Principalele
simptome pe aparate si sisteme
Aparatul
respirator
Tuse
Tusea
este un act reflex ce permite eliminarea de material particulat sau
secretii excessive din arboreal traheobronsic. Ea consta intr-o
expiratie exploziva care, prin viteza mare a aerului expirat, permite
antrenarea materialelor existente in arboreal traheobronsic, cu
eliminarea lor pe cale orala.
Stimuli
care provoaca tuse pot fi:
-stimuli
inflamatori
-stimuli
mecanici- inhalarea sau aspiratia de praf, fum, corpi straini mici,
secretii, particule alimentare, inhalarea cronica voluntara (fumat)
sau profesionala, duc la asocierea unui proces inflamator.
-stimuli
chimici- inhalarea de gaze iritante (clor, iod, acid azotic sau
sulfuric, amoniac), substante volatile cu miros puternic, gaze din
fumul de tigara.
-stimuli
termici- inhalarea de aer foarte cald sau foarte rece.
Tipuri
clinice de tuse
a)Dupa
rezultatul tusei, se disting doua tipuri importante:
-tuse
productiva (sau umeda) care este urmata de liminarea unei cantitati
de sputa al carei aspect capata valoare diagnostica;tusea poate fi
umeda, productive , dar fara eliminare de sputa la copii, batrani si
alte persoane care inghit sputa.
-tusea
seaca (sau iritativa), fara productie de sputa, care denota iritatia
unor zone tusigene extrabronsice (pleura, organe abdominale) sau
bronsice fara hipersecretie (compresii bronsice, fazele initiale ale
inflamatiei).
b)Dupa
caracterul accesului de tuse se pot distinge:
-tuse
surda, in grad maxim afona,
-tuse
bitonala- este expresia parezei laringeului inferior stang, care
poate fi usor afectat in procese mediastinale superioare.
-tusea
latratoare, foarte sonora, in deformarile traheei prin compresie
mediastinala.
-tusea
cavernoasa, rasunatoare, cu timbru metalic in caz de prezenta a unor
caverne mari (peste 6 cm, care comunica printr-o bronhie libera cu
caile respiratorii- bronhie de drenaj).
-tusea
convulsiva (“magareasca”). Caracterizata prin accese de tuse
compuse dintr-o inspiratie profunda, zgomotoasa, suieratoare, urmata
de sacade repetate de tuse si incheiate printr-o inspiratie
zgomotoasa si datorata unui spasm glotic coexistent care da
caracterul specific al inspiratiei.
c)Dupa
momentul sau circumstantele de aparitie, se pot identifica:
-tuse
matinala, caracteristica bolnavilor cu bronsita cronica sau
bronsiectazii (dilatatii bronsice).
-tusea
pozitionala- de regula bolnavii evita pozitia tusigena, ceea ce
trebuie corectat, deoarece astfel se dreneaza secretiile acumulate
(drenaj postural).
-tusea
de efort si cea nocturna apar la bolnavii cu insuficienta cardiac
stanga.
-tusea
vesperala (de seara), concomitenta cu ascensiunea termica, in
tuberculoza
Complicatiile
tusei
-varsatura,
care poate fi urmarea unor accese prelungite sau violente de tuse-
tuse emetizanta.
-sincopa
poate complica accesele prelungite de tuse si se explica prin
rasunetul hemodynamic al fazei compresive, cu scaderea importanta a
intoarcerii venoase si a debitului cardiac
-complicatii
mecanice, ca ruperea unei bule de emfizem cu aparitie de pneumotorax,
emfizem mediastinal sau subcutanat, fracture costale sau dezinsertii
costocondrale.
Expectoratie
Expectoratia
reprezinta actul prin care sunt eliminate, in urma tusei, produsele
patologice din arboreal traheobronsic si parenchimul pulmonar.
Produsul eliminate se numeste sputa.
In
mod fiziologic, in arboreal traheobronsic exista secretie de mucus de
pana la 100 ml pe zi, vehiculata de miscarea cililor dinspre bronhii
si trahee catre laringe si faringe, apoi eliminate sau inghitita.
Aceasta secretie fiziologica nu produce tuse si expectoratie.
Prin
sputa se elimina:
-mucus-atunci
cand exista hipersecretie de mucus
-exudat
inflamator- de obicei de origine bronsica
-corpi
straini
-sange
-produse
de descompunere a tesutului pulmonar
-saliva,
secretie nazala, faringiana.
