Nutritie si dietetică , C3 NUTRIŢIA SUGARULUI

NUTRIŢIA SUGARULUI

Dezvoltarea normală a sugarului şi a copilului mic se bazează pe un aport

de substanţe în concordanţă cu necesităţile de creştere, iar o alimentaţie dezechilibrată

determină apariţia unor carenţe specifice, existând patologii legate de supraşi

subalimentaţie.

Particularităţi fiziologice ale perioadei de sugar

Greutatea noului-născut este influenţată de durata gestaţiei şi de creşterea

în greutate a mamei pe parcursul sarcinii. Creşterea în greutate după naştere depinde

de factori genetici şi nutriţionali, în mod normal dublându-se la 4 luni şi triplându-

se la 1 an.

Apa corporală, care reprezintă 70% din greutate la naştere, scade la 60%

la 1 an, scădere realizată mai ales pe seama lichidului extracelular. La naştere

funcţia renală este imatură. Rata filtrării glomerulare e mai scăzută în primele 9 luni; de asemenea, capacitatea de concentrare a urinei ajunge comparabilă cu cea

a adultului după 6 săptămâni. Corelând aceste trăsături specifice cu suprafaţa corporală

mare în raport cu greutatea, putem sintetiza cele trei mari particularităţi

care determină vulnerabilitatea copilului în privinţa echilibrului hidric.

Anatomic, nou-născutul are capacitatea gastrică de 10-20 ml, crescând

progresiv până la 200 ml la 1 an.

Recomandări privind necesarul de nutrienţi

Particularităţile în nutriţia sugarului au la bază următoarele:

• Necesarul energetic pe kilogram corp este mai mare;

• Necesarul crescut de principii nutritive cu rol plastic;

Necesar de alimente adaptat capacităţii digestive a sugarului;

• Trebuie promovat principiul de încurajare a menţinerii alimentaţiei

naturale pe o perioadă cât mai lungă, datorită avantajelor nutriţionale

şi afective pe termen lung.

Necesarul energetic

Necesităţile energetice exprimate pe kilogram corp sunt de 3-4 ori mai

mari ca ale unui adult. Metabolismul bazal este mai crescut în această perioadă,

diminuându-se apoi în cursul vieţii. Necesităţile energetice în primul semestru

sunt de 110 kcal/kgcorp/zi, iar în al doilea semestru (6-12 luni) necesarul caloric

este de 100 kcal/kgcorp/zi. Activitatea dinamică specifică a alimentelor la sugar

reprezintă 7-10% din cheltuiala energetică. La necesităţile energetice se adaugă

necesarul pentru creştere. În primele 4 luni de viaţă, dar mai ales în prima lună se

înregistrează cea mai mare rată de creştere.

Necesarul de proteine este

mai mare în această perioadă pentru a asigura

atât homeostazia tisulară, cât şi nevoile pentru creştere. În primele 6 luni necesarul

proteic este de 1,8-2,3 g/kgcorp/zi pentru sugarul alimentat natural şi 3-3,5

g/kgcorp/zi pentru cel alimentat artificial; după vârsta de 6 luni necesarul

proteic scade la 1,5-2 g/kgcorp/zi.

Necesarul lipidic

Se recomandă un aport minim de 3,5 g/kgcorp/zi şi maxim de 6

g/kgcorp/zi (reprezentând 35% din raţia calorică). O cantitate mai mică de lipide

reduce palatabilitatea alimentelor, iar o cantitate mai mare scade apetitul şi poate

determina cetoză.

Necesarul de glucide

Glucidele trebuie să asigure 30-60% din aportul caloric în perioada de

sugar. Din acesta, 37% din aportul caloric al laptelui uman şi 40-50% din conţinutul

caloric al preparatelor comerciale de lapte este adus de lactoză şi alţi

carbohidraţi. Laptele matern conţine 70% glucide.

Necesarul de glucide variază în raport cu vârsta:

– prematur: 6-8 g/kgcorp/zi, datorită deficitului pasager de lactază;

– dismatur: 18-25 g/kgcorp/zi, aport crescut pentru a putea combate hipoglicemia;

– sugar şi copilul mic: 12 g/kgcorp/zi.

Metabolizarea glucidelor necesită prezenţa

Necesarul hidric

Apa are o pondere importantă în compoziţia corporală a sugarului, reprezentând

70-75% din greutate. Cea mai mare parte a apei este reprezentată de

lichidul extracelular, ce poate fi uşor pierdut. Necesarul de apă la sugar este de

150-180 ml/kgcorp/zi, adică 10-15% din greutatea corporală, în timp ce la adult

este de 2-4%.

Datorită capacităţii scăzute de concentrare, sugarii sunt vulnerabili la deshidratare.

Suprafaţa corporală este mai mare ca la adult, ceea ce implică pierderi

hidrice mai mari prin evaporare. Intoxicaţia cu apă determină hiponatremie, astenie,

greaţă, vărsături, diaree, poliurie. Această situaţie apare când se folosesc

diluţii incorecte de lapte sau când se administrează apă în loc de soluţii hidroelectrolitice

în tratamentul diareei.

Necesarul de vitamine

Suplimentarea vitaminelor nu trebuie făcută de rutină la sugar, cu excepţia

sindroamelor de malabsorbţie sau în cazul unor diete particulare. Aportul de

vitamine din laptele uman este suficient, cu excepţia vitaminei D (400-800 UI/zi).

NUTRIŢIA ÎN COPILĂRIE

Particularităţi fiziologice ale copilului

Perioada de la 1 an până la pubertate este o etapă mai puţin spectaculoasă

din punct de vedere al creşterii în greutate şi lungime, comparativ cu schimbările

importante ce au loc în perioada de sugar şi în adolescenţă.

Creşterea este înceată şi constantă la şcolari şi preşcolari, rata creşterii

scăzând semnificativ după primul an de viaţă. Dacă copilul creşte cu 50% în primul

an, înălţimea acestuia nu se dublează decât la 4 ani. Greutatea de la 2 ani se

multiplică de 4 ori comparativ cu cea de la naştere, iar apoi copilul câştigă 2-3 kg

pe an până la 9-10 ani. Creşterea în înălţime este de 6-8 cm pe an de la 2 ani până

la pubertate. Deseori se observă creşteri în salturi, perioade ce corespund modificărilor

de apetit şi de aport alimentar.

Au loc modificări în ceea ce priveşte proporţiile corporale. Capul creşte

mai puţin, scade creşterea trunchiului, iar membrele se lungesc.

Compoziţia corporală rămâne relativ constantă în copilărie. Adipozitatea

se diminuă în primii ani de viaţă, atingând un minim la 6 ani. Urmează apoi o

perioadă de rebound al adipozităţii care pregăteşte copilul pentru pubertate.

Necesităţile energetice şi de nutrienţi se menţin crescute faţă de adult,

pentru a acoperi necesarul pentru creştere şi dezvoltare.

Necesităţile energetice rezultă din rata metabolismului bazal, rata de creştere

şi activitatea fizică. Intensitatea activităţii fizice variază cu vârsta, fiind mai

redusă la copiii între 2-5 ani decât la copiii între 6-10 ani.

Necesarul energetic (NE) se calculează după formula:

NE (kcal/zi) = 1000 + 100 x vârsta (ani)

Aportul alimentar trebuie să asigure o proporţie echilibrată de principii

nutritive: 15-18% proteine, 25-30% lipide şi 55-60% glucide. Necesarul de lichide

la aceste vârste este de 80 ml/kgcorp/zi.

Necesarul de proteine scade de la 1,2 g/kgcorp/zi în prima copilărie la 1

g/kgcorp/zi în perioada prepubertară. Două treimi din proteine trebuie să fie de

origine animală. Sursa de proteine va fi reprezentată de lactate 500 ml/zi, carne

75 g/zi, ouă (un ou la 2 zile). Carenţa proteică poate apare la copiii cu diete vegetariene,

cu alergii alimentare multiple, cu tulburări ale comportamentului alimentar

sau la cei proveniţi din familii cu nivel socio-economic redus.

Necesarul de lipide este de 2-3 grame/kgcorp/zi. Lipidele vor proveni din

unt, smântână, margarină, uleiuri vegetale, frişcă. Necesarul de acizi graşi esenţiali

este de 1-3% din totalul caloriilor.

