Oncologie si nursing în oncologie , C11 CORIOCARCINOMUL PLACENTAR


CORIOCARCINOMUL PLACENTAR
- coriocarcinomul are punct de plecare la nivelul vilozităţilor coriale placentare. 
- este o tumoră agresivă, invazivă, ce erodează vasele sangvine şi dă hemoragii şi metastaze pulmonare; exprimă beta-HCG (hormon corio-gonadotrop).
- incidența sa este de 1 la 30.000 sarcini – 2/3 apar după o sarcină normală și 1/3 după o sarcină molară.
Clinic:
  • se prezintă ca o masă tumorală ce invadează miometrul și pediculii vasculari, ducând la hemoragie și necroză cu involuție uterină.
  • prezintă o rată înaltă de metastazare în țesuturile bogat vascularizate (creier, plămâni, ovare, vagin, vulvă, rinichi și ficat) – datorită afinității celulelor trofoblastice pentru vasele sangvine.
Tratamentul
  • constă în monochimioterapie în administrare orală / intraarterială asociată sau nu cu histerectomie la femeile cu neoplazie trofoblastică gestațională non-metastatică sau cu neoplazie metastatică cu risc scăzut (low-risk).
  • femeile încadrate în categoria de risc crescut (high-risk) trebuie tratate cu polichimioterapie la care se asociază radioterapie și chirurgie. Chiuretajul repetat trebuie evitat deoarece poate duce la perforarea uterului.
Prognosticul depinde de prezența metastazelor hepatice, cerebrale sau pulmonare.
TUMORI CEREBRALE

- pot fi: -> primare (debut la nivelul neuronilor,celulelor gliale, nervilor sau meningelui cerebral)
-> secundare, caz în care se numesc metastaze cerebrale (cu origine la nivelul altor structuri); metastazele cerebrale sunt mai frecvente şi se întâlnesc de obicei în cancerul pulmonar, de sân sau de piele

- tumorile cerebrale primare cele mai frecvente apar la nivelul celulelor gliale, purtând denumirea de glioame.

Ele pot fi:
- benigne, cu margini bine delimitate şi fără să invadeze ţesutul alăturat, caz în care pot fi extirpate;
- maligne, care cresc rapid şi se pot răspândi în alte regiuni ale creierului sau, mai rar, ale corpului.

Factorii de risc pentru tumorile cerebrale primare:

Sexul masculin – cazurile de tumori cerebrale sunt mai frecvente la bărbaţi decât la femei.
Vârsta – s-a observat că incidenţa creşte după vârsta de 50-60 de ani.
- cu toate astea tumorile cerebrale sunt al 2-lea tip de cancer ca şi frecvenţă în rândul copiilor sub 8 ani (cazurile întâlnite la copii reprezintă aproximativ 15% din totalul
tumorilor cerebrale)
Istoricul familial – persoanele ce au în familie membri diagnosticaţi cu tumoră cerebrală au un risc mai mare de a dezvolta boala.
Loc de muncă cu expunere la radiaţii ionizante, formaldehidă, clorură de vinil, acrilonicril.
Multe persoane care prezintă aceşti factori de risc nu dezvoltă boala, însă există şi persoane care sunt diagnosticate cu tumori cerebrale în lipsa acestor factori de risc.
Există numeroase studii care cercetează o posibilă legătură între telefoanele mobile sau leziunile de la nivelul craniului şi apariţia tumorilor cerebrale, însă nu poate fi încă dovedită o legătură clară între aceşti factori.

Simptomele:
- depind de dimensiunile tumorii şi de localizarea acesteia
- momentul apariţiei simptomului în dezvoltarea tumorii este corelat în majoritatea cazurilor cu tipul de tumoră – în cazul unei tumori benigne, simptomele se instalează tardiv, iar în cazul unei tumori maligne, datorită evoluţiei rapide, simptomele apar precoce.
- multe tumori benigne pot fi asimptomatice mulţi ani, fiind descoperite accidental în diverse ocazii.
Cele mai frecvente simptome întâlnite sunt:
- durerea de cap, accentuată dimineaţa
- ameţeli sau vărsături
- tulburări în vorbire, vedere, afectarea auzului
- probleme de echilibru sau de mers
- tulburări de comportament sau de personalitate
- afectarea capacităţii de concentrare
- convulsii sau crize epileptice
- amorţeli la nivelul membrelor, paralizie facială

Diagnosticul poate fi pus în urma unor examinări clinice si paraclinice:

1. Examen neurologic – sunt urmărite reflexele, coordonarea, mişcările, răspunsul la durere, dar şi mişcările globilor oculari, aspectul acestora, pentru a depista posibile tulburări sau umflături date de compresiunea tumorii asupra nervului optic.

2. Tomografie computerizată (CT) a craