Febra
tifoidă
- este
o boală specifică omului
-
agentul etiologic : Salmonella typhi (de grup D)
-
epidemiologie:
-
boală cu răspândire universală
-
apare sporadic dar poate apare şi endemic/pandemic
-
sursa de infecţie:
-
oamenii bolnavi de febră tifoidă
-
purtători de bacil tific asimptomatici
-
transmitere : fecal – orală
-
determină imunitate solidă, dar în caz de reinfectare cu doze
masive boala poate recidiva
-
clinic:
-
incubaţie 7-10 zile
-
debut gradat (70-80% din cazuri) prin:
-
frisonete, febră
-
dureri musculare
-
insomnie
-
anorexie
-
fenomene respiratorii de tip bronşită
-
spre sfârşitul primei săptămâni de boală se instalează starea
tifică
-
perioada de stare (S2-S3)
-
febră ridicată (39-40°C)
-
elemente eruptive tegumentare - rozeole tifice (formaţiuni
maculoase, uşor elevate, roz)
- cefalee intensă
- insomnie
- apatie marcată
- obnubilare
- manifestări digestive: - hiposecreţie salivară, -
mucoase uscate, - congestia faringelui
- manifestări cardio-vasculare: -↓ TA, - tahicardie,
- modificări de miocardită
- sdr.hemoragipare - epistaxis, gingivoragii
- tulburări respiratorii - bronşită
- perioada de declin (S4): - febra ↓
treptat, simptomele se atenuează
- perioada de convalescenţă - poate dura câteva
săptămâni
- recrudescenţa = revenirea febrei în perioada
de declin
- recăderea = reapariţia simptomatologiei în
plină afebrilitate (perioada de convalescenţă)
-
prognostic bun sub tratament; mortalitate 1-2%
-
complicaţii:
- digestive: - stomatită, - parotidită, -
hemoragia digestivă
- cardio-vasculare: - miocardită toxică, -
pericardită, - tromboflebită
- hepato-biliare
- respiratorii: - pneumonii, - pleurezii
- nervoase: encefalita
- urinare: - pielonefrită
- osoase: - abcese osoase
-
diagnostic pozitiv:
- ancheta epidemiologică
- date clinice
- date paraclinice
- hemoculturi - pozitive în 100% din cazuri în S1
de la debut
- coprocultură - S2-S3
- urocultură
- culturi din secreţiile osoase purulente
-
tratament:
- izolarea pacienţilor
- repaus
- dietă hidrică
- tratament etiologic - administrate p.o.
- cloramfenicol
- biseptol
- ampicilină
- amoxicilină
- fluoroquinolone
- cefalosporine de generaţia III
- tratament adjuvant:
- cortizon în formele severe, hipertoxice şi în caz
de complicaţii (encefalite, poliradiculonevrite)
- vit.grup B, vit.C, vit.K
- tratamentul complicaţiilor:
- perforaţie intestinală - tratament chirurgical
- hemoragii digestive - tratament chirurgical
- tratamentul purtătorilor (4%) -fluoroquinolone
-
profilaxie:
- internare în spital până la apariţia a 3
coproculturi negative
- control la persoanele ce lucrează în industria
alimentară sau în colectivităţile umane
- control bacteriologic al apei şi al produselor
alimentare
- vaccinări la persoanele cu risc ↑: - zonele
endemo-epidemice
Tetanosul
-
este o boală infecţioasă necontagioasă
-
este o boală de inoculare datorită transferului de toxină de la
nivelul porţii de intrare
-
agentul etiologic - Chlostrydium tetanii
-
rezervor de infecţie:
-
om
-
animale
-
transmitere - contact direct cu produse contaminate
-
tablou clinic:
- incubaţie : 3-4 zile
- debut (1-3 zile):
- senzaţie de parestezii, iritabilitate
- perioada de stare (2-3 săptămâni):
- contractură musculară generalizată
- afectează musculatura paravertebrală - poziţie de
opistotonus
- contractura musculaturii feţei - ”râs sardonic”
-
uneori contractura muşchilor flexori - poziţie de flexie
-
uneori contractură egală a flexorilor şi extensorilor - tetanos
rigid
-
contracțiile sunt foarte dureroase au durată variabilă în funcţie
de severitatea bolii
-
Examene paraclinice:
- date anamnestice
- date clinice
- date paraclinice
- examinări de laborator:
- cultura bacilului din plagă pe medii anaerobe
-
evoluţie usu.severă
-
boala netratată este letală
-
mortalitatea variază în funcţie de forma clinică
-
complicaţii:
- respiratorii
- cardio-vasculare:
- gastro-intestinale:
- rupturi musculare, fracturi
-
tratament - cât mai precoce posibil
- administrare de ATPA deoarece serul nu imunizează
- administrare de antibiotice
- combaterea sdr.de contractură - miorelaxante:
-diazepam
- reechilibrare hidro-electolitică
- oxigeno-terapie intermitentă
- monitorizare permanentă a pacientului
-tratamentul complicaţiilor
-
profilaxie: - vaccin DTP
Rabia (turbarea, lyssa)
DEFINIŢIE: boală infecţioasă acută
determinată de virusul rabic transmisă de la animale la om
prin muşcătură, caracterizată printr-o encefalo-mielită cu
evoluţie letală.
ETIOLOGIE:
- virusul rabic face parte din familia Rhabdoviridae
EPIDEMIOLOGIE: mod de transmitere:
- se deosebesc două tipuri de rezervoare de virus rabic:
- rezervorul domestic: câine, pisică, bovine, cabaline, porcine
- rezervorul silvatic: vulpi, lupi, bursuci, coiote, sconx, vidre, şobolani, şoareci, iepuri, liliecii.
TABLOUL CLINIC
- incubaţia 20-60 zile, extreme 8 zile – 2 ani, cazuri citate cu incubaţie 20 ani
- debut:
- modificări de caracter, cefalee, indispoziţie, depresie,
- la nivelul rănii: iritaţie locală, durere intermitentă
- sensibilitate faţă de lumină şi zgomot
- hipersecreţie salivară, tulburări la înghiţire
- perioada de stare: bolnavul prezintă uneori forma furioasă
- hidrofobie, teama de a înghiţi apă, contractură dureroasă a musculaturii faringiene
- hiperacuzie, miros exagerat
- halucinaţii, insomnie
- febră, tahicardie
DIAGNOSTIC
- date clinice, epidemiologice, laborator
- examene laborator: izolarea virusului rabic din saliva bolnavilor
TRATAMENT
- izolare, cameră individuală
- imobilizare, legături speciale
- personal extrem de protejat
- toate obiectele atinse de bolnav şi contaminate cu salivă vor fi distruse
- tratamentul simptomatic urmăreşte calmarea bolnavului, sedative, tranchilizante, imunostimulatoare, vitamine
PROFILAXIE
- măsuri în cazul unor plăgi rabigene:
- tratament local al plăgii
- profilaxia specifică se face cu:
- ser antirabic, vaccin antirabic – se începe imediat după muşcătura rabigenă
REACŢII ŞI COMPLICAŢII POSTVACCINALE
- reacţii alergice locale
- reacţii neurologice grave ca encefalita postvaccinală, mielita, polinevrita sau nevrite periferice
- tratamentul: corticoterapie