Cantitatea
de sputa
Se
apreciaza cantitatea de sputa din 24 de ore, care depinde de
intensitatea procesului inflamator exudativ si de forta cu care se
executa tusea. Din punc de vedere al cantitatii, sputa poate fi:
-absenta:
in boli pleurale si interstitial sau la copiii mici, care isi inghit
sputa
-redusa-
pana la 200-400 ml/zi
-in
tuberculoza pulmonara la debut, traheobronsite acute incipiente,
bronhopneumopatii cornice in perioada de acalmie
-astmul
bronsic
-in
pneumonii acute la debut
-la
bolnavii adinamici, care, desi prezinta afectiuni bronhopulmonare
grave, elimina cantitati reduse de sputa
-crescuta-
pana la 400-500 ml/zi
-in
perioada de coctiune a bronsitelor acute
-in
bronsite cornice cu bronhoree
-in
bronsiectazii
-in
abcese pulmonare
-in
tuberculoza pulmonara ulcero-cavitara
-foarte
mare- peste 500 ml/zi
- in unele colectii bronho-pulmonare sau subdiagragmatice, care
se deschid brusc in bronsii (pleurezia purulenta, abces pulmonary,
chist hidatic, abces hepatic), eliminarea facandu-se sub forma de
vomica.
Consistenta
sputei poate fi:
-vascoasa-
adera la peretii vasului in care se colecteaza, din cauza
continutului crescut in fibrin
-fluida,
filanta- atunci cand contine mucus mult
Transparenta
sputei imbraca aspecte
diferite
-sputa
fluida este de regula transparent
-sputa
aerate este de origine bronhoalveolara si este caracteristica
edemului pulmonary acut; este aerate, spumoasa, ca “albusul de ou”
batut.
Din
punct de vedere al aspectului,
se disting urmatoarele
tipuri de sputa:
1)sputa
seroasa
-de
obicei abundenta, se intalneste in bronsitele acute seroase
-spumoasa,
slab rozata (ca albusul de ou batut), sugereaza existenta unui
transudat alveolar sau exudat bronsic; este caracteristica edemului
pulmonary acut, datorat de cele mai multe ori unei stenoze mitrale
sau insuficientei ventriculare stangi acute (edem pulmonar acut
cardiogen). Rareori, pot aparea prin iritatii generate de gaze toxice
(edem pulmonary acut necardiogen, toxic).
2)sputa
mucoasa
-este
rezultatul unei hipersecretii a glandelor bronsice
-este
incolora, transparent, de consistenta fluida, si apare in bronsitele
banale
-cand
exista o cantitate mai mare de fibrin, va avea o consistenta
crescuta, gelatinoasa, fiind aderenta de vas.
-apare
la debutul traheobronsitelor acute sau in faza de vindecare a
proceselor inflamatorii bronhopulmonare.
3)sputa
purulenta
-are
un aspect cremos, de culoare galbena sau galbena-verzuie
-apare
atunci cand o supuratie pulmonara sau extrapulmonara dreneaza in
bronhii
4)sputa
mucopurulenta
-apare
atunci cand exista o hipersecretie a glandelor bronsice si exudat
inflamator purulent
-se
intalneste in traheobronsite acute si cornice, bronsiectazii,
tuberculoza pulmonara cavitara, pioscleroza cronica.
-marcheaza
cronicizarea proceselor supurative.
5)sputa
sanguinolenta
-este
sputa amestecata cu sange rosu, curat, in cantitate variabila:
uneori exista doar striuri de sange in sputa, alteori, cantitatea de
sange este egala cu cea de puroi sau mucus, atunci cand procesul
distructiv duce la rupture importante de vase,
Alteori,
sputa contine sange de culoare inchisa (care a stagnat pe caile
traheobronsice) si se numeste sputa
hemoptoica.
Eliminarea
de sange franc prin arborele traheobronsic poarta numele de
hemoptizie.
Sputa
sanguinolenta, sputa hemoptoica sau hemoptizia se pot intalni in :
-TBC
pulmonar
-cancer
bronhopulmonar
-cataruri
traheobronsice- cand are aspect serosanguinolent
-bronsite
cornice sau bronsiectazii-cand este seromucosanguinolent
-abces
pulmonar-sputa mucoasa, striata cu sange apare inaintea vomicii
-stenoza
mitrala stanga, cu hipertensiune in circulatia pulmonara-bolnavul
expectoreaza la efort spute hemoptoice
-trombembolism
pulmonar-sputa hemoptoica reprezinta un semn patognomonic atunci cand
apare la un bolnav ce prezinta conditii favorizante pentru tromboza
venoasa profunda.
