarte usor declansat de stimuli minori,
stari febrile sau subfebrile etc. La asemenea persoane orice boala
sau chiar stimulare fizica sau psihica pot declansa varsatura.
-Varsaturi
de cauza digestiva-cele mai frecente boli cauzatoare de varsaturi din
aceasta categorie sunt cele gastrointestinale.
Ulcerul necomplicat
insa nu este o cauza comuna de varsatura. Aparitia varsaturilor
semnifica, de regula, existenta unei complicatii, in primul rand
obstructia pilorica, fie functional prin edem sau spasm, fie organic,
cicatriceala.
Gastrita
acuta, inclusiv ceea
alcoolica, este o cauza comuna de varsatura.
Inflamatii
acute ale unui segment
al tubului digestive sau anexlor sale, ca de exemplu, apendicita
acuta, gastroenterita, colecistita, pancreatita, hepatita acuta pot
fi cauza de varsatura. In timp ce varsatura de origine gastric
usureaza suferinta bolnavului, in primul rand durerea coexistent,
varsatura din bolile inflamatorii acute citate nu usureaza sau chiar
agraveaza suferinta.
Iritatia
peritoneala de orice
origine poate fi la originea varsaturii.
-Varsaturi
de cauza neuropsihica. Afectiunile
labirintice, de la
raul de miscare la sindromul Meniere, dau vertij si varsatura.
Boli
cerebrale cauzand
hipertensiune intracraniana (tumori, hemoragie, abces cerebral) dau
varsatura, de regula exploziva, fara greata premonitory.
Boli
vasculare, ca migrena,
sau inflamatorii, cum ar fii luesul nervos pot da cefalee si
varsaturi.
Amintirea
unor evenimente neplacute, stresul psihic, isteria pot fi la originea
varsaturii “psihice”.
-Varsaturi
in boli sau disfunctii endocrine. Hipertiroidismul,
hiper- si
hipoparatiroidismul,
boala Addison (insuficienta
corticosuprarenala) sunt cauze de varsaturi
In
mod special trebuie mentionata, in aceasta categorie, varsatura ce
insoteste inceputul decompensarii acidocetozice a diabetului zaharat.
-Sarcina
da varsaturi care, de regula nu impiedica alimentatia.
-Alte
cauze de varsatura:
Insuficienta
renala in stadiul
uremic, insuficienta
cardiac, starile febrile pot
fi cauze de varsatura.
Bolile
respiratorii, in
primul rand catarul nazal (cresterea secretiilor mucoasei nazale) cu
secretii in nazofaringe, pot duce la varsaturi rebele.
Unele
medicamente, ca
digitala, xantinele, opiaceele, unele antimicrobiene (antibiotic sau
sulfamide) pot da varsaturi, fie prin iritatie digestiva, fie prin
iritarea zonei chemoreceptoare.
Caracterele
continutului varsaturilor
-Varsatura
cu secretii gastrice normale are un miros acid characteristic,
patrunzator si gust acru.
-Mirosul
sau chiar aspectul fecaloid al varsaturii este characteristic
ocluziei intestinale joase sau fistulei gastrocolice care complica un
cancer de colon transvers.
-Alimentele
prezente in varsatura postprandiala informeaza privind gradul de
digestie. Alimentele care au stagnat mai mult in stomac sunt divizate
in particule mici. Prezenta de alimente ingerate cu peste 8 ore
inainte de varsatura se intalneste in stenoza pilorica, benigna sau
maligna.
-Prezenta
de bila in varsatura ii confera un gust amar si semnifica
permeabilitatea pilorului cu reflux duodenogastric.
-Varsatura
de suc gastric fara resturi alimentare, noaptea sau dimineata pe
nemancate se intalneste in ulcerul duodenal cu spasm ploric.
-Varsatura
cu sange se numeste hematemeza.
Sangele este neaerat,
de culoare inchisa, uneori negru, asemanator zatului de cafea.
Analiza hematemezei face obiectul hemoragiei digestive superioare.
Circumstante
de aparitie
Varsatura
matinala, inainte de alimentative, continand secretii gastrice sau
mucus se intalneste in sarcina, insuficienta renala incipient,
gastrita alcoolica sau poate fi provocata de scurgerea de secretii
nazale prin coane.
Varsatura
tardiva dupa masa, la 1-4 ore, care usureaza bolnavul, se datoreste
unor leziuni gastrice sau duodenale cu obstructia partiala pilorica
functional (spasm) sau organica.
Varsatura
precoce postprandiala poate fi intalnita in boli gastroduodenale, dar
este deseori functional, fara substrat organic. Acest tip de
varsatura apare mai frecvent la femei, deseori dupa stres psihic.
Provocarea
varsaturii caracterizeaza bolile organice (cancer, ulcer, gastrita)
in care evacuarea continutului usureaza durerea epigastrica.
Varsatura
aparand periodic dupa sau o data cu hemicranie este caracteristica
crizelor migrenoase.
Varsatura
neprecedata de greata, cu caracter exploziv, sugereaza hipertensiune
intracraniana (exemplu tumori cerebrale).
Diareea
Diareea
se defineste ca un transit accelerat, cu eliminarea unui scaun
incomplete digerat, de consistenta scazuta, fara a se preciza un
numar de scaune sau prezenta colicilor intestinale. Digestia
insuficienta poate fi pusa in evidenta prin prezenta in scaun a unei
cantitati de fibre musculare nedigerate, de amidon si picaturi de
grasime.
O
mentiune speciala trebuie facuta pentru falsa
diaree din
constipatia cronica severa, cand, dupa expulzia unui bol fecal
indurat, se elimina un scaun de consistenta scazuta, lichid, format
de materii fecale care au stagnat in spatele bolului indurate si au
fost supuse unui process de putrefactive accentuat.
Cauzele
diareei
I)Diaree
prin continut intestinal excesiv
1)Malabsorbtie
secundara maldigestiei
-insuficienta
de secretie exocrine (lipaza) pancreatica: pancreatita, cancer
pancreas, mucoviscidoza etc
-inactivitatea
lipazei: Sindromul Zollinger-Ellison
-deficineta
de secretie biliara:
-prin
obstructie (cancer de cai biliare sau cap pancreas, litiaza etc.)
