Etapele procesului infectios. |
Etapele
procesului infectios |
|
- Contaminarea
– prezenta germenilor pe mucoase si tegumente
|
|
- Infectia-
atasarea pe tegument si/sau mucoase a germenilor patogeni,
multiplicarea lor si patrunderea in tesuturi
|
|
- Boala-
raspunsul organismului la infectie, manifestat clinic (aparent)
sau inaparent (paraclinic).
|
|
Perioadele
bolilor infectioase |
|
- Perioada
de incubatie – timpul de la patrunderea germenilor pana la
aparitia primelor semne de boala.
-
Incubatie scurta: 1-7 zile (scarlatina, viroze
respiratorii)
-
Incubatie medie: 1-2 saptamani (varicela, rujeola,
parotidita)
-
Incubatie lunga: peste 3 saptamani (hepatita virala B, rabia,
tetanosul).
|
|
- Perioada
de debut – timpul de la aparitia primelor semne de boala pana
la aparitia primelor semne caracteristice de boala.
|
|
- Perioada
de stare – incepe cu semnul caracteristic de boala: icter,
eruptie.
|
|
- Perioada
de covalescenta: urmata de vindecare cu sau fara sechele.
|
|
Starea
de purtator de germeni se intalneste la covalescenti
dupa 3-6 luni de la o boala sau la subiectii sanatosi care poarta
germenul un anumit timp.
Orice microorganism introdus in
organismul gazda, pe langa posibilitatea lui de multiplicare si de
invadare a acestuia, mai are particularitatea, de a determina in
organismul gazda formarea de anticorpi.
Anticorpii sunt
o forma specifica a proteinelor sanguine, produse in tesuturile
limfatice. Sunt capabile sa contracareze efectele antigenelor
bacteriene sau ale toxinelor acestora.
Antigenele sunt
substante bacteriene sau de alta natura care, in anumite conditii
pot stimula producerea de anticorpi. Antigenele sunt foarte
variate ca numar si structura.
Mecanisme de aparare fata de
infectii
1.Imunitatea nespecifica generala, rezulta
din actiunea factorilor naturali care impiedica patrunderea
germenilor in organism, asigura distrugerea lor sau inactivarea
produselor lor nocive. Ea este asigurata de bariera cutanata si a
mucoaselor, de fagocitoza, de substantele antimicrobiene si
antitoxice din umori, de aciditatea gastrica, etc. este inascuta
si dobandita de-a lungul vietii.
2.Apararea specifica se
refera la o anumita infectie, fiind conditionata de prezenta
anticorpilor, ca urmare a trecerii prin boala sau a unei imunizari
artificiale active (vaccinare).
Imunitatea naturala poate
fi:
|
-
innascuta, fiind o consecinta a mostenirii de anticorpi materni
transferati transplacentar, asigurand protectie specifica primelor
luni de viata.
|
-
castigata ca urmare a trecerii printr-o infectie tipica sau
atipica.
In apararea antiinfectioasa, un rol decisiv il
are sistemul imun cu cele 2 componente, reprezentate
prin 2 tipuri de limfocite :
-Limfocite T- actiune
citotoxica .
- Limfocite B care secreta anticorpi
sub forma de imunoglobuline.
Surse de agenti
patogeni
1.Omul bolnav, covalescent, purtator de germeni.
Covalescentul, ca izvor de infectie, este acel bolnav care
nu realizeaza vindecarea biologica si deci continua sa gazduiasca
si sa disemineze agenti patogeni.
2.Animalele si pasarile,
fie bolnave, fie purtatoare de diferiti agenti patogeni. Bolile
asfel produse se numesc zoonoze. Ca sursa de infectie sunt
considerate : animalele salbatice si domestice, pasarile,
artropodele.
Caile de transmitere
Dupa eliminarea sa
de catre sursa generatoare, agentul patogen parcurge un drum, mai
lung sau mai scurt, pana intalneste organismul receptiv pentru a-l
contamina.
1. Calea aerogena – reprezinta
modalitatea de raspandire a unui numar mare de boli (majoritatea
bolilor eruptive, majoritatea infectiilor virale si bacteriene ale
aparatului respirator, unele infectii bacteriene si virale ale
SNC).
