Nutritie si dietetică , C6 Indicații și metode de prelucrare culinară

Indicații și metode de prelucrare culinară

Reţetele tip cuprind cantităţile de materii prime în stare brută pentru 10 porţii, procesul tehnologic (modul de preparare) desfăşurat pe faze: operaţii pregătitoare, tehnica preparării, mod de prezentare şi servire şi gramajul pen­tru o porţie de produs finit. Calitatea produ­sului finit cât şi gramajul prevăzut pentru o porţie se realizează numai în condiţiile folosirii integrale a cantităţilor de materii prime înscrise în reţetele respective.

A. PRELUCRAREA PRELIMINARĂ

Constă într-o serie de operaţii manuale sau mecanice pregătitoare pentru prelucrarea culinară propriu-zisă. La principalele produse, prelucrarea preliminară comportă următoarele operaţii :

LEGUME

Prelucrarea primară a legumelor cuprinde mai multe operaţii : sortare, spălare, curăţire şi tăiere.
Sortarea se face după calitate, culoare, mă­rime. Legumele alterate şi putrezite se înde­părtează.
Spălarea pentru rădăcinoase are loc înainte şi după curăţire, iar pentru celelalte legume, după curăţire, cu apă rece.
Legumele se spală întotdeauna întregi, cu menţinerea în apă rece un timp cât mai scurt, pentru a se evita pierderile de săruri mine­rale, vitamine solubile în apă ş.a. Legumele cu frunze (salata verde, spanac, urzici ş.a.) se spală frunză cu frunză prin trecerea lor în alt vas cu apă rece, până la îndepărtarea urmelor de pământ.
Legumele folosite fără prelucrare termică vor fi spălate sub jet puternic de apă de la robinet.
Fructele citrice se spală cu peria.
Curăţirea depinde de felul legumelor. In ge­neral, legumele trebuie să fie curăţate cu multă atenţie urmărindu-se îndepărtarea unui strat cât mai subţire de coajă sau cât mai puţine frunze exterioare. Rădăcinoasele se curăţă prin răzuire; bulboasele şi frunzoasele, prin deta­şarea foilor exterioare; tuberculii prin răzuirea sau curăţirea cojii (mecanic sau manual), îndepărtând un strat cât mai subţire; legumi­noasele uscate, prin alegerea corpurilor străine ş.a.
Tăierea se face de asemenea în anumite mo­duri, după tipul legumei: rădăcinoasele se taie în cuburi mici, în fâşii foarte subţiri (julien), triunghiuri, bare, felii; bulboasele se taie mă­runt sau în inele; legumele cu fruct se taie rotund, felii, sferturi sau se lasă întregi.

CARNE

Operaţia principală constă în tranşarea căr­nii pe calităţi şi categorii, care se execută în carmangerie. Prelucrarea preliminară implică şi o serie de alte manopere ca scoaterea cărnii de pe os, curăţarea de tendoane, spălarea, ba­terea cu ciocanul de lemn, împănarea.
Carnea se păstrează într-o cameră frigorifică, potrivit normelor de igienă sau este folosită pentru prelucrarea culinară. Este interzisă păs­trarea cărnii în secţia de lucru.
Carnea congelată este lăsată în prealabil în­tr-o cameră la rece (cu temperatură sub 10°) pentru a se dezgheţa. Se interzice decongela­rea în apă sau lângă maşina de gătit. După decongelare, carnea se curăţă şi se spală, apoi se tranşază pe mese cu tablă de inox. O aten­ţie deosebită se va acorda cărnii tocate. Aceasta este aşezată în vase curate, acoperite, la frigider. Nu se vor adăuga condimente decât numai înainte de prelucrarea termică. Ames­tecarea tocăturilor crude cu cele prelucrate termic este interzisă de normele sanitare. Car­nea tocată se va prepara cu maximum 4—6 ore înaintea prelucrării termice.
Păsările se trec prin flacără şi şe spală în jet de apă rece.
Rinichii se taie în lungime, li se îndepătează capsula apoi se spală în apă rece, se ţin în apă cu oţet până li se îndepărtează mirosul.
Creierul se înmoaie în apă rece pentru eli­minarea sângelui, se îndepărtează membrana şi se spală bine; se fierbe în apă cu oţet pentru a nu se sfărâma.