-prin
depletie (rezectie ileon distal, enterita regionala)
-deconjugare
(sindrom de “ansa oarba”, diverticuloza jejunala)
-deficienta
de digestive a carbohidratilor (deficit de lactaza, zaharaza etc)
2)Malabsorbtie
fara afectarea digestiei
-defect
primar de absorbtie
-celiachie
(intolerant la gluten)
-boala
Whipple
-limfangiectazie
intestinala
-lezarea
mucoasei enterale prin iradiere, metale grele etc
-prezenta
unei sarcini osmotice mari intestinale cu afectarea absorbtiei apei
3)Exces
de secretie enterala
-holera
-adenomul
viols
II)Diareea
prin afectiuni inflamatorii sau iritatii intestinale.
1)Infestari
parazitare (helminti, amoeba etc).
2)Infectii
-bacterii
(salmonele,shigele, coli, bacilul Koch etc)
-virusuri
3)Inflamatii
de cauza neprecizata sau nespecifice
-sprue
tropical
-colita
ulceroasa
-enterita
regional
-laxative
iritante
-toxice
(mercur, arsen etc)
III)Diaree
de cauza neuromusculara
1)Disfunctie
vegetative
-neuropatie
diabetic
-postvagotomie
-colon
iritabil
2)Actiuni
hormonale sau umorale
-tumori
cromafine (serotonina)
-mastocitoza
(histamina)
3)Incompetenta
muscular: sclerodermia
Constipatia
Constipatia
se defineste ca o incetinire anormala a tranzitului intestinal.
Aceasta
are ca si consecinta eliminarea unui scaun uscat, de consistenta
crescuta, prin absorbtie excesiva de apa secundar stagnarii in colon
a bolului fecal. Constipatia insa nu presupune in definitie
necesitatea unui scaun zilnic si nici a unui volum fecal apreciat ca
“insuficient” de bolnav sau a unei defecatii incomplete.
Senzatia
de defecatie incomplete se datoreste mai frecvnt unei boli psihice si
uneori unei suferinte rectale.
Cauze
I)Cauze
de progresie
1)Neurogena
-corticala
-leziune
SNC:scleroza in placit, tumori medulare, leziuni traumatice, tabes.
-leziuni
periferice: megacolon, abuz de opiacee, anticolinergice.
2)Musculara
-atonie
muscular: abuz de laxative, malnutritie severa
-defecte
metabolice: hipotiroidism, porfirie, hipercalcemie, hipopotasemie.
II)Constipatia
de obstructive
1)leziuni
anorectale: fisura anala, hemoroizi trombozati, abces perirectal
2)leziuni
colice: cancer colic (descendent), volvulus, diverticulita
3)leziuni
extracolice: sarcina, tumori pelvine, cancer gastric sau intestinal.
a)
Constipatia cronica
Unele
persoane descriu eliminarea dificila a unui bol fecal de consistenta
crescuta, simptom existent de foarte multa vreme (ani). Aceasta
constipatie cronica poate fi expresia unei suferinte colice cronice
secundare unei boli neurologice periferice (absenta plexurilor
mienterice- boala Hirschprung sau megacolonul congenital) sau central
(leziuni traumatice medulare, scleroza multipla), unui exces
medicamentos cronic (opiacee, anticolinergice, laxative), unei boli
cronice metabolice sau endocrine.
Boala
Hirschprung consta in absenta congenital a plexurilor intestinale pe
o portiune variabila ca intindere a intestinului terminal.
Constipatia apare la copii mici cu distensie impresionanta a
abdomenului.
Abuzul
de deroguri parasimpatolitice (anticolinergice) sau care induc spasm
intestinal (opiacee), in tratament parenteral sau oral prelungit da
constipatie.
Lezini
medulare (traumatice, tumorale, degenerative) dau constipatie prin
interesara maduvei sacrate, cu afectarea centrului defecatiei, sau a
etajelor vegetative.
Abuzul
de laxative poate induce constipatie prin atonie muscular secundara,
care duce de regula la cresterea dozelor cu accentuarea simptomului.
b)
Constipatia acuta.
Instalarea
brusca a constipatiei poate fi psihica, in cazul schimbarilor de
domiciliu sau unor situatii anormale care duc la oprirea voluntara a
refluxului de defecatie.
Leziuni
dureroase ale canalului anorectal (fisuri anale, hemoroizi
trombozati, abcese perirectale) pot fi cauze de constipatie acuta.
Obstructia
mecanica a colonului prin tumori este cea mai importanta cauza de
constipatie cu dezvoltare recenta. Deseori, instalarea constipatiei
se insoteste de dureri colicative calmate de scaun, emisie de gaze
sau borborisme (zgomote hidroaeroce) intense (sindrom subocluziv).
Orice persoana la care apare constipatie, uneori progresiva, intr-un
rastimp scurt trebuie investigate pentru excpluderea unui neoplasm
colic (irigoscopie, colonoscopie).
Compresii
extrinseci, cum ar fi sarcina sau tumorile pelvine, pot fi cauze de
constipatie.
Ruminatia
(mericismul)
Ruminatia
sau mericismul este un simptom rar, intalnit in bolile psihice, care
consta in regurgitarea de alimente in cavitatea bucala, mestecarea si
reinghitirea lor. Apare imediat dupa masa, consta intr-un numar
variabil de episoade successive si cedeaza spontan.
Nu
are semnificatie la copii, dar la adulti se intalneste in suferinte
psihice.
Sughitul
Sughitul
(singultus) reprezinta o contractie spastica repetitive a
diafragmului. Ia nastere prin excitatia vagului sau frenicului
transmisa afferent in central respirator si care provoaca o excitatie
ritmica a nucleului frenic.
Unele
persoane sau o sensibilitate deosebita fata de acest simptom si el
este usor de provocat de stimulari minore, cum ar fi inghititul de
alimente tari, nemestecate, de alimente reci sau foarte calde sau
chiar stimuli nedigestivi (frig etc.).
