NURSING COMUNITAR , C7 NEVOI SPECIFICE DE INGRIJIRE SI EDUCATIE DE-A LUNGUL VIETII




NOTIUNI DESPRE INGRIJIREA COPILULUI:-dezvoltarea psihomotorie a copilului 0 – 1 an, imunizarile, prescolarul, scolarul si adolescentul – nevoi de educatie, alimentatie, ingrijire.
Dezvoltarea copilului urmeaza unele etape cunoscute si se deruleaza dupa un acelasi proces la majoritatea copiilor. Aceste etape si transformarile care le caracterizeaza sunt incluse in denumirea de dezvoltare psihomotorie. In intervalul de timp cuprins intre nastere si varsta de 3 ani, copiii fac principalele progrese care ii ajuta sa devina treptat autonomi si sa faca fata unor situatii compatibile cu varsta lor.
Ordinea acestor progrese depinde de varsta, factori ereditari si de modul in care parintii  sprijina procesul de invatare al copilului. Dezvoltarea poate uneori fi perturbata sau incetinita din cauza lipsei de stimulare, a nasterii unui alt copil, de o separare de lunga durata, de un climat familial conflictual sau de alte cauze imprevizibile.Astfel, cunoasterea principalelor etape ale dezvoltarii este necesara pentru a monitoriza mai bine progresul copilului.
 Prima copilarie - de la nastere pana la 3 ani (se termina dentitia de lapte) se imparte in: 
a. perioada de nou-nascut - corespunde primelor 28 zile de viata si are cateva particularitati: 
•  crestere rapida staturo-ponderala; 
•  existenta unor fenomene caracteristice: scaderea fiziologica in greutate, icterul fiziologic, criza genitala, febra de sete, albuminuria fiziologica, meconiul; 
•  slaba dezvoltare a scoartei cerebrale si deci si a functiilor de relatie cu predominenta centrilor subcorticali; 
•  importanta imunitatii transmisa transplacentar; 
•  deficienta functiilor de bariera a pielii si mucoaselor; 
•  tendinta infectiilor de a imbraca aspect septicemic; 
•  patologia dominata de malformatii congenitale si afectiuni legate de actul nasterii (traumatisme, infectii). 
b.perioada de sugar (28 zile -1 an) cu urmatoarele particularitati: 
•  cresterea staturo-ponderala continua in ritm rapid; 
•  dezvoltarea treptata a functiilor de relatie; 
•  dezvoltarea functiei locomotorii care largeste sfera de cunoastere a copilului; 
•  aparitia primului sistem de semnalizare; 
•  aparitia dentitiei si dezvoltarea functiei digestive care permit diversificarea alimentatiei; 
•  dezvoltarea imunitatii active proprii cu reducerea rolului imunitatii transplacentare;
•  patologia dominata de boli ale aparatului respirator, digestiv, ale urechii medii. 
c.perioada de copil mic (anteprescolar) 1-3 ani: 
•  incetinirea ritmului de crestere; 
•  modificarea proportiilor dintre cap, trunchi si membre; 
•  completarea primei dentitii; 
•  desavarsirea functiei motorii; 
•  formarea reflexelor conditionate - cuvantul capata valoarea unui nou sistem de semnalizare 
1. Prima copilarie este caracterizata printr-o functie de nutritie intensa ce explica cresterea accentuata si dependenta de mediul inconjurator, si care determina necesitatea unor ingrijiri speciale. 
2. Copilaria a 2 a (3 – 6 – 7 ani -prescolar) - dentitia de lapte complet aparuta - incep sa apara primii dinti definitivi: 
dezvoltarea complexa a S.N.C. si implicit a gandirii, vorbirii, locomotiei, ceea ce duce la cresterea independentei copilului; 
ritm de crestere mai lent; 
patologia dominata de boli contagioase, apar unele boli noi ca reumatismul articular acut, cardiopatiile castigate, tuberculoza osteo-articulara. 
3. Copilaria a 3 a (6 – 7 ani - pubertate) la fete pubertatea apare la 12 - 14 ani, iar la baieti la 14 - 16 ani. 
maturizarea zonelor corticale ale creierului, 
incetinirea cresterii in prima parte a perioadei urmata de o accelerare in perioada prepubera; 
apar primii dinti definitivi; 
boli contagioase rare datorita imunizarii spontane (imbolnavire) sau provocate (vaccinari) PUBERTATEA - corespunde aparitiei menarhei la fete si dezvoltarii functiei sexuale la baieti: 
se incetineste ritmul cresterii staturale; 
se accelereaza cresterea in greutate; 
se modifica dimensiunile unor segmente - infatisarea este armonioasa apropiata de cea a adultului.