Tipurile
de sputa descrise anterior se pot combina, rezultand: sputa
seromucoasa, mucopurulenta, seromucopurulenta, mucosanguinolenta si
seromucosanguinolenta.
Culoarea
este determinate de
elementele constitutive.
Sputa
poate fi:
-albicioasa-
sputele seroase sau mucoase
-galbena
sau galben-verzuie- sputele purulente; aspectul este dat de
leucocitele distruse si celulele epiteliale descuamate, care provin
din epiteliul traheobronsic sau alveolar.
-rosu-aprins-
hemoptizie
-rosu-inchis
spre negricios- la sfarsitul hemoptiziei sau in infarctul pulmonary
-ruginie
sau caramizie- in pneumonia pneumococica; sputa contine multa fibrin,
leucocite, hematii, cellule alveolare si bronsice descuamate
-negricioasa-
in antracoza
-verzuie-
in tuberculoza cavitara sau la bolnavii icterici, din cauza
pigmentilor biliari.
Mirosul
sputei
In
general, sputa este inodora sau are un miros fad.
Sputa
poate fi fetida,
in bronsiectazii, abcese pulmonare, gangrene pulmonara, din cauza
florei anaerobe.
Din
punct de vedere macroscopic, se descriu urmatoarele tipuri de sputa
cu valoare de semn sau symptom patognomonic:
-sputa
“ruginie” (caramizie), mucofibrinoasa, aerata, vascoasa,
caracterizeaza pneumonia franca lobara (pneumococica
-sputa
“perlata”, este mucoasa, redusa cantitativ, apare la sfarsitul
crizelor de astm.
-sputa
numulara reprezinta o varietate a sputei mucopurulente,
caracteristica tuberculozei pulmonare, mai rar intalnita astazi.
Astazi se intalneste foarte rar, in bronsite cornice si
bronsiectazii.
-sputa
pseudomembranoasa contine o parte lichida (cantitate mare de mucus)
in care plutesc fragmente solide. Apare in bronsite acute sau cornice
cu evolutie severa (bronsita cronica pseudomembranoasa si bronsita
difterica).
-sputa
cu aspect de “zeama de prune”, cu miros fetid, culoare
rosu-bruna, apare frecvent in cancerul bronhopulmonar sau in gangrene
pulmonara (miros pestilential).
Vomica
Vomica
reprezinta expulzia brusca a unei cantitati mari de sputa. Cel mai
adesea este purulenta
si rezulta din deschiderea in caile respiratorii a unei colectii
purulente aflate in parenchim sau in vecinatate, se stratifica in 4
straturi:
-spumos
-la suprafata
-mucos,
cu “franjuri” ce plonjeaza in stratul urmator
-seros
-grunjos-la
fund- constituit din puroi si detritus
Vomica
seroasa se
intalneste mult mai rar si provine din eliminarea unui chist
hidatic.
Vomica
poate fi confundata cu pseudovomica- o expectoratie abundenta
eliminate mai ales dimineata.
Diagnosticul
diferential al vomicii se face cu varsatura, care de obicei este
precedata de greata, care continut alimentar si se face cu efort de
voma.
Dispnee
a)Obstructie
partiala a cailor respiratorii mari subfaringiene- laringe, trahee,
bronhii pulmonare- da un tip caracteristic de dispnee. Aceasta este p
bradipnee inspiratorie insotita deseori de tiraj si cornaj. Bolnavul
resimte deci, dificultate in respiratie si respira rar.
Tirajul
se defineste ca aspirarea partilor moi toracice in timpul inspirului,
manifestata prin deprimarea fosei suprasternale, a foselor supra- si
subclaviculare, a spatiilor intercostale si a epigastrului superior.
Cornajul
este un zgomot characteristic, aspirativ in inspir.
Acest
tip de dispnee se intalneste cu dezvoltare acuta in edemul laringian,
laringita acuta infectioasa, aspiratia de corpi straini si cu
dezvoltare cronica, progresiva, in cancerul laringian, cancerul sau
compresia externa a traheei sau a unei bronhii principale,
traheomalacie.
b)Obstructia
cailor respiratorii mijlocii si mici intrapulmonare produce dispnee
expiratorie, cu bradipnee, dar uneori si cu tahipnee, deseori
insotita de “wheezing”- zgomot suierator characteristic, audibil
la distanta si care apare numai in expir.
Acest
tip de dispnee apare acut si caracterizeaza criza de astm bronsic si
apare cronic, putand fi permanent in bronsita cronica obstructive si
emfizemul pulmonary.
c)Bolile
pulmonare acute- pneumonii si bronhopneumonii, pneumopatii
interstitial si fibroze pulmonare, embolii pulmonare, pneumotorax,
pleurezii importante- sunt la originea unei dispnei inspiratorii sau
mixte cu polipnee. Aceasta poate fi acuta si foarte severa in
bronhopneumonii, pneumotorax, toate situatiile mentionate, disneea
face parte din tabloul clinic al bolii respective, fiind insotita de
simptome specific (de exemplu, in pneumonie sau bronhopneumonie, de
febra si junghi).
Durere
toracica
Durerea
resimtita la nivelul toracelui poate fi datorata unor suferinte ale
peretelui thoracic sau ale viscerelor intratoracice.
1)Dureri
de origine parietala
Sunt
de regula dureri bine localizate, accentuate de miscarile
respiratorii, tuse sau compresie pe zona dureroasa. Localizarea in
hemitoracele stang duce deseori la anxietate prin presupunerea unei
etiologii cardiace.
a)Tegumentele-
pot da durere prin afectiuni similar cu cele dezvoltate in alte
segmente corporale (furuncule, leziuni mecanice, contuzii etc).
b)Durerile
musculare- sunt difuze, de regula bine localizate in zona afectata.
Traumatismele
muscular cu sau fara hematoame dau durere perietala toracica.
Afectare
musculara in infectii generalizate (exemplu, trichinoza)
Suprasolicitari
musculare (febra musculara). Periartrita scapulohumerala.
Sindromul
Mendlowitz este o durere de efort in micul pectoral, cuprinzand si
umarul, dar fara iradiere in brat.
Pleurodinia-
este o durere vie, laterotoracica, accentuate de miscari si palpare
si este expresia unei miozite.
c)Durerile
osteoarticulare.
Fracturi
costale, uneori dupa traumatisme sau miscari aparent banale.
Traumatisme
intense fara fractura.
Metastazele
neoplazice (mai ales in cancerul de prostate, pulmonar) dau dureri
localizate.In leucemii se descriu dureri la percutia sternului
Formatiuni
mediastinale expansive (clasic, anevrismul luetic de aorta, foarte
rar astazi).
Sindromul
Tietze este o afectare inflamatorie a articulatiilor condrocostale.
Coloana
toracica in spondiloza.
d)Dureri
radiculare si nevralgice, apar prin iritarea sau inflamarea
radacinilor sau nervilor intercostali.
e)Dureri
de origine mamara
Boli
inflamatorii ale glandei mamare- mastitele- ce apar in perioada
alaptarii.
Tumorile
de san, benign sau maligne.
Mastodinia,
este o durere cu dezvoltare progresiva, de lunga durata- ani,
accentuata premenstrual, intalnita in fibroza chistica.
2)Dureri
de origine respiratorie.
Structurile
respiratorii intratoracice sensibile la durere, sunt traheea,
bronhiile principale si pleura parietala; parenchimul pulmonar,
bronhiile lobare si sublobare si pleura visceral sunt insensibile.
a)Durerea
traheobronsica: intalnita in traheobronsita acuta, este localizata in
zona sternala superioara, fiind o durere profunda (de unde si
denumirea retrosternala sau substernala), difuza, putin intense,
resimtita ca o arsura, accentuata de tuse. Mai poate fi produsa de
corpi straini aspirati (in special oase care ranesc mucoasa) si
uneori de tumori.
b)Durerea
pleurala (junghiul pleural) este cea mai comuna forma de durere in
bolile aparatului respirator. Se intalneste in inflamatiile primitive
pleurale (pleurite si pleurezii) si in bolile pulmonare care dau
secundar inflamatie pleural (pneumonii, infarct pulmonary,
pneumotorax spontan, invazie tumorala a pleurei parietale).
c)Durerea
diafragmatica- este un tip particular de durere pleurala. Pleurezia
sau pleurita diafragmatica, abcesul subfrenic sunt cause alte acestui
tip de durere.
3)
Dureri de origine cardiovasculara
a)Durerea
miocardica ischemica (coronariana).
Calitatea
durerii ichemice miocardice este specifica, constrictie (ca o
“gheara, corset, stranger, menghina”) sau compresiva (de
“apasare, greutate pe piept”).
Durerea
ischemica miocardica se insoteste de dispnee, anxietate, senzatie de
“moarte iminenta”.
b)
Durerea aortic- tipica pentrudurerea aortica este durerea din
disectia de aorta (anevrismul disecant)
c)Durerea
pericardica- pericardite primare sau secundare.
4)Dureri
cu originea in alte organe mediastinale.
a)Durerea
esofagiana
Inflamatia
mucoasei esofagiene genereaza o durere specifica cu caracter de
arsura, numita pirozis.
Odinofagia
desemneaza durerea la deglutitie. Caracterizeaza esofagita acuta prin
ingestie de corpi straini, substante iritative sau caustic, infectii
acute, ca si esofagita cronica (cel mai des alcool si fumat), post
acuta sau complicand cancerul esofagian. Se poate insoti, ca si
pirozisul, de alte semen esofagiene, cum ar fi disfagia (dificultatea
de a ighiti).
Spasmul
difuz esofagian, da o durere similara, accentuata de alimentatie si
deglutitie.
b)Durerea
mediastinala. Dezvoltarea de formatiuni tumorale mediastinale,
inflamatia mediastinala (mediastinita) sau emfizemul mediastinal
(patrunderea de aer in mediastin) dau o durere mai mult sau mai putin
intense, localizata retroseternal, de lunga durata, cu character
opresiv.
Hemoptizia
Reprezinta
eliminarea pe gura a unei cantitati de sange rosu, aerat, proaspat,
ce provine din arboreal traheobronsic si/sau parenchimul pulmonar.
Diagnosticul
hemoptiziei include precizarea originii si cauzei sale.
Trebuie
diferentiata hemoptizia adevarata, in care sangele provine din
plamani sau caile aeriene inferioare, de cazurile in care sangele
provine din cavitatile nazale, faringe sau esofag si este aspirat,
ulterior fiind eliminate ca hemoptizie.
Declansarea
hemoptiziei este precedata, de regula, de fenomene prodromale:
-senzatie
de caldura retrosternala
-“gadilatura”
traheala si laringiana;
-stare
generala alterata, cu anxietate, cefalee, ameteli.
-tensiune
toracica dureroasa
-gust
metallic sau de sange in gura.
Se
descriu din punct de vedere cantitativ:
-hemoptizia
mica- ~50-100 ml- sangele se elimina fractionat in cursul acceselor
de tuse, cand bolnavul expectoreaza 15-20 ml de sange la fiecare
acces.
-hemoptizie
mijlocie de ~100-200 ml
-hemoptizii
mari, grave- in care cantitatea de sange poate ajunge la 500 ml
-hemoptizii
foarte mari (foarte grave)- peste 500 ml.
Ultima
categorie include si hemoptizia fulgeratoare sau cataclismica, o
hemoptizie mortal, in care se elimina brusc peste 1000 ml de sange
pen as sip e gura, si care, prin masivitatea hemoragiei, prin asfixia
produsa de inundarea bronhiilor sau prin soc hemoragic, duce la
exitus imediat.
Hemoptizia
trebuie diferentiata de:
-epistaxisul
anterior sau posterior-urmat de scurgerea sangelui in orofaringe
-stomatogingivoragia-
in gingivite, abces dentar, stomatite, abces amigdalian, difterie,
diateze hemoragice, teleangiectazii pe mucoasa bucala.
-hematemeza,
in care eliminarea sangelui pe gura este precedata de dureri
epigastrice, greata, varsaturi. Sangele provine din esofag, stomac,
duoden si deseori anamneza orienteaza diagnosticul spre o afectiune
digestiva:boala ulceroasa, ciroza cu varice esofagiene, neoplasm
gastric etc.
Cauze
de hemoptizie
Cauzele
hemoptiziei pot fi leziuni vasculare bronhopulmonare sau tulburari de
hemostaza
Primele
pot fi impartite in:
-Traumatice:
-fracturi costale
-ranirile cu arme
albe sau de foc
-inhalarea de fumuri
toxice
-uneori, efortul
intens, prelungit, de tuse
-corpi straini
aspirati
-Inflamatii-inflamatiile
mucoasei traheobronsice sau ale parenchimului pulmonary
-laringite
acute
-gripa
prin bronsite acute hemoragice
-paragonimoza-maladie
parazitara, se caracterizeaza prin hemoptizii repetate
-bronsiectaziile
-bronsita
cronica simpla se complica rar cu hemoptizie
-infectiile
pulmonare
-tuberculoza
pulmonara
-pneumonii
necrozante si abcesul pulmonary
-Tumori
-cancerul
bronhopulmonar
-tumori
vasculare beningne (hemangioame) sau maligne (hemangiosarcoame)
-tumori
benigne bronsice, rare, pot deveni mainfeste prin hemoptizie.
-metastazele
pulmonare nu dau de regula, hemoptizie.
-Leziuni
cardiovasculare
-insuficienta
ventriculara stanga acuta (edem pulmonar acut)
-stenoza
mitrala prin hipertensiune pulmonara cronica pe care o provoaca
-emboliile
sau trombozele in situ pulmonare
-teleangiectazia
hemoragica ereditara (maladia Rendu-Osler)
-anevrismele
de aorta
-hipertensiune
arteriala cu valori mari.
-Alte
cause
-diatezele
hemoragice prin tulburari trombocitare sau ale coagularii chimice
-administrarea
de anticoagulante in doze mari
-unele
boli cu mecanism autoimun ca sindromul Goodpasture, granulomatoza
Wegener, sindromul Churg-Strauss.
Aparatul
cardio circulator
Palpitatii
Reprezinta
perceperea constienta a activitatii cardiace, normala sau patologica.
Dispnee
Dispneea
este principalul simptom al insuficientei cardiace stangi.
Incapacitatea ventriculului stang de a trimite in circulatia
sistemica debitul necesar la o presiune de umplere normala defineste
insuficienta cardiaca stanga.
Dispneea
cardiac este characteristic o dispnee inspiratorie cu polipnee.
Dispneea
cardiaca este initial legata strict de efort. In functie de gradul de
effort la care apare dispneea, Asociatia de cardiologie din New York
(NYHA) a propus o clasificare a insuficientei cardiace in 4 grade:
-gradul
I NYHA- cardiopatie cu dispnee la eforturi mari
-gradul
II NYHA- cardiopatie cu dispnee la eforturi ale vietii profesionale
-gradul
III NYHA- cardiopatie cu dispnee la eforturi mici ale vietii curente
-gradul
IV NYHA- cardiopatie cu dispnee e repaus.
O
alta forma de dispnee cardiaca este dispneea paroxistica. Aceasta
este legata de cresteri bruste ale presiunii venoase pulmonare. Poate
aparea la eforturi mari, de regula cand exista un baraj fix de
umplere- de exemplu stenoza mitrala.
Dispneea
paroxistica nocturna apare
la cateva ore dupa culcare.
O
forma aparte de dispnee paroxistica cardiac este astmul
cardiac. Este o criza
de dispnee expiratorie cu wheezing si modificari sugestive
auscultatorii pulmonare pentru astm (expir prelungit, raluri
sibilante), dar cu polipnee si o component inspiratorie evidenta.
Edemul
pulmonar acut este cea
mai grava forma de dispnee cardiaca. Apare brusc (la cresteri brutale
ale solicitarii cardiace sau scaderi brutale ale fortei cardiace),
bolnavul resimtind dispnee intensa cu ortopnee, anxietate si
expectorand sputa spumoasa alb-rozata.
Unele
boli cardiace congenitale pot da dispnee in afara existentei stazei
pulmonare. Astfel, stenoza izolata pulmonara si tetralogia Fallot
(defect septal ventricular si hipertrofie ventriculara dreapta) se
caracterizeaza prin dispnee de efort.
Durere
precordiala (angina pectorala)
Localizarea
este in regiunea sternala superioara profunda (retrosternala),
durerea fiind difuza pe o suprafata, nu intr-un punct. De regula
bolnavul indica durerea cu mana sau pumnul, nu cu degetul. Durerea
iradiaza in ambii umeri, in membrele superioare pe marginea mediana
pana in ultimele doua degete, mai frecvent in membrul superior stang,
dar posibil si numai in cel drept. Durerea poate iradia in spate,
subscapular sau intrascapulovertebral stang, in regiunea cervical
anterioara pana in arcadele dentare sau in epigastru. Nu iradiaza
niciodata mai jos de ombilic. Durerea poate fi limitata la o zona din
cele de iradiere sau incepe in aceste zone si converge catre zona
sternala. La acelasi individ, dureera respecta aceleasi caractere ca
localizare si iradiere.