Iritarea
nervului frenic in nevrite, prin compresie (gusa, tumori esofagiene,
hernie hiatala), prin vecinatatea unor procese inflamatorii
(pericardita, pleurezie) sau in cadrul unor procese inflamatorii
(bronsita, gripa , astm) poate fi cauzata de sughit.
Iritarea
diafragmului prin distensie marcata gastrica (staza, aerofagie), boli
hepatice sau splenice, operatii abdominal cu distensie abdominal
si/sau peritonita pot da sughit persistent, chinuitor.
Suferintele
central (tumori cerebrale, accidente vasculare cerebrale,
meningoencefalite) pot cauza sughit prin iritatie central.
Pirozisul
Pirozisul
(popular, arsura sau jaragaie) este un simptom apropiat durerii,
uneori descries ca o durere cu caracter de arsura, localizat
imprecise retrosternal inferior si epigastric.
Se
poate intalni la persoane cu aclorhidrie si deci, nu semnifica
hiperaciditate gastrica. Actualmente este considerat ca expresia unei
iritatii a esofagului, cu sau fara spasm esofagian.
Cauzele
cele mai frecvente sunt hernia hiatala, refluxul gastroesofagian cu
esofagita de reflux, ulcerul esofagian.
Aerofagia,
mestecatul excesiv de guma de mestecat, inghititul de alimente
nemestecate pot fi cauza de pirozis functional.
Durerea
abdominala
Durerea
resimtita la nivelul abdomenului poate proven, ca si durerea
toracica, de la afectarea structurilor somatic sau cea a viscerelor.
Durerea
viscerala abdominala provine din structurile tubului digestive si
anexelor sale, din organelle aparatului urinar si ale celui genital.
Durerea
peritoaneala
Durerea
peritoneala apare prin iritatia sau inflamatia peritoneului. Acestea
sunt urmarea inflamatiei viscerelor subiacente ori perforatiei unui
viscer cavitar sau , rareori, pot fi primitive. Durerea peritoneala
este foarte intense, localizata cat timp procesul inflamator este
localizat, dar se generalizeaza odata cu intinderea iritatiei la
intreaga cavitate.
Durerea
este accentuata de miscarile respiratorii si din aceasta cauza,
involuntary, bolnavul nu mai mobilizeaza peretele abdominal sincron
cu respiratia. Miscarile trunchiului accentueaza si ele durerea,
determinand bolnavul sa stea nemiscat. Un semn pretios, cu aparitie
precoce este durerea la relaxarea palparii (semnul Blumberg).
Palparea abdominal este dureroasa in iritatia peritoneala, dar, daca
la apasare apare durerea, mentinerea ulterioara a presiunii este
putin dureroasa. Ridicarea brusca a presiunii (mana care palpeaza)
produce durere caracteristica, vie, in iritatia peritoneala.
Palparea
evidentiaza si cresterea tonicitatii muschilor abdominali pana la
contracture (abdomen “de lemn”) in peritonita generalizata
constituita.
Dureri
cu originea in tubul digestive si glandele anexe.
a)Durerea
gastroduodenala
Durerea
de origine gastrica este localizata in epigastru, de obicei pe linia
mediana in treimea ei superioara sau in stanga ei , fara iradieri.
Acest tip de durere apare in gastrita acuta si cronica si in culcerul
gastric. Durerea din ulcerul gastric se caracterizeaza prin aparitia
imediat dupa alimentatie si cedare spontana la cateva ore dupa masa
sau prin varsatura.
Durerea
duodenala este localizata tot median epigastric, mai jos decat cea
gastrica (in treimea medie). Ulcerul duodenal se caracterizeaza prin
acest tip de durere, cu o evolutie caracteristica in timp- mica si
marea periodicitate. Mica periodicitate se refera la evolutia unui
episode dureros. Acesta apare de regula tardiv dupa masa (la 1-2 ore)
si este calmat prin ingestia de alimente. Caracteristica este si
durerea nocturna, calmata de alimentatie. Marea periodicitate se
refera la evolutia pe termen lung, ulcerul fiind o boala cronica
caracterizata, daca nu este tratata, prin evolutie in ani. Episoadele
dureroase cu durata variabila- zile sau saptamani- sunt separate de
perioade de acalmie de durata variabila- saptamani, luni, uneori ani.
Aparitia periodica de episoade dureroase constituie marea
periodicitate.
Durerea
ulcerului duodenal nu iradiaza, cu exceptia aparitiei penetratiei.
In acest din urma caz, durerea devine continua, cu exacerbari
postprandiale, mai intense si poate iradia in spate, in dreptul
vertebrei T10.
b)Durerea
intestinala
Este
tipic colicativa (de altfel, denumirea de colicativa provine de la
durerea cu origine in colon). Localizarea ei depinde de segmentul
intestinal interest.
Durerea
cu origine in intestinal subtire este resimtita periombilical, de
regula cea jejunala in zona superior stanga, iar cea ileala in cea
inferioara dreapta.
Durerea
colonica este localizata in jumatatea inferioara a abdomenului, in
cadranul inferior drept, pentru cea cu origine in cecul ascendant si
in cel stang, pentru cea cu origine in transvers si descendent.
Durerea
sigmoidiana este resimtita deseori suprapubian si posterior (sacrat).
Durerile
intestinale, indifferent de segmentul de origine, sunt accentuate de
palpara zonei de proiectie a segmentului bolnav.
Apendicita
acuta da initial o durere localizata periombilical, care migreaza
ulterior in cadranul inferior drept, odata cu extinderea inflamatiei
la peritoneu.
Diverticulita
colonica (inflamatia unor diverticuli ai colonului, prezenti mai
frecvent pe sigmoid) da o durere in abdomenul inferior- hipogastru
sau fosa iliaca stanga- similara celei apendiculare.