PEŞTE

Prelucrarea preliminară a peştelui proaspăt constă în curăţare de solzi, eviscerare şi apoi spălare în apă rece. Se tranşază şi se trece repede la prelucrarea termică. Nu se va păs­tra tranşat la frigider mai mult de 8 ore. Păs­trarea se face numai la frigider.
Peştele congelat se dezgheaţă în apă rece, timp de 2—3 ore în funcţie de mărime.

OUĂ

Înainte de folosire, ouăle cu coajă intactă (cele cu coajă spartă vor fi excluse) se spală bine cu apă caldă, se dezinfectează într-o so­luţie de clorură de var (var cloros) l% timp de 10 minute, după care se limpezesc cu apă rece, pentru a nu rămâne urme de dezinfectant. Operaţiile de spălare şi dezinfectare a ouălor se vor efectua într-un spaţiu separat de activi­tatea de producţie culinară. Transportul în bu­cătărie se face în recipiente curate, fiind inter­zisă folosirea cofrajelor.
Folosirea ouălor de raţă este interzisă.
Spargerea cojii ouălor necesită o atenţie deo­sebită. La toate operaţiile se folosesc vase cu­rate, de obicei două, iar dacă se separă găl­benuşul de albuş, sunt necesare trei vase: pri­mul vas este acela deasupra căruia se sparge oul şi se examinează atent; vasul al doilea este cel în care se varsă conţinutul oului, iar cojile se aruncă în primul vas. Când dorim să separăm albuşul de gălbenuş, folosim al doilea vas pentru albuş, iar gălbenuşul îl punem în cel de-al treilea vas. Ouăle sparte nu vor fi păstrate mai mult de 1—2 ore.
Dacă un ou este alterat, trebuie ca cel care lucrează să se spele imediat pe mâini şi să se dezinfecteze cu cloramină.

CRUPE

Crupele se prelucrează primar prin alegerea şi îndepărtarea corpurilor străine şi apoi spă­lare.
Făina, pesmetul, mălaiul se cern prin site cu ochiuri de diametru corespunzător, pentru
îndepărtarea impurităţilor.
La prelucrarea preliminară a alimentelor, pentru reducerea pierderilor unor principii nu­tritive, vitamine, se recomandă următoarele :
  • pregătirea preliminară va avea loc cu foarte puţin timp înainte de pregătirea culinară propriu-zisă ;
  • evitarea fragmentării alimentelor în bu­căţi prea mici şi a menţinerii lor în această formă în apă de spălare ;
  • reducerea la minimum a părţilor exte­rioare îndepărtate la unele legume sau a co­jilor de la tuberculi sau fructe.