Criza
de angina de piept este
o durere cu durata de minute, nu fractiuni de secunda si nu peste 20
min. Ea apare la efort si emotii, in timpul efortului, indifferent ca
acesta a mers in panta sau pe teren plat, alergat sau efort digestive
sau de alt tip, respective in timpul emotiei positive sau negative si
nu la un interval mai lung dupa acesta. Repausul duce la calmarea
crizei. De asemenea, crizele pot fi provocate sau accentuate la frig.
O
criza creste progresiv in intensitate, daca a aparut in timpul
efortului, obligand la oprirea acestuia, si apor scade progresiv
(caracter crescendo/descrescendo). Intensitatea crizei are mare
variabilitate interindividuala si chiar la acelasi individ, in
functie de intensitatea efortului.
Aparitia
acestui tip de criza caracterizeaza angina stabila de effort,
expresie a unei obstructii coronariene fixe stabile.
Aparitia
crizei la eforturi minime, in repaus sau in cursul noptii
caracterizeaza angina instabila. Aceasta poate complica evolutia unei
angine stabile, la care modifica, in sensul agravarii, crizele
preexistente, sau poate aparea de la inceput cu acest caracter.
Tot
semnificatie de angina instabila are si angina care apare predominant
in repaus si permite efortul (angina Printzmetal).
Durerea
anginoasa cedeaza la nitrati, cel mai frecvent nitroglicerina
sublingual, dar posibil si izosorbid dinitrat in spray sau nitrit de
nitrit de amil inhalat. Efectul acestora este imediat, in primele 3-4
minute de la administrare.
Infarctul
miocardic se caracterizeaza prin durere ce apare in repaus, uneori la
un interval dupa un efort deosebit de intens, creste progresiv in
intensitate in primele minute si apoi se mentine peste 20-30 minute,
de regula cateva ore, rar peste 6-8, foarte rar peste 12 ore. Durata
are intensitate variabila interindividual, dar la acelasi individ
este mai intense decat durerea anginoasa in caz ca aceasta a
preexistat.
Durerea
de infarct se opate asocial pe langa dispnee si anxietate care pot
aparea si in durerea anginoasa, cu fenomene vegetative, ca
transpiratii profuse, greata, varsaturi.
Durerea
de infarct nu este influentata de administrarea prelungita de
nitroglicerina si cedeaza, uneori partial, la administrarea de
opiacee.
In
concluzie, durerea anginoasa este o durere retrosternala
constrictive, cu iradierile specific, cu durata de minute, sub 20,
care apare in special la efort si emotii, dar poate aparea si in
repaus si se poate asocial cu dispnee si anxietate. Durerea anginoasa
cedeaza la oprirea efortului si la administrarea de nitroglicerina.
Durerea
de infarct este tot retrosternala constrictive, cu iradierile
specific, dar cu durata de peste 20 minute, la aceeasi persoana, mai
intense, cu aparitie in repaus, care nu cedeaza la nitroglicerina
perilingual si se poate insoti si de fenomene vegetative
(transpiratii, greata, varsaturi).
Edeme
(edemul cardiac)
Scaderea
capacitatii functionale a cordului (insuficienta cardiaca) duce la
aparitia edemului. Acesta este secundar atat stazei venoase, cat si
scaderi volemiei eficace, de cele mai multe ori prin scaderea
debitului cardiac, dar si prin acumularea de sange in sectorul venos
al circulatiei.
Edemul
cardiac este deci, un edem generalizat, cu aparitia initiala la la
gambe si localizare predominant in zonele declive, cianotic si rece.
Insuficienta cardiac fiind o afectiune cronica, edemul cardiac are o
existenta prelungita in timp, gradul sau putand varia cu evolutia
bolii si tratamentul aplicat.
Insuficienta
cardiaca stanga, prin cresterea presiunii in sistemul venos
pulmonary, duce la staza venoasa pulmonara (manifestata prin
dispnee), urmata de edem interstitial pulmonary si apoi, de trecerea
lichidului in alveole- edem pulmonar acut.