Ocluzia
intestinala partial da un sindrom dureros characteristic-sindromul
subocluziv- caracterizat prin durere intense colicatica, care se
calmeaza dupa emisie de gaze, scaun sau aparitia unui zgomot
hidroaeric intens.
c)Durerea
biliara
Durerea
de origine biliara poate avea diverse caractere in functie de
substratul de producere. Este insa intotdeauna localizata in
teritoriul T8-9, fiind resimtita in hipocondrul drept, baza
hemitoracelui drept, putand iradia subscapular si uneori pana in
umarul drept.
Colica
biliara caracterizeaza prezenta de calculi in caile biliare. Este o
durere intense, colicativa, care apare la cateva ore dupa o masa mai
abundenta, cu alimente colecistochinetice. Se insoteste de varsaturi
care nu o calmeaza.
Colecistita
acuta da o durere intense, continua, uneori cu exacerbari colicative
suprapuse, accentuata de palpare in hipocondrul drept, cu iradiere
scapulara.
d)Durerea
hepatica
Parenchimul
hepatic este insensibil la durere, inervatia dureroasa fiind limitata
la capsula lui Glison, care provoaca durere prin destindere. Durerea
este surda, difuza in epigastru si hipocondrul drept, accentuata de
percutia sau palparea organului marit de volum. Marirea progresiva,
lenta in volum a ficatului (hepatopatii cronice, cancer) sau fibroza
cu atrofie nu dau durere. Cancerul hepatic poate fi dureros cand
nodulii tumorali ating capsula.
e)Durerea
pancreatica
Inflamatia
acuta pancreatica, pancreatita acuta, este una din marile urgent
abdominale. Se caracterizeaza printr-o durere foarte intense
epigastrica, continua, cu iradiere in ambii hipocondrii, “in
bara”, uneori insa posibil numai intr-un hipocondru.
Cancerul
pancreatic poate da o durere difuza, prost localizata, in abdomenul
superior, prin distensia capsule sau o durere intense, cu aproximativ
acceasi localizare, prin invazia plexului solar.
f)Durerea
splenica
Este
produsa tot de distensia capsule, in maririle bruste de volum ale
organului (staza). Durerea este putin intense, surda, in hipocondrul
drept. Iritatia peritoneului parietal suprasplenic poate da o durere
mai intense, accentuata de respiratie si miscari (in infarctul sau
abcesul splenic).
Durerea
resimtita in hipocondrul drept care apare la effort, numita in popor
”splenica”, este datorata distensiei cu gaze a unghiului splenic
al colonului.
Aparatul
renal
Anuria
Anuria
semnifica in sens strict absenta diurezei (a formarii renale, de
urina), dar in clinica se defineste ca o scadere a diurezei sub
150-200 ml/zi, respective sub 7 ml/ora. Anuria nu trebuie confundata
cu retentia urinara (tulburare a mictiunii) si deoarece este
intotdeauna expresia unei stari patologice grave, impune cateterism
vezical si urmarirea exacta a diurezei.
Anuria
apare ca o stare potential tranzitorie in insuficienta renala acuta
prin leziuni tubular (ischemie sau toxice), in unele glomerulonefrite
acute foarte severe sau in necroza acuta a corticalei renale si ca o
stare permanenta in insuficienta renala cronica terminala.
Disuria
Prin
disurie se intelege mictiunea cu efort. In mod normal, actul
mictional nu presupune efort, necesitatea cresterii voluntare a
presiunii abdominal prin contractia presei abdominal, eventual prin
manevra Valsalva (popular scremut) caracterizeaza disuria. Deseori,
in limbajul current, termenul de disurie este folosit gresit in
sensul durerii la mictiune.
Disuria
poate fi manifesta obiectiv prin scaderea presiunii jetului urinar
sau intreruperea acestuia. Scaderea de presiune, datorata
obstacolului la golirea vezicii care determina necesitatea efortului,
este descrisa de bolnav ca un jet apropiat, “care picura pe bombeul
de la pantof”.
Disuria
poate fi cauza mecanica, prin obstacol la evacuarea vezicii sau de
cauza neurologica.
Obstacolul
la evacuarea vezicii care determina disuria poate fi vezical sau
subvezical.
Obstacolele
vezicale sunt determinate de litiaza vezicala.
Obstacolele
subvezicale, cele mai frecvente cauze de disurie, sunt date de
leziuni ale prostate (adenoma, carcinoma, inflamatie), cu compresia
uretrei prostatice, si de stricturile ureterale, de regula cicatrice
ale uretritelor gonococice, dar posibile si dupa alte infectii sau
congenital.
Leziunile
maduvei sacrate sau ale plexului sacrat pot fi cauza de disurie
neurogena.
Dificultatea
golirii vezicii urinare poate determina aparitia unui reziduu urinar
vezical postmictional si prin cresterea presiunii in vezica in timpul
mictiunii, reflux vezicoureteral.
Existenta
rezidului creeaza conditii propice de infectare a urinei, cu cistita
si in caz de ascensiune a infectiei, pielonefrita.
Refluxul
determina ureterohidronefroza (dilatarea ureterelor, bazinetului si
calicelor) care favorizeaza si ea infectiasi poate duce in timp la
atrofie a parenchimului renal si insuficienta renala.
Hematuria
Prin
hematurie se intelege prezenta de sange (hematii) in urina. In
functie de marime, hematuria poate fi macroscopica-vizibila
la inspectia urinei – si microscopic
– identificabila
prin examinarea sedimentului urinar. Limita intre microscopic si
macroscopic este situate la aproximativ 1 milion de hematii/ml (1 000
hematii/mm³). Valori peste acestea sunt identificalbile macroscopic,
iar cantitati mai mici nu pot fi identificate decat microscopic. La o
persoana normal, pot fi prezente hematii in urina, dar numarul lor
nu depaseste 2000/ml, ceea ce corespunde la 2 hematii/mm³. Efortul
intens, starile febrile, deshidratarea pot duce la aparitia unui
numar mai mare de hematii, fara semnificatie patologica.
In
conditii de pH alcalin, prezenta hematuriei da o urina de culoare
rosie, mai mult sau mai putin intense. In conditii de pH acid, in
functie de marimea hematuriei, urina poate fi bruna sau fumurie.
In
evaluarea diagnostica a hematuriei macroscopic trebuie insa pornit de
la faptul ca nu orice urina inchisa la culoare, de culoare rosie sau
roscata semnifica prezenta de hematii in urina. Astfel citam:
-urina
foarte concentrate- care este inchisa la culoare intr-o nuanta
galbena-portocalie
-urina
portocaliu-murdar- din anemiile hemolitice si bolile hepatice, cu
cresterea urobilinogenului urinar.
-urina
bruna spumoasa din icterul mecanic (culoare data de bilirubina
directa)
-urina
caramizie- din eliminarile de urati; acest continut urinar da prin
racier deposit care se solubilizeaza la incalzirea urinei.
-urina
rosiatica- care se inchide la culoare prin pastrare, din porfirii.
-urina
rosu-inchis- din hemoglobinurii (hemoliza intravasculara) si
mioglobinurii (posttraumatic).
-urina
colorata rosu – de unele medicamente (exemplu, piramidon) sau de
unii coloranti din alimente (exemplu, sfecla).
Poliuria
Poliuria
reprezinta o crestere a diurezei peste 2000 ml in 24 ore.
Dupa
aspectul urinei si compozitiei, se pot dinstinge: poliurie
apoasa, cu urina
diluata, de concentratie mica, de aspectul apei- incolora si poliuria
osmotica, cu urina
relativ concentrata, colorata. Poliuria apoasa se datoreaza
eliminarii in exces a apei, iar cea osmotic este indusa de
necesitatea eliminarii unei sarcini solvite mari.
Din
punct de vedere pathogenic, poliuria poate fi fiziologica, patologica
tranzitorie si patologica permanenta (de durata).
-Poliuria
fiziologica- se datoreaza fie unui exces de aport lichidian, fie unei
scaderi a pierderilor extrarenale de apa (expunere la frig cu
vasoconstrictie cutanata si scaderea perspiratiei insensibile) sau
unei scaderi a secretiei de hormone antidiuretic (stres). Poliuria
fiziologica este apoasa si evident corelata cu situatia care a
determinat-o.
-Poliuria
patologica tranzitorie- se datoreaza unor leziuni renale in
convalescent insuficientei renale acute. Poliuria este apoasa,
deoarece s-a pierdut capacitatea tubular de reasorbtie a apei.
Administrarea
de diuretice duce la poliurie tranzitorie osmotic, deoarece
majoritatea diureticelor nu influenteaza direct reasorbtia apei, ci
determina o scadere a absorbtiei tubulare de sodium cu diureza
osmotica secundara.
Cresterea
secretiei de hormon natriuretic, dupa accese de tahicardie
paroxistica supraventriculara, de exemplu, determina poliurie
tranzitorie.
-Poliuria
patologica de durata- poate fi expresia unei alterari functionale
renale permanente, a unei secretii insuficiente de hormon
antidiuretic sau a unei sarcini osmotic crescute de durata.
Insuficienta
renala cronica, faza finala a evolutiei multor substante ale
parenchimului renal, reducerea numarului de nefroni functionali, face
ca nefronii restanti sa fie supusi unei sarcini osmotice mari, cu
pierderea capacitatii de concentrare si poliurie. Este faza numita
compensate, prin retenztie azotata fixa si poliurie, a insuficinetei
renale cronice.
Diabetul
zaharat decompensate, cu cresteri glicemice care depasec preagul de
resorbtie tubular (nicel al glicemiei de 180 mg/dl) duce la eliminare
urinara de glucoza, a carei sarcina osmotic determina poliurie
caracteristica.
Secretia
absenta (sau mult scazuta) a hormonului antidiuretic in leziunile
hipotalamohipofizare este cauza diabetului insipid, caracterizat prin
diureza apoasa mare (peste 10 litri/24 ore), cu sete si consum
lichidian corespunzator.
Nicturia
Nicturia
reprezinta o pierdere a ritmului circadian de formare a urinei. In
mod normal, diureza din perioada nocturna este mai mica decat cea
diurnal, reprezentand numai circa ¼ a diurezei din 24 ore. Pierderea
acestui raport, cu formarea unei cantitati de urina constanta in
intreaga perioada duce la cresterea diurezei nocturne, numita
nocturie.
Nicturia
nu trebuie confundata cu mictiunile mai frecvente noaptea din cauza
scaderii capacitatii vezicale sau a unei iritatii a vezicii urinare.
Bolnavul urineaza noaptea fara effort sau alte simptome legate de
mictiune, numai datorita unei productii mai mari de urina.
Nicturia
poate fi expresia unui aport hidric crescut seara (fiziologica) sau a
administrarii unui diuretic seara (iatrogena).
In
afara acestor situatii, nicturia apare in insuficienta renala cronica
sau in situatia resorbtiei unor edeme masive.
Oliguria
Oliguria
reprezinta o scadere a diurezei in 24 ore intre 200 si 800 ml.
Oliguria
fiziologica este expresia unui aport mic de lichide sau a unor
pierderi fiziologice excessive (expunere la temperature ridicate, cu
sau fara activitate fizica). Oliguria fiziologica nu coboara sub 500
ml/zi. Densitatea urinara in oliguria fiziologica este mai mare
(maximal la om poate urca pana la aproximativ 1035), urina este
concentrate, intens colorata, hipercroma.
Oliguria
poate aparea prin deperditie lichidiana, mecanism similar celei
fiziologice si in stari patologice extrarenale.Astfel, pierderile
patologice de lichid (varsaturi, diaree, arsuri intinse) perioadele
de instalare a edemelor cu retentie de lichid in spatiul
interstitial, hemoragiile importante se insotesc de oligurie cu urina
concentrata.
Hipotensiunea
de orice origine poate afecta perfuzia relana si duce la oligurie.
Boli
renale, cum ar fi glomerulonefritele acute si cronice, obstructiile
tubulare prin precipitare de substante solvate in filtratul
glomerular (hemoglobin, mioglobina) duc la oligurie. Oliguria poate
fi manifestare a insuficientei renale acute in caz de leziune renala
mai putin importanta, de origine ischemica sau toxica. Insuficienta
renala cronica avansata se caracterizeaza prin oligurie in stadiile
de retentie azotata progresiva si uremie terminal.