  ADOLESCENTA este in primul rand o perioada de maturizare psihologica, spre deosebire de pubertate, cand dezvoltarea majora are loc in plan fizic si sexual; majoritatea fetelor au trecut de puseul de crestere puberal, desi unii baieti inca se afla in plina dezvoltare fizica si sexuala. Adolescenta este marcata de completarea dezvoltarii corporale si sexuale, formarea personalitatii si in cele din urma de ocuparea unui loc in societate, prin locul de munca si familie. Pentru tinerii care nu isi continua studiile in cadrul universitar, sau cei care renunta si la liceu si trec direct la intemeierea unei familii si la ocuparea unui loc de munca, pe plan psihologic si social adolescenta se incheie mai repede. 
Inca din perioada preadolescentei, odata cu detasarea de familie, anturajul castiga o importanta speciala, tanarul vazand in grupul de prieteni un mediu propice testarii ideilor si compararii nivelului de dezvoltare fizica si psihologica. Adolescentul incearca sa-si stabileasca o identitate sexuala constientizand si acceptandu-si propriile sentimente si propriul corp. 

Adolescenta este si o perioada in care au loc alegeri ce vor influenta intreaga viata a adultului; unele dintre aceste decizii se refera la invatamant – educatie. Alt fel de alegeri, din punct de vedere al comportamentului, se refera la tentatiile la care adolescentii sunt expusi cu predominanta: droguri, tutun, alcool, viata sexuala promiscua, etc. O parte dintre aceste "experimente" pot afecta profund negativ viata tanarului, insa in mare parte acest comportament este temporar si nu mai prezinta interes in perioada adulta. Adolescenta este o perioada in care maturizarea nu este completa si tinerii dau de multe ori dovada de ignoranta in privinta unei activitati sexuale sau a unei relatii intime responsabile. Sarcina la varsta adolescenta poate avea si grave consecinte medicale.
Conditiile sociale si psihologice ale aparitiei unei sarcini in adolescenta variaza mult, insa de cele mai multe ori acest fenomen apare in medii de saracie si ignoranta. Aceste tinere trebuie sa decida daca doresc si au posibilitatile de a-si intemeia o familie sau, daca nu sunt pregatite sa faca anumite sacrificii, ori doresc sa-si continue studiile, optiunea este fie intreruperea sarcinii, fie renuntarea la bebelus in favoarea adoptiei. Sarcina la varsta adolescenta este o trauma psihica majora. In plus, unele fete se confrunta cu pierderea legaturii cu tatal copilului sau cu familia, cu renuntarea la studii, fie renunta la educatie din proprie vointa, adoptand o gandire de "esec inevitabil in viata". 
Fara educatie tinerele sunt condamnate la un statut financiar foarte scazut si, conform studiilor, casniciile incheiate in adolescenta au mai mari sanse sa se incheie cu un divort. Copiii mamelor adolescente se pot confrunta cu probleme de adaptare sociala pe termen lung - rezultate scolare slabe, saracie, boli mentale sau fizice. Problemele aparute odata cu sarcina in adolescenta se rasfrang si asupra familiei tinerei fete - frati mai mici si parinti.
ALIMENTATIA
Alimentatia prescolarului este in general foarte asemanatoare cu cea a adultului, doar ca trebuie sa fie preparata mai dietetic, fara exces de sare si sa contina toate elementele nutritive necesare unui copil plin de energie, aflat in plina dezvoltare.Alimentatia este foarte importanta pentru sanatatea prescolarului - o alimentatie adecvata previne problemele de sanatate cum ar fi obezitatea, diabetul si decalcifierile. O alta cerinta ar fi ca prescolarul sa consume alimente sanatoase - carne slaba, fructe de mare, oua, legume, cereale integrale, produse lactate zilnic si fructe proaspete
Principalele elemente de interes in privinta alimentatiei scolarului sunt mentinerea varietatii alimentelor, pastrarea unei greutati sanatoase, echilibrand aportul cu consumul energetic, eliminarea pe cat posibil a grasimilor si a colesterolului din dieta si asigurarea consumului de fructe, legume si cereale integrale. Respectarea acestor indicatii asigura o viata adulta sanatoasa.
