NURSING COMUNITAR , C3

CURS 3 NURSING COMUNITAR

ROLUL Şl FUNCŢIILE ASISTENTULUI

MEDICAL GENERALIST ÎN COMUNITATE

1. Funcţii:

- acordarea îngrijirilor în familie, colectivităţi, şcoli, persoanelor vârstnice şi bolnavilor psi­hici, pacienţilor cronici şi în stadiul terminal, îngrijiri de sănătate ocupaţională;

- transmiterea cunoştinţelor către beneficiarii serviciilor de îngrijire sau personalul din sis­temul de sănătate;

- membru al echipei de îngrijiri;

- dezvoltarea practicii îngrijirilor de sănătate prin gândire critică şi cercetare.

2. Roluri:

educator şi pedagog, consilier, facilitator.

CONCEPTUL DESPRE OM, FAMILIE, COMUNITATE

CONCEPTUL DESPRE OM: definiţia individului, teoria holistică, omul ca unicat.

Este o fiinţă unică, având nevoi biologice, psihologice, sociale şi culturale, o fiinţă în conti­nuă schimbare şi în interacţiune cu mediul ei înconjurător, o fiinţă responsabilă, liberă şi capa­bilă de a se adapta. Concepţia individului după Virginia Henderson: „Individul este o entitate bio-psiho-socială formând un TOT indivizibil (noţiune privind globalizarea individului). El are necesităţi fundamentale (comune tuturor) cu manifestări specifice pe care şi le satisface sin­gur dacă se simte bine. El tinde spre autonomie în satisfacerea necesităţilor sale".

CONCEPTUL DE FAMILIE

1. Definiţia familiei dată de OMS: „Familia reprezintă o persoană sau un grup de per­soane care trăiesc împreună şi au legături de sânge, prin căsătorie sau adopţiune."

Modele de definire:

a) Doi sau mai mulţi indivizi care locuiesc în aceeaşi gospodărie, care pot stabili unele le­gături afective comune şi care sunt legaţi prin îndeplinirea unor sarcini sociale în comun (Baranowski şi Nader, 1985);

b) Grup special ţinut laolaltă de legături afective semnificative, mai degrabă, decât o entitate legală, economică, biologică sau genetică (Leavitt, 1982);’

c) Două sau mai multe persoane cuprinse într-un grup în care persoanele:

♦ au legături de sânge, căsătorie, adopţie sau consimţământ mutual;

♦ interacţionează unul cu altul în cadrul unui statut familial al unor poziţii şi roluri desem­nate sau asumate;

♦ creează şi menţin o subcultură comună (Stevenson, 1977);

d) Un sistem semi-închis de actori care ocupă poziţii interreiatie definite de societatea din al cărui sistem face parte familia, ca unică pentru sistemul respectiv cu privire la conţinutul rolu­rilor şi ideile legăturilor de rudenie (Robgers, 1973);

e) Un grup de doi sau mai multe persoane legate prin sânge, căsătorie sau adopţie şi care lo­cuiesc împreună (Biroul de recensământ SUA, 1975);

2. Clasificarea familiilor

La baza clasificării stau numărul persoanelor, relaţiile dintre membrii familiei, funcţiile fie­căruia precum şi relaţiile cu comunitatea.

I. Familii tradiţionale:

a. Familia nucleară = soţ, soţie şi urmaşi locuind într-o gospodărie comună.

b. Diada nucleară = soţ şi soţie, singuri, fără copii sau copiii nu locuiesc împreună cu ei.

c. Familia lărgită = perechea + rude

♦ pe verticală = soţ, soţie, copii + părinţii unuia dintre soţi sau ai ambilor;

♦ pe orizontală = copii + fraţi sau surorile unuia dintre soţi;

♦ lărgită atât pe verticală cât şi pe orizontală

d. Familia cu un singur părinte (decapitată).

e. Reţeaua de rudenii- gospodării nucleare sau membrii necăsătoriţi care locuiesc aproape şi au un schimb permanent de bunuri şi servicii;

f. Familia poligamă (în cult islamic).

II. Familii netradiţionale:

Caracteristici:

♦ structură cvasi-familială sau persoane vârstnice neînrudite, împărţind un aranjament co­mun, gospodărie comună şi cheltuieli împărţite;

♦ relaţie de familie afiliată în care membrii mai vârstnici neînrudiţi au fost integrate în fa­milii mai tinere;

♦ afilierea nerezidenţială prin care poate fi menţinută relaţia dintre ruda mai vârstnică şi alţi membri ai familiei extinse;

♦ familia binucleară;

♦ familia reconstituită sau familia vitregă;

♦ familia consensuală (concubinaj), coabitare heterosexuală cu un mariaj „de facto" dar fără forme legale;

♦ uniunea homosexuală de pereche sau mai mulţi membrii într-o singură gospodărie.