Oliguria
cu urina diluata denota o suferinta cronica renala cu insuficienta
renala severa.
Opsiuria
Opsiuria
reprezinta o intarziere a diurezei fata de un aport lichidian
crescut. In mod normal, un aport lichidian excesiv este urmat la
scurta durata de diureza crescuta.
Opsiuria
se intalneste in boli hepatice cu hipertensiune portal sau in unle
boli endocrine.
Polachiuria
Polachiuria
reprezinta o crestere a numarului de mictiuni, cu reducerea
proportional a cantitatii de urina eliminate la un act mictional
(urinat “putin si des”). Polachiuria nu implica efort la
mictiune, durere sau modificare a diurezei.
Polachiuria
se datoreste fie unei reduceri a capacitatii vezicale utile, fie unei
intolerante la umplere, cu declansarea rapida, la un volum mai mic, a
fluxului de evacuare.
Reducerea
capacitatii vezicale utile poate fi anatomica, prin compresie
extrinseca (sarcina, tumori pelvine benign sau maligne), prin
existenta unei formatiuni care umple partial lumeul vezicii (cancer
vezical) sau prin rezectie a peretelui vezical.
Reducerea
poate fi insa si functional, prin existenta unei evacuari incomplete
a vezicii cu reziduu urinar vezical, care face ca volumul util al
capacitatii vezicale sa fie redus cu cantitatea reziduului. Aceasta
situatie se intalneste in obstacolele subvezicale care impiedica
golirea complete a vezicii (adenoma si cancer de prostate, stricture
uretrale, disectazie a colului vezical).
Polachiuria
de cauza iritativa se datoreste unei inflamati a vezicii urinare-
cistita, de etiologie banala (cel mai frecvent infectie cu bacilli
coli) sau tuberculoasa, iritatie prin calculi vezicali etc.
Iritatii
de vecinatate (litiaza ureterala, prostatite, hemoroizi trombozati)
pot declansa polachiurie reflexa.
Mictiunea
dureroasa
Aparitia
de dureri (sau usturimi) in timpul mictional sau dupa mictiune
caracterizeaza inflamatiile vezicale sau ale uretrei. Durerea (sau
usturimea), pe tot parcursul sau numai la sfarsitul mictiunii, este
intalnita in inflamatiile vezicale (cistite).
Uretritele
(inflamatiile uretrei) si prostatiele sunt si ele responsabile de
mictiuni dureroase prin distensia uretrei de catre jetul de urina.
Senzatia poate fi descrisa de bolnav si ca arsura la urinare, “urina
fierbinte” etc.
Mictiunea
imperioasa- adic senzatia brutal de a urina imediat, cu scaderea
posibilitatii de a retine urina, ca si tenesmele vezicale, respective
senzatia de mictiune, de regula dureroasa, se intalnesc in aceleasi
situatii ca si muctiunea dureroasa si au aceeasi semnificatie.
Retentia
de urina
Retentia
de urina semnifica imposibilitatea de a elimina urina formata renal.
Bolnavul relateaza ca nu urineaza, ca si in anurie, dar de regula, nu
obligatoriu, are dureri in hipogastru, senzatia necesitatii de a
mictiona. Examenul fizic evidentiaza vezica urinara destinsa,
palpabila, sub aspectul unei tumori suprapubiene hemisferice,convexa
cranial, deseori dureroasa, putand atinge sau uneori depasind
ombilicul.
Acest
aspect al vezicii se descrie sub denumirea de “glob vezical”. La
percutie, formatiunea este mata si la persoane obese sau cand
palparea este dificila din alte cauze, percutia capata o mare valoare
diagnostica.
Existenta
globului vezical, dureros sau nu, permite diferentierea retentiei de
urina de anurie si indica sondajul vezical.
Retentia
de urina recunoaste doua tipuri de cauze:
-rententie
prin obstacol mecanic subvezical
-retentie
prin perturbarea mecanismului neurologic de evacuare- vezica
neurogena.
Obstacole
mecanice pot tine de vezica urinara- disectazia de col vezical- sau
pot reprezenta obstructii extrinseci- adenoma sau adenocarcinom de
prostate, ori intrinseci- stricture- ale uretrei.
Vezica
neurologica poate aparea in leziuni cerebrale, medulare sau ale
plexului sacrat.
Incontinenta
urinara
Prin
incontinent de urina se intelege incapacitatea partial sau totala a
controlului sfincterian vezical, cu pierderea involuntara de urina.
Se
descriu:
-incontinenta
adevarata continua
-incontinenta
de efort
-enurezisul-
incontinenta nocturna
Incontinenta
adevarata continua reprezinta o pierdere complete a controlului
sfincterian. Poate fi dobandita sau congenital.
Incontinenta
de efort , se caracterizeaza prin pierderea involuntara de urina in
timpul unor cresteri ale persiunii intraabdominale (efort fizic,
tuse, stranut, ras). Se datoreste unei alterari locale (ruptura de
perineu cu afectarea sfincterelor vezicale), in sarcina (compresie si
deformare vezicala), dupa operatii de prostate (lezarea
sfincterelor), la batrani (neurogen).
Enurezisul-
pierderea nocturna de urina- se datoreste unor defecte de dezvoltare
a centrilor sacrati ai mictiunii si nu unui defect de educatie. Apare
prin imaturitatea centrilor, la copii sub 3-4 ani si prin defect de
dezvoltare a lor , la copii mari si adulti. Deseori insoteste
malformatia coloanei lombare.
Piuria
Piuria
se defineste ca prezenta de leucocite (puroi) in urina. Prin
analogie cu hematuria, se vorbeste despre “piurie” microscopic
(leucociturie) si despre piurie macroscopica.
Urina
macroscopic piurica este tulbure la emisie si nu se clarifica prin
adaugare de acizi sau incalzire. Uneori, urina poate contine filament
de mucus, iar prin pastrare poate avea deposit si are miros neplacut.