Alimentatia adolescentului trebuie sa fie adaptata necesitatilor cresterii si dezvoltarii organismuluisau. In acelasi timp tanarul devine tot mai independent si ia mai multe decizii privind alimentatia; din acest motiv, parintii trebuie sa cultive adolescentilor obiceiuri alimentare sanatoase . Factorii care contribuie la formarea unor proaste obiceiuri alimentare sunt mancarurile fast-food la un pret scazut si sarace in elemente nutritive, accesul limitat la alimentele sanatoase atunci cand adolescentul se afla departe de mediul familial, impresia ca alimentele fara grasimi si neprocesate nu sunt gustoase, lipsa informatiei privind alimentatia sanatoasa, exemplul prost dat in familie, impactul media asupra adolescentilor - incidenta crescuta de tulburari alimentare la tinerele care isi doresc un corp "perfect".
Cele mai intalnite probleme de nutritie la adolescenti sunt deficitul de calciu si fier, obezitatea si subnutritia.
  Factorii de risc intalniti in aparitia deficientelor nutritionale sunt tulburarile alimentare, afectiunile cronice, consumul de alcool sau droguri, sarcina la adolescente, o dieta vegetariana stricta, precum si statutul socio-economic redus. Deficientele nutritionale din perioada adolescentei au drept consecinte in viata adulta aparitia mai multor boli si afectiuni: obezitate, diabet, bolicardiovasculare, etc.

POPULATIA VARSTNICA
Obiective educationale:
intelegerea importantei medico-sociale a populatiei varstnice;
descrierea unor fenomene demografice legate de imbatranirea populatiei;
descrierea caracteristicilor medico-sociale ale populatiei varstnice;
descrierea impactului efectului de imbatranire a populatiei.
Atentia deosebita acordata populatiei varstnice este motivata nu numai de ritmul de crestere numerica, ci si de faptul ca populatia varstnica:
este o populatie mare consumatoare de prestatii medicale;
este mai vulnerabila la diversele stresuri din mediul fizic si social.
La acestea se mai adauga modificarile inregistrate in structura familiei, in sensul ca in prezent familia se ocupa din ce in ce mai putin de varstnici, in special daca sunt si bolnavi, si prefera sa fie ingrijiti in unitati speciale pentru varstnici.
In literatura de specialitate nu exista inca un consens in ceea ce priveste limita de varsta de la care se socoteste o persoana ca fiind varstanica. Se folosesc 2 criterii: biologic si cronologic, ultimul fiind cel mai frecvent utilizat desi stabileste arbitrar o limita.
Astazi ONU recomanda varsta de 65 ani drept limita de la care se considera o persoana ca fiind varstnica.
Metode de masurare a imbatranirii populatiei
Determinarea ponderii populatiei varstnice din totalul populatiei.
Varsta medie a populatiei.
Raportul dintre numarul varstnicilor si numarul copiilor.
Indicile de dependenta care reprezinta raportul dintre numarul persoanelor inactive si numarul persoanelor de varsta activa.
Starea de sanatate a populatiei varstnice
In ultimele decenii, in aprecierea starii de sanatate a varstnicilor se insista tot mai mult pe metodele epidemiologice si pe autoevaluarea starii de sanatate, capacitatea intervievatului de a si evalua starea functionala si determinarea raportului dependenta/ independenta a persoanei varstnice in legatura cu activitatea vietii zilnice.
Studiile intreprinse au aratat existenta fenomenului de supramorbiditate la varstnici, si anume existenta in medie, a 2-3 afectiuni cronice pe persoana varstnica, dupa unele studii; dupa altele, care au utilizat tehnici de diagnostic foarte sensibile, 10 afectiuni pe persoana in varsta de 75 ani si peste.
Principalele cauza de imbolnavire a varstnicilor in tarile dezvoltate sunt:
caderi si fracturi consecutive;
osteoporoza;
tulburari de vedere;
tulburari de auz;
dementa senila;
probleme de incontinenta.
Mortalitatea persoanelor varstnice
In primul rand, probabilitatea de deces creste pe masura ce se inainteaza in varsta, deci ea este mai mare la varstnici.
In al doilea rand, modelul de mortalitate pe cauze medicale de deces difera de la o grupa de varsta la alta. La populatia varstnica principalele cauze de deces difera de cele intanite la alte grupe de varsta, precum si de cele care definesc modelul mortalitatii populatiei generale.
CONSECINTELE IMBATRANIRII POPULATIEI PENTRU SANATATEA PUBLICA
Consecinte demografice:
cresterea numarului persoanelor varstnice;
cresterea numarului familiilor fara copii si a celor alcatuite din persoane varstnice.
2. Consecinte medicale:
polimorbiditate (mai multe boli la aceeasi persoana);
cresterea foarte mare a consumului medical.
3. Consecintele sociale decurg din:
pierderea autonomiei persoanelor varstnice;
aparitia incapacitatii funcionale partiale sau totale ceea ce necesita servicii sociale adecvate.
PROBLEMATICA PERSOANELOR VARSTNICE
Organizarea serviciilor de sanatate specifice persoanelor varstnice
Varstnicii, ca parte integrata a intregii populatii, au dreptul la servicii de sanatate
corespunzatoare. Dar serviciile pentru varstnici ridica o serie de probleme specifice, ceea ce impune organizarea unei game variate de servicii geriatrice specifice. Serviciile medicale pentru varstnici sunt foarte costisitoare iar resusele lor financiare sunt reduse. Se insista pe pastrarea cat mai indelungata a varstnicilor in familia proprie.
In concluzie varstnicii au dreptul la servicii medicale si sociale, fiind de dorit sa ramana cat mai mult in familiile proprii.
Strategii
Retea de servicii sanitare si de ocrotire acordate la domiciliu.
Realizarea unor programe de screening pentru identificarea varstnicilor care pot sa ramana acasa, integrati in familiile lor si a celor care trebuie ingrijiti in institutii speciale.
Imaginarea unor facilitati comunitare, un ajutor suplimentar acordat familiilor ce au in ingrijire un varstnic cu probleme sociale.
Organizarea de centre de ingrijire de zi.
Organizarea de centre de ingrijire de noapte.
Organizarea de institutii de ingijiri pe termen lung unde sa se acorde asistenta medicala si sociala persoanelor varstnice cu afectiuni cronice, dependente. Pentru tarile Europei de vest, 20% din varstnici sunt internati in acest tip de unitati, restul sunt ingijiti in familie sau la propriul lor domiciliu.
Organizarea de unitati de ingrijire terminala.
Organizarea de servicii de stomatologie specifice varstnicilor.

Institutiile sociale pentru varstnici
Au aparut ca urmare a modificarilor functiei traditionale a familiei si a solidaritatii umane fata de varstnicii cu probleme.
Sarcinile institutiilor sociale
Ingrijirile oferite trebuie sa fie “intrerupte”, in sensul ca aceste ingrijiri trebuie acordate sub aspectul procurarii hranei, asigurarii ajutorului menajer, a ajutorului in autoingrijirea proprie.
Oferirea de stimulente material familiei sau altor persoane cu obligatia acestora de a ingiriji un varstnic la domiciliu.
Ingrijiri de tip “nursing” de cadre cu pregatire medie ce se deplaseaza la domiciliul varstnicilor asigurand asistenta medicala si sociala.
Integrarea varstnicilor in viata comunitatii.
Sanatatea varstnicului este legata direct de bunastarea sociala si de modul in care este integrat in comunitatea in care traieste. Integrarea varstnicului se poate realize pe mai multe cai:
incurajarea varstnicului de a ramane in propria locuinta;
sprijinirea structurii de viata traditionala a comunitatilor;
stimularea implicarii varstnicului in diverse activitati culturale comunitare.
Programe specific de prevenire a imbolnavirilor si de mentinere a unei stari de sanatate corespunzatoare, prin prelungirea cat mai mult posibil a independetei si capacitatii de autoingrijire.
Scopuri:
1.Stimularea capacitatii varstnicilor de a se adapta la noile situatii.
2. Dezvoltarea de programe educationale, sanitare, preventive, in special pentru problemele de sanatate ale varstnicului: prevenirea caderilor, accidentelor, depistarea precoce si tratamentul tulburarilor de vaz si auz.
O atentie deosebita trebuie acordata problemelor financiare ale varstnicului deoarece resursele lor materiale sunt reduse, in schimb el are nevoie de multe ingrijiri medicale care sunt foarte costisitoare. Se impune necesitatea de a lua masuri pentru sustinerea financiara a varstnicilor pentru asigurarea unui venit minim si preluarea de catre un tert (stat, sistemul de asigurari sociale, societati de caritate) a costului ridicat a ingrijirilor medicale acordate varstnicilor.