Necesarul de glucide este de 10 g/kgcorp/zi. Acestea vor fi furnizate de

pâine şi produse de panificaţie (150 g/zi), paste făinoase, prăjituri, fructe, legume.

Se preferă pâinea intermediară mai bogată în vitamine din grupul B.

Minerale şi vitamine

Fierul – copiii între 1 şi 3 ani au risc de anemie feriprivă. Anemia feriprivă

este una din cele mai frecvente carenţe nutriţionale, determinând tulburări de

comportament şi o rezistenţă scăzută la infecţii. Fierul este un cofactor al enzimelor

ce intervin în metabolismul mediatorilor dopaminergici şi serotoninergici.

Alimentaţia poate fi insuficientă în ceea ce priveşte aportul de fier, absorbţia

acestuia fiind influenţată de alimentul din care provine.

Calciul este necesar pentru mineralizare şi menţinerea creşterii osoase.

Aportul recomandat de calciu este de 500 mg/zi la copilul de 1-3 ani şi 800 mg/zi

la copilul în vârstă de 4-8 ani. Necesarul de calciu este influenţat de rata de

absorbţie a acestuia şi de factori din dietă: aportul proteic, vitamina D, fosfor. Din

cantitatea ingerată se absorb aproximativ 100 mg/zi la copilul de 2-8 ani. Aportul

de calciu are o influenţă redusă pe rata excreţiei sale urinare în perioadele de

creştere rapidă, copiii având nevoie de 2-4 ori mai mult calciu/kgcorp decât

adulţii.

Magneziul – necesarul mediu este de 5 mg/kgcorp/zi. În perioada prepubertară,

când creşterea este accelerată, necesarul de magneziu creşte la 5,3 mg/kg

corp/zi.

Vitamina D este necesară pentru absorbţia intestinală a calciului şi depozitarea

acestuia în os. Suplimentarea cu vitamină D se face în sezonul neînsorit

până la vârsta de 5-7 ani.

NUTRIŢIA ADOLESCENTULUI

Adolescenţa este una din cele mai provocatoare perioade ale dezvoltării

umane, vârstă de graniţă în care apar caracterele sexuale secundare şi se desăvârşeşte

în cea mai mare parte modelarea viitorului adult. Caracteristice acestei etape

sunt:

• creşterea necesarului de nutrienţi datorită dezvoltării şi creşterii rapide

în înălţime;

• au loc modificări ale obiceiurilor alimentare şi ale stilului de viaţă;

• pot apărea necesităţi suplimentare în anumite situaţii particulare:

sport, sarcină, tulburări ale comportamentului alimentar, consum de

alcool şi droguri.

Caracteristici fiziologice

Pubertatea este procesul fiziologic de transformare a copilului în adult.

Are loc o creştere accelerată staturală (20% din înălţime) şi ponderală (50% din

greutate). Această creştere are loc în 5-7 ani, iar o parte importantă a acesteia în

18-24 de luni.

Fetele încep pubertatea cu 2 ani mai devreme decât băieţii. În cursul pubertăţii

au loc schimbări ale compoziţiei corporale.

Necesităţile energetice variază în funcţie de vârstă, sex, gradul activităţii

fizice şi stadiul maturizării sexuale. Metabolismul bazal este crescut, datorită

creşterii tisulare, ceea ce determină necesitatea unui aport energetic cu 50%

mai mare ca al adultului. Necesarul caloric trebuie să asigure atât activitatea

fizică cât şi necesităţile pentru creştere (se adaugă 25 kcal/zi pentru procesul de

creştere).

Necesarul de proteine este legat mai mult de stadiul de dezvoltare decât

de vârsta cronologică. Aportul mediu recomandat de proteine este de 45-72 g/zi.

Un aport redus de proteine conduce la încetinirea creşterii şi la o scădere a masei

musculare şi poate să apară în cazul utilizării unor diete restrictive, a tulburărilor

de comportament alimentar sau a unor afecţiuni cronice. Aportul excesiv de proteine

poate interfera cu metabolismul calciului şi creşte necesarul de lichide.