In
mod normal, se elimina 5-6 leucocite/mm³, respective pana la
5000-6000 leucocite/ml. Aparitia piuriei macroscopic este determinate
de prezenta peste 100 000 lecucocite/ml.
Urina
poate fi tulbure si prin prezenta de urati, fosfati sau carbonati in
cantitate mare, dar in aceste conditii, se limpezeste prin adaugare
de acizi sau incalzire. In chilurie (prezenta de limfa in urina),
urina este laptoasa si se limpezeste prin adaugare de eter.
Prezenta
piuriei denota o infectie in caile urinare sau deschisa in caile
urinare.
Predispun
la infectie urinara sexul feminine, obstructia cailor urinare
(litiaza, stricture, adenoma de prostate, sarcina), diabetul zaharat,
disfunctia neurogena a vezicii de staza.
Prezenta
unei piurii sterile sugereaza tuberculoza renala.
Dureri
de origine urogenitala
a)Durerea
ureterala
Colica
ureterala (gresit numita “renala”) este o durere intense, cu
caracter colicativ, localizata in lomba, flanc si fosa iliaca de o
parte. Durerea incepe in lomba si apoi migreaza in lungul traiectului
ureteral pana in organele genitale externe si radacina coapsei.
Durerea se insoteste de agitatie, simptome urinare, uneori de
varsaturi si pareza intestinala reflex ace poate pune problem de
diagnostic diferential cu o suferinta digestiva. Caracteristica este
agitatia, bolnavul negasidu-si o pozitie antalgica. Colica ureterala
apare prin trecerea prin ureter a unor elemente corpuscular (calculi,
cheaguri, dopuri de puroi, varf necrozat al papilelor renale).
b)Durerea
renala
Distensia
bazinetului sau capsule renale da o durere surda, difuza, uneori
intense, in unghiul costovertebral, cu posibilitate de extindere in
ultimul spatiu intercostals posterior. Apare in obstructii ureterale,
pielonefrita acuta etc.
c)Durerea
vezicala
Apare
in inflamatii ale vezicii urinare (cistite) sau prin distensia in
retentia de urina (globul vezical). Este o durere surapubiana,
intense, cu senzatie de mictiune imperioasa.
Leziuni
ale trigonului vezical sau ale uretrei dau dureri resimtite in
extremitatea distal a uretrei.
d)Durerea
abdominala cu origine in organele genitale. Durerea uterine de
nastere si durerile menstruale sunt dureri colicative cu localizare
in abdomenul inferior, iradiere lombara, legate de respectivele
fenomene fiziologice.
Sarcina
tubara da o durere colicativa in abdomenul inferior, aparuta la o
femeie tanara, cu absenta menstruatiei in ultimele 1-2 luni. Este o
urgentam deoarece anunta riscul de rupere a trompei uterine.
Bolile
inflamatorii ale organelor genitale interne (sapingitele) sau dureri
in abdomenul inferior, uneori cu iradiere pe fata interna a coapsei
(teritoriul cutanat al nervului obturator), uneori cu semen de
iritatie peritoneala.
Cancerul
genital feminine cu compresie pe nervul obturator poate da o durere
similara.
Torsiunea
de ovar da o durere intense, continua, in fosa iliaca de partea
afectata.
Durerea
prostatica este resimtita in regiunea perineala si in coloana lombara
inferioara si pretinde la diferentiere cu o durere spinal.
Durerea
testiculara si epididimara este resimtita local (in scrot) si uneori
iradiaza in hipogastru sau catre lombe.
Sistemul
nervos
Pierderile
starii de constienta
Starile
de pierdere a constientei sunt lipotimia, sincopa si coma.
Sincopa
Sincopa
este o pierdere de constienta cu scaderea tonusului postural (cadere)
si absenta semnelor vitale, urmata de revenire spontana la normal in
afara oricarui tratament. O sincopa prelungita peste 5-6 minute se
transforma in moarte clinica (din care recuperarea este uneori
posibila sub tratament). Bolnavul nu percepe evenimentele din timpul
accesului sincopal si are amnesia accesului. Revenirea se face de
regula normal.
Accesul
sincopal nu trebuie condundat cu:
-Ameteala-
care este o senzatie de nesiguranta in deplasare, de val pe ochi, de
intunecare a vederii, tranzitorie, persoana fiind prezenta, cu
memoria evenimentelor din cursul accesului. Uneori semnifica o
scadere de mica intensitate a irigatiei cerebrale (de exemplu
ridicarea brusca in picioare la o persoana normal sau dupa o
hemoragie mai importanta).
-Vertijul
-Lipotimia
sau lesinul- este o pierdere de constienta de foarte scurta durata,
cu deficit de tonus postural, dar cu mentinerea functiilor vitale si
memoria partial a evenimentelor; se considera o sincopa incomplete,
avortata. Limita intre unele forme de ameteala si lipotimie este
nedefinita. Deseori este precedata de somnolent, cascat irepresibil,
ameteala, vedere impaienjenita, dupa care pacientul cade “moale”,
nu cu bruschetea atacului sincopal. Sunt prezente transpiratii
profuse, paloare, bradicardie, hipotensiune. Clinostatismul si
expunerea la aer curat rezolva rapid accesul. Mecanismu este vagal,
cu hipotensiune insotita paradoxal de bradicardie si scaderea
debitului cardiac.
-Coma
Principalele
tipuri de sincope
-Sincopa
vasovagala
Poate
cel mai frecvent tip de sincopa, apare caracteristic in situatii de
stres sau emotii puternice (de exemplu, la prelevarea de analize, la
prima asistare la o operatie, la vederea unui accident etc).
Mecanismul acestui tip de sincopa este oreactie vegetative
nepotrivita, cu predominanta vagala, care duce la bradicardie cu
vasodilatatie (sau fara vasocontrictie compensatorie), ceea ce induce
scaderea tensiunii arteriale cu scaderea perfuziei cerebrale. In
clipa cand ajunge prin cadere in clinostatism, persoana afectata isi
revine, dar pierderea de constienta se poate repeta la incercarea de
asumare a ortostatismului.