B. PRELUCRAREA CULINARA (TERMICA)

Prelucrarea culinară propriu-zisă a alimen­telor trebuie să se facă în aşa fel încât să se asigure menţinerea calităţilor nutritive. În gastrotehnie, deosebim în principal, mai multe procedee tehnice moderne de tratare termică a alimentelor:
a)    Fierberea reprezintă metoda cea mai sim­plă de preparare a alimentelor, prin care se înţelege expunerea alimentului de origine ani­mală sau vegetală în contact cu energia calo­rică propagată prin apă, vapori sau în apă şi vapori. Fierberea se aplică la legume, peşte, carne, paste făinoase, crupe ş.a.
Fierberea poate fi de trei feluri :
  • fierberea obişnuită (în apă). Fierberea im­plică intervenţia unor fenomene osmotice care vor stabili un nou echilibru între aliment şi mediul de fierbere. Alimentele cu un conţinut redus de apă vor îngloba prin fierbere o parte din lichidul mediului în care se află, iar cele cu un conţinut crescut de apă vor suferi în timpul fierberii, o reducere a volumului. În funcţie de temperatura apei în momentul in­troducerii alimentului, pot trece substanţele hidrosolubile din aliment în mediul de fier­bere. Legumele se pun la fiert numai în apă clocotită, care realizează un strat mai puţin permeabil la suprafaţa alimentului, care va împiedica pierderea substanţelor hidrosolubile din interiorul alimentului.
  • fierberea în vapori de apă (aburi) repre­zintă un procedeu care se aplică în special la legume ;
  • fierberea înăbuşită este o altă metodă care constă în fierberea alimentului în vapori supra­încălziţi. Prin această metodă se scurtează tim­pul de prelucrare termică şi se minimalizează pierderile de substanţe nutritive sensibile la tratamentul termic, cum sunt unele vitamine hidrosolubile. Operaţia se execută într-un vas cu puţină apă şi bine acoperit cu un capac, în care produsul aşezat pe o sită sau un grătar, se menţine tot timpul în vapori, nefiind în con­tact cu lichidul de fierbere aflat sub nivelul grătarului.
Fierberea sub presiune (peste 100° C) este un procedeu la care se folosesc vase spe­ciale cu închidere ermetică în care se crează o temperatură mai ridicată. Avantajul acestei metode constă în reducerea foarte mare a tim­pului de fierbere.
b)    Frigerea reprezintă metoda de preparare termică prin care alimentul este expus direct la radiaţiile calorice (la grătar, frigare sau pro­ţap) sau prin intermediul unei plăci metalice (tigaie de fontă încinsă neunsă). La suprafaţa alimentului se formează o crustă care va su­feri un fenomen de coacere.
Frigerea la grătar este metoda cea mai sim­plă şi mai rapidă.. Acest procedeu constă din expunerea directă a produsului la radiaţii fierbinţi ema­nate de jarul de cărbuni încinşi sau raze infraroşii. Grătarul trebuie să fie bine încins.
Frigerea la frigare folosită de strămoşi ca primă metodă de pregătire a cărnii a fost re­considerată de bucătăria modernă. Se reali­zează, rotind frigarea în care este friptă carnea (pui, peşte, berbec, carne de vită, porc ş.a.) deasupra jarului încins, a flăcărilor sau în radi­aţii de infraroşii. Acest procedeu tehnologic se realizează şi prin frigere la rotisor.
c)     Coacerea este procedeul prin care alimen­tele sunt prelucrate termic, în atmosferă de aer cald, obţinută prin introducerea acestora în­tr-un cuptor încins.
d)     Sotarea constă în frigerea rapidă a pro­dusului într-o cantitate redusă de grăsime în­tr-un vas deschis, fără capac, la foc puternic pe timp scurt. Acest procedeu se aplică la pre­parate „la minut”.
e)     Prăjirea este o metodă care constă în in­troducerea alimentelor într-o cantitate mare de grăsime (baie de grăsime) fierbinte, până cînd produsul capătă o crustă crocantă la supra­faţă. Deşi alimentele prăjite au o savoare deo­sebită, în cursul acestei metode (în timpul încingerii grăsimii) apar o serie de compuşi dă­unători organismului şi se degradează unele vitamine.
f)     Gratinarea constă în rumenirea unui pro­dus la cuptor, la foc încins prin aplicarea unui ultim tratament termic în cuptor, timp de maxim 10 minute. Procedeul se aplică la bu­dinci din legume, paste făinoase, brânzeturi ş.a.
g)    înăbuşirea reprezintă un procedeu termic care constă în încălzirea grăsimii împreună cu puţin lichid (apă, supă de oase, zeamă de carne etc. după caz), în vas acoperit cu capac. Lichi­dul se adaugă treptat pe tot parcursul proce­deului termic.
h)     Brezarea este o metodă de prelucrare ter­mică ce constă în încălzirea produsului într-o cantitate mică de grăsime cu adaos de puţin lichid (supă de oase, zeamă de carne, apă — după caz), până prinde o crustă. Vasul trebuie să stea acoperit pentru a putea realiza o fier­bere în suc propriu (înăbuşit), până când pro­dusul este gata.
i)     Opărirea constă din introducerea alimen­telor în apă clocotită, pentru un interval scurt de timp. După opărire, procesul culinar poate continua în alte forme termice după caz (gratinare, coacere etc).
Pregătirea culinară nu presupune doar tra­tarea termică a alimentelor ci şi asocierea lor în scopul obţinerii diferitelor sortimente de preparate culinare, în vederea realizării unui echilibru nutritiv cu excluderea oricăror fac­tori de nocivitate a preparatelor.