Varstnicul trebuie sa fie considerat ca o resursa umana si nu numai ca un consumator. Prin pregatirea sa, prin experienta sa de viata, varstnicul poate fi antrenat in diverse actiuni de educatie sanitara, in realizarea unor programe de actiuni umanitare (lupta impotriva drogurilor, munca cu handicapati, actiuni de ajutorare a copiilor in cadrul unor asociatii precum Crucea Rosie, UNICEF), in programe culturale.
PROBLEMATICA MEDICO-SOCIALA A CATEGORIILOR DEFAVORIZATE
Obiective educationale:
intelegerea importantei medico-sociale a populatiei la risc;
descrierea unor fenomene demografice legate de imbatrinirea populatiei;
descrierea caracteristicilor medico-sociale ale populatiei la risc;
descrierea impactului efectului de imbatrinire a populatiei.
In intreaga lume, starea de sanatate a persoanelor care se confrunta cu instabilitatea sociala, economica si politica este precara.
Dintre cele sapte prioritati sanitare mondiale ale mileniului actual, trei au in vedere dezvoltarea si abolirea saraciei, protejarea grupurilor vulnerabile, respectarea drepturilor omului.
In categoria persoanelor defavorizate se incadreaza familiile numeroase cu venituri insuficiente, familiile dezorganizate, persoanele de etnie roma, unii copii si tineri, somerii, femeile, batranii, refugiatii.
In randul acestor persoane apar fenomene precum saracia, somajul, stigmatizarea si marginalizarea sociala, infractionalitatea, vagabondajul, prostitutia, toxicomania.
Reducerea acestor fenomene de o gravitate extrema presupune nu numai interventia statului, ci si implicarea activa a tuturor membrilor comunitatii.
Hotararea nr. 829/2002 privind aprobarea planului national antisaracie si de promovare a inc1uziunii sociale realizeaza urmatoarea c1asificare a principalelor categorii sociale vulnerabile din Romania:
grupurile care traditional se confrunta cu un risc ridicat de saracie si exc1uziune sociala si indeosebi:
parte importanta a celor de etnie roma;
familiile cu multi copii;
familiile dezorganizate;
familiile monoparentale;
familiile cu persoane aflate in somaj de lunga durata;
grupuri care se confrunta cu situatii dificile in ceea ce priveste conditiile de locuit:
copiii strazii,care traiesc in adaposturi improvizate;
copiii care parasesc institutiile de ocrotire la varsta de 18 ani;
familiile strazii, care traiesc in adaposturi improvizate in parcuri, in apropierea gropilor de gunoi, in ghenele de gunoi, langa balti, diferite terenuri abandonate;
tinerii, ale caror posibilitati financiare sunt extrem de reduse in vederea achizitionarii unei locuinte.

SARACIA SI STAREA DE SANATATE A POPULATIEI
" Acolo unde oamenii sunt condamnati sa traiasca in mizerie, drepturile omului sunt violate: a ne uni pentru a Ie respecta este o datorie sacra" (1. Wresinski, Paris, 1987)
" Saracia reprezinta forma cea mai rea a violentei" (M Ghandi)
In paralel cu cresterea inegalitatilor sociale determinate de libertatea comertului si a investitiilor se observa o crestere a inechitatilor in sanatate. In multe tari ale lumii, exista un mare decalaj intre progresele inregistrate la nivelul starii de sanatate a paturilor sociale favorizate fata de cele defavorizate.
Aproximativ un miliard trei sute de mii de persoane (20% din populatia mondiala) traiesc in conditii de saracie absoluta, avand un venit inferior unui $ pe zi. Aproape jumatate din locuitorii planetei traiesc in conditiile unui venit mai mic de 2 $/zi.
In Romania, ca de altfel in toate tarile ex-comuniste din Estul Europei, tranzitia economica si sociala a determinat numeroase schimbari la nivelul populatiei. Cresterea saraciei in ultimul deceniu este o trasatura comuna acestui grup de tari, care se datoreaza, in principal scaderii productiei si cresterii inegalitatilor.
Reducerea saraciei si a inechitatilor sociale la nivel national si international reprezinta una din principalele mize ale secolului XXI.