-Sincopa
ortostatica
Are
ca mecanism scaderea importanta a tensiunii arteriale in ortostatism
cu hipoperfuzie cerebrala. Cauzele acestui tip de sincopa sunt
variate:
a)scaderea volemiei-
prin pierdere de sange (pierderile neexteriorozate se pot manifesta
numai prin sincopa ortostatica- hemoragii digestive, rupture de
organe interne, ruptura de sarcina tubara etc) sau prin pierdere de
lichide (exemplu, diaree masiva, abuz de diuretice )
b)scaderea
refluxului ortostatic simpatic- la varstnici debilitati sau la
persoane imobilizate multa vreme.
c)pierderea
dobandita a reflexului ortostatic simpatic- in polinevrite
vegetative, dintre care cele mai frecvente sunt cea alcoolica ori
diabetic sau dupa medicamente simpatolitice (deseori folosite in
tratamentul hipertensiunii arteriale).
d)sindromul
Shy-Drager-absenta congenitala a reflexului ortostatic simpatic.
e)dupa substante
vasodilatatoare (exemplu, nitroglicerina sublingual)
f)staza periferica
ortostatica mare, de exemplu, in varice venoase mari ale membrelor
inferioare sau la ridicarea brusca in picioare dupa mentinerea
indelungata a unei pozitii chircite; prin acelasi mecanism este
explicate si sincopa mictionala, care apare la batrani, dupa
mictiune, mai ales noaptea.
-Sincopa
aritmica
Apare
prin scaderea brusca a debitului cardiac in urma unei aritmii
paroxistice cu alura ventriculara rapida (exemple: tahicardie
ventriculara, fibrilatie ventriculara, fibrilatie atriala cu ritm
rapid, flutter atrial cu conducere 1:1) sau foarte joasa (exemple:
blocul atrioventricular total, blocuri AV de grad inalt). Pierderea
de constienta apare la schimbarea ritmului, in momentul inlocuirii
ritmului normal cu cel pathologic, ceea ce coincide cu o scadere a
debitului cardiac.
-Infarctul
miocardic acut
Poate
avea debut sincopal, uneori fara durere, in infarctele cu scadere
mare a debitului cardiac sau in cele cu reactive vagala la debut; la
un batran, o sincopa presupune expluderea in diagnostic a unui
infarct.
-Sincopa
de efort
Caracterizeaza
stenoza aortica. Pierderea de constienta apare dupa inceputul unui
effort, uneori aparent minor, cum ar fi defecatia. In cazul sincopei
la defecatie intervine si manevra Valsalva inerenta.
-Sincopa
prin hipersensibilitatea sinusului carotidian
Este
secundara refluxului vaso- si cardiodepresor (vagal) produs la
compresiunea sinusului carotidian in regiunea cevicala anteriora. La
persoane cu sensibilitate sinusala crescuta, reflexul vagal poate fi
declansat de compresii minore- de exemplu, la barbierit sau prin
guler strans.
-Sincopa
prin obstructie intermitenta a circulatiei
Circulatiei
intracardiace sau in vasele mari apare in trombembolia pulmonara
masiva, mixomul atrial (tumora care obstrueaza intermittent,
dependent de postura, mitrala sau, mai rar tricuspida), trombul
atrial pediculat.
-Sincopa
tusigena
Apare
in cazuri de tuse persistenta, in accese subintrante, mai ales la
pulmonarii cronici.
-Sincopa
de deglutitie
Este
foarte rara si apare prin mecanism vagal reflex la persoane cu boli
care fac deglutitia extreme de dureroasa (odinofagie).
-Sincopa
cerebrovasculara.
Apare
la bolnavii cu ischemie acuta prin in sistemul vascular
vertebrobazilar. Compresia arterelor vertebrale ingustate de
ateroscleroza sau, mai rar, prin malformatii minime poate intrerupe
la anumite miscari circulatia vertebrobazilara, cu sincopa.
Sincopa
trebuie diferentiata de alte stari de pierdere tranzitorie a
constientei.
-Lipotimia
sau lesinul
-Criza
comitiala (de epilepsie) – in variant grand
mal este o pierdere a
starii de constienta cu debut brutal, dar deseori precedata de o aura
epileptic (o senzatie particulara, olfactiva, gustativa sau, in alta
modalitate, senzoriala, care “instiinteaza” pe bolnav de iminenta
accesului convulsiv). Concomitent cu pierderea cunostientei apar
convulsii, initial tonice, cu contractura generalizata, oprirea
respiratiei si cianozarea bolnavului si apoi, dupa cateva secunde
pana la un minut, clonice, interesand toate masele musculare. Faza
clonica poate duce la muscarea limbii, datorita muschilor lingual,
care imping limba afara din gura si in acelasi timp, a maseterilor.
Bolnavul are relaxare sfincteriana.
Revenirea
este spontana la veghe, prin intermediul unei perioade de somn
profund, cu respiratie stertoroasa, apoi confuzie si dezorientare la
trezire, uneori cu deficit motor focal tranzitoriu. Amnezia
episodului convulsiv este completa.
-Coma
hipoglicemica- apare de regula la diabetic insulinodependenti, mai
rar la cei sub tratament oral sau la nediabetici. Coma este precedata
de senzatia de foame intensa, se instaleaza de obicei treptat, dar
uneori relativ repede si este insotita de transpiratii profuse reci,
abundente, care acopera bolnavul din cap pana in picioare. Daca
hipoglicemia nu este corectata prin aport de hidrati de carbon, sunt
posibile convulsii si deficite neurologice. Coma hipoglicemica
prelungita poate lasa defecte neurologice severe, ireversibile.
Examenul obiectiv arata cicatrice ale injectiilor subcutanate de
insulin pe abdomen sau pe coapse. Revenirea este spectaculoasa la
administrarea de glicoza i.v.
-Criza
de isterie (pitiatica)- este un lesin “demonstrativ”, in
circumstante conflictuale, intotdeauna cu martori. Pacientul este de
regula o femeie tanara, care isi “pierde” constienta progresiv,
cade fara sa se loveasca, are tremor al pleoapelor, pastreaza
sensibilitatea dureroasa si nu are amnezia episoduli.