2. Calea digestiva –de la sursa de infectie,
germenii se raspandesc in mediul inconjurator prin materii fecale,
urina sau alte produse patologice, putand contamina alimentele si
apa. Mainile murdare constituie o alta cale de transmisie.
3.
Calea sexuala – reprezinta calea de transmitere a unor boli
transmisibile venerice, acestea aparand la partenerii sexuali a
celor bolnavi.
4. Calea transcutanata – leziunile
tegumentare, arsurilere prezinta porti de intrare a unor
multitudini de germeni, care dau infectii localizate, dar care pot
degenera in infectii sistemice.
5. Alte cai de transmitere:
- parenterala (prin instrumente medicale
nesterile)
- prin transfuzii de sange
-
prin alaptare
Receptivitatea
- starea
organismului care nu-i confera acestuia posibilitati de a
invinge o agresiune microbiana, parazitara sau fungica,
declansandu-se asfel boala. Receptivitatea tine de
particularitatile genetice individuale, varsta ,sex, stari
patologice
|
Semne si
simtome manifestate prin modificari ale tegumentelor si mucoaselor
|
In multe
boli infectioase apar modificari de aspect si culoare la nivelul
tegumentelor si mucoaselor. Aceste modificari sunt denumite cu un
termen generic- eruptii.
Eruptiile aparute la nivelul
tegumentelor se numesc exanteme; cele aparute la nivelul
mucoaselor se numesc enanteme.
|
Elementele
constitutive ale eruptiilor sunt denumite leziuni elementare:
macula, papula, nodulul, vezicula, bula, flictena, pustula,
ulceratia, scuama, crusta.
Macula (pata) este o
modificare de culoare a tegumentului, fara alte schimbari (de
relief sau consistenta). Poate fi pigmentara sau
vasculara.
Macula pigmentara este o modificare permanenta a
coloratiei pielii, datorita unei distributii anormale a
pigmentului melanic. Poate fi hiperpigmentara, datorita unui exces
de melanina (nevi pigmentari, cloasma gravidelor, efelide:
pistrui), sau hipopigmentara, prin diminuarea sau chiar lipsa
pigmentului melanic (albinism, vitiligo). Macula vasculara este o
modificare tranzitorie a coloratiei pielii datorita unui aflux de
sange. Pot fi hiperemice (congestive) sau purpurice.
Purpura este
rezultatul transvazarii sangelui in derm. Petele sunt de culoare
rosie vie. In raport cu dimensiunea lor distingem:
-petesii –
leziuni punctiforme hemoragice
-echimoze- pete
hemoragice intinse.
Papula este o mica ridicatura
circumscrisa pe suprafata pielii, cu diametrul cuprins intre 1 si
5 mm, avand un continut solid.
Nodulul este o leziune
cu continut solid, avand diametrul mai mare de 5
mm.
Vezicula este o mica ridicatura epidermica cu
diametrul de 1-3 mm, de obicei rotunda, cu continut lichidian
(clar, tulbure, hemoragic).
Bula (flictena) este o
ridicatura a epidermului, rotunda sau ovala, cu continut lichidian
avand dimensiuni mai mari decat vezicula (de la un bob de mazare
la un ou); continutul poate fi clar, tulbure sau
hemoragic.
Pustula este o ridicatura a epidermului
avand un continut lichidian purulent.
Eroziunea este o
pierdere substantiala de substanta, interesand numai epidermul. Nu
lasa cicatrice, survine in urma evolutie veziculelor, pustulelor
si bulelor.
Ulceratia – pierdere de substanta, mai
profunda decat eroziunea interesand si dermul, lasa
cicatrice.
Fisura – lipsa liniara de substanta ce
apare in jurul orificiilor naturale sau la nivelul
pliurilor.
Ragada – lipsa liniara de substanta,
adesea profunda, in jurul orificiului bucal.
Scoama
– lamele cornoase care se detaseaza de pe suprafata pielii;
pot fi fine (aspect de tarate), lameloase sau sub forma de
lambouri mari.
Crusta – este rezultatul uscarii unor
exudate, puroi sau sange la nivelul epidermului |