Definifie, concepte
Conform Bancii Mondiale, este considerata saraca, persoana care nu are acces la un pachet minimal de bunuri necesare supravietuirii. Pragul saraciei a fost stabilit la valoarea de 2$, iar cel al saraciei extreme la valoarea de 1 $/ zi/ locuitor.
In 1987, Consiliul economic si social francez, intr-un raport general asupra saraciei, a dat urmatoarea definitie saraciei: "Saracia si precaritatea existentei reprezinta o violare a drepturilor omului".
Raportul OMS privind sanatatea lumii in 2003 prezinta noi conceptii despre saracie. OMS considera ca saracia este un fenomen multidimensional, care depinde nu numai de situatia materiala ci si de nivelul de educatie, de starea de sanatate, de vulnerabilitatea si de expunerea la factorii de risc ecologici si profesionali, precum si de posibilitatea limitata a persoanei in cauza de a-si exprima si de a-si face auzite si intelese nevoile.
Notiunea de saracie se refera la privarea persoanei de mijloacele de realizare si de accedere la aceste potentiale.
Saracia este o sursa de marginalizare sociala, deoarece priveaza individul de drepturile sale fundamentale si de libertatea de a-si satisface nevoile primare (de la cele legate de alimentatie si igiena, pana la obtinerea de medicamente esentiale) si sociale, care inc1ud capacitatea de a participa la viata comunitatii, de a se alatura discutiilor publice, de a participa la luarea de decizii politice, etc. Ulterior, aceasta lipsa de libertate impiedica dezvoltarea potentialului personal, si dauneaza astfel dezvoltarii societatii.
Precaritatea se refera la absenta securitatii individului in ceea ce priveste construirea viitorului, la imposibilitatea acestuia de a-si asuma obligatiile profesionale, familiale si sociale, de a beneficia de drepturile sale fundamentale, si este strans legata de sentimentul de fragilitate sociala care apare in lipsa mijloacelor necesare conceperii de proiecte pe termen lung.
Relatia existenta intre saracie si starea de sanatate
Intre starea de sanatate si nivelul de saracie exista o relatie directa si un cerc vicios. Saracia determina malnutritie, limiteaza accesul la ingrijiri, creste vulnerabilitatea la factorii de risc individuali sau de mediu.
Starea de sanatate precara reduce capacitatea de munca, productivitatea individului si veniturile familiei, afecteaza calitatea vietii acestuia, determinand sau perpetuand in cele din urma saracia.
Studiile au demonstrat ca fenomenele de violenta 'indreptate 'impotriva celorlalti, sau a propriei persoane, alcoolismul, tabagismul, accidentele rutiere, raspund gradientului social. Aparitia lor este determinata de statutul socio-economic al individului, sau al grupului din care face parte si de conditiile de viata si de munca (stres, insecuritate, somaj etc).Ameliorarea starii de sanatate a populatiei ar putea sa se evidentieze la un moment dat prin cresterea veniturilor.
Implicarea sistemelor de sanatate in combaterea saraciei
In cadrul sistemelor de sanatatese incearca astazi, gasirea unor solutii si raspunsuri referitoare la impactul pe care are saracia asupra starii de sanatate.
In urma studiilor efectuate, s-au identificat urmatoarele concluzii:
Sistemele de sanatate pot contribui prin actiuni eficace la ameliorarea starii de sanatate a categoriilor defavorizate, rara a fi necesara reformarea practicilor existente sau dezvoltarea unor modele stiintifice omplexe.
Un sistem de sanatate poate fi uneori un obstacol sieveni astfel, o cauza a saraciei pentru persoanele defavorizate, care nu-si pot permite plata serviciilor directe sau indirecte.
Chiar daca se asigura gratuitatea serviciilor de sanatate, uneori ele raman in continuare inaccesibile, la nivel cultural sau geografic.
Pe langa deblocarea unor resurse financiare pentru combaterea saraciei, este necesara siformarea unui personal specializat in intampinarea nevoilor populatiei paupere.

Echitatea in sanatate
Echitatea si accesul universal la ingrijiri sunt principii unanim recunoscute pentru fundamentarea unor sisteme de sanatate performante.
Echitatea este un concept bazat pe justitia distributiva, care, aplicat domeniului sanitar inseamna reducerea sanselor de a fi sanatos in cazul grupelor sociale mai putin privilegiate.