3. Funcţiile de bază ale familiei:

a. Funcţii fizice (biologice şi economice):

♦ reproducere;

♦ furnizare de hrană;

♦ îmbrăcăminte şi adăpost, apărare de pericole;

♦ îngrijirea sănătăţii.

b. Funcţii afective:

♦ satisfacerea nevoilor afective între soţi, între părinţi şi copii, între membrii diferitelor generaţii;

♦ bucuria traiului împreună, companie plăcută, încurajare;

c. Funcţii sociale:

♦ asigurarea grupării sociale;

♦ întărirea stimei de sine;

♦ sprijinirea creativităţii şi a iniţiativei;

♦ dezvoltarea şi susţinerea personalităţii membrilor ei;

♦ transmiţător al culturii de la o generaţie la alta;

♦ pregătirea membrilor pentru locurile în ierarhia socială;

♦ imprimarea controlului şi a sentimentului de dreptate (reguli, drepturi, obligaţii şi responsabilităţi caracteristice societăţii umane).

4. Sarcinile de dezvoltare ale individului şi familiei Familia:

♦ Asigurarea diverselor facilităţi pentru diferite nevoi ale familiei.

♦ împărţirea responsabilităţii traiului familiei.

♦ Menţinerea unei relaţii maritale vitale.

♦ Menţinerea unei comunicări deschise constructive între generaţii.

♦ Menţinerea contactului şi comunicării cu rudele.

♦ Lărgirea orizontului social al tuturor membrilor familiei.

♦ Menţinerea unor standarde morale şi etice sănătoase.

Fraţii:

♦ Dezvoltarea unei structuri frăţeşti afective.

♦ Socializarea (învăţarea rolului legat de gen).

♦ Angajarea în stabilirea rolului unul faţă de altul.

♦ Furnizarea de informaţii fraţilor mai tineri privind conţinutul sarcinilor la adolescenţă.

♦ Modelarea rolului comportamentelor heterosexuale între cei de vârsta lor.

♦ Acordarea de sprijin şi înţelegere fraţilor adolescenţi.

♦ Fraţii adolescenţi servesc de mediatori în familie şi între fraţii mai mici şi comunitatea mare.

Şcolari (6-12 ani)

♦ însuşirea deprinderilor fizice pentru activităţi fizice preţuite.

♦ Formarea de deprinderi sănătoase faţă de propriul corp şi dezvoltarea lui.

♦ Dezvoltarea unei personalităţi sociale cu colegii.

♦ învăţarea de roluri sociale potrivite.

♦ Formarea de deprinderi intelectuale fundamentale (de ex. cititul).

♦ Dezvoltarea conceptelor necesare vieţii de zi cu zi.

♦ Formarea unui control moral interior şi a unui sistem de valori.

♦ Dobândirea independenţei personale faţă de părinţi şi alţi adulţi.

♦ Formarea de atitudini sociale faţă de grupurile şi instituţiile sociale.

Adolescenţii (13-20 ani)

♦ Dobândirea de relaţii noi şi mai mature cu colegii de ambele sexe.

♦ însuşirea rolului social masculin sau feminin.

♦ Acceptarea propriului corp şi folosirea lui.

♦ Pregătirea pentru căsătorie şi viaţa de familie.

♦ Pregătirea pentru o profesie sau o carieră.

♦ Dobândirea unei identităţi şi însuşirea unei ideologii.

♦ A dori şi a obţine un comportament social responsabil. Adulţii (30-50 ani)

♦ Obiectiv de a fi responsabili faţă de propria creştere şi dezvoltare, ca şi faţă de proiectele organizatorice şi de a ajuta generaţiile tinere şi vârstnice, fără a le controla.

♦ Dezvoltarea forţei socio-economice.

♦ Evaluarea relaţiei dintre ocupaţia/cariera persoanei şi sistemul de valori.

♦ Ajutarea persoanelor tinere să se integreze mai bine.

♦ întărirea/restabilirea intimităţii cu partenerul sau persoanele apropiate.

♦ Formarea de prietenii adânci.

♦ Ajutarea vârstnicilor în ultimii ani ai vieţii.

♦ Asumarea de poziţii responsabile în activităţile profesionale, sociale şi ale comunităţii.

♦ Menţinerea şi îmbunătăţirea căminului.

♦ Folosirea timpului liber în mod creativ şi plăcut.

♦ Acomodarea la schimbări biologice şi/sau personale.