Ce poate face sistemul sanitar pentru ameliorarea nivelului precar al starii de sanatate, prin combaterea saraciei?
sa cultive in mediile politice ideea ca sanatatea este o investitie productiva,
sa pledeze pentru cresterea responsabilitatii autoritatilor publice referitoare la asigurarea conditiilor prin care se poate promova un acces echitabilla serviciile de sanatate,
sa se asocieze strategiilor nationale si sectoriale de combatere a saraciei (invatamant, drumuri, dezvoltare rurala),
sa militeze pentru includerea sanatatii in politicile sectoriale de dezvoltare,
sa cultive la nivelul ingrijirilor primare de sanatate, practica supravegherii medico-sociale active a persoanelor din grupele la risc inalt,
sa infiinteze servicii preventive si medico-sociale in comunitatile/zonele cu o numeroasa populatie defavorizata,
sa dezvoIte acele servicii care raspund efectiv bolilor dominante din mediile defavorizate (sanatatea maternoinfantila, prevenirea bolilor infeetioase si cu transmitere sexuala) si sa cultive eomportamentele favorabile sanatatii,
sa pledeze pentru buna functionare a sistemului asigurarilor de sanatate si a celor de asistenta sociala.
MARGINALIZAREA S1 STIGMATIZAREA
SARACIA determina cresterea riscului de stigmatizare si marginalizare economica sociala si politica a categoriilor sociale afectate.
Marginalizarea se regaseste in accesul limitat la anumite drepturi si servicii sociale In comparatie cu restul populatiei, in discriminarea acestora in functie de diferite criterii de sex, varsta, situatie materiala, numar de copii, apartenenta la o anumita etnie sau comunitate religioasa.
Limitarile discriminatorii se concretizeaza in acces limitat la piata fortei de munca, concedieri nejustificate, lipsa accesului la servicii medicale gratuite, cauzate de faptul ca beneficiarii nu sunt cuprinsi in sistemul de asigurari medicale, accesul limitat la cultura si educatie. Copiii proveniti din familii sarace sunt mai expusi riscului de abandon scolar, de excludere din colectivitatile de la scoala sau din vecinatate. Nivelul redus de pregatire scolara este intotdeauna asociat cu o pozitie dezavantajoasa pe piata muncii.
Saracia nu este insa unica cauza a marginalizarii. Studiile asupra marginalizarii fac referiri la urmatoarele categorii sociale:
somerii, angajatii in servicii necalificate;
persoanele cu venituri mici, fara proprietati, teritorii;
persoanele cu handicap mintal si fizic sau cu alte dizabilitati;
analfabetii, persoanele lipsite de calificare profesionala
toxicomanii;
delicventii;
copiii abuzati sau care traiesc in conditii improprii;
copiii utilizati ca forta de munca;
parintii singuri;
tinerii, in special absolventii fara experienta;
strainii, refugiatii, imigrantii;
minoritatile etnice, lingvistice, religioase sau rasiale aflate in conditii de dificultate;
beneficiarii de asistenta sociala, cei care au nevoie de asistenta sociala, dar nu o primesc;
rezidentii cartierelor rau famate;
deviantii.
Persoanele care sufera de pe urma marginalizarii sau stigmatiziirii sociale sunt si mai vulnerabile in viata sociala si au un risc mai mare de incalcare a drepturilor fundamentale.
Suferinta psihologica, indusa de fragilitatea psihosociala a persoanelor aflate in situatii precare, accentuata de excluderea sociala si de stigmatizare nu trebuie ignorata, pentru ca reprezinta un obstacol major in accesulla ingrijiri, in reinsertia sociala, in sprijinul pe care l-ar putea obtine persoanele afectate. Din pacate, exista o lipsa de formare de specialisti pentru sustinerea acestei categorii de populatie.
Suferinta psihosociala a persoanelor defavorizate se regaseste in sentimentul de vulnerabilitate aparut datorita dificultatilor vieticotidiene, stressului la locul de munca, oboselii permanente, fragilititii sociale, in sentimentul de insecuritate datorat precaritatii, marginalizarii, exc1uderii sociale, anxietatii legate de ziua de maine, in stima de sine scazuta si sentimentul de devalorizare aparuta datorita depresiei, modului in care individul este privit in societate. Manifestarile suferintei psihosociale se reflecta in comportamentde izolare, esecuri repetate, comportament la rise, conduite adictive, violenta indreptata impotriva sa si a celor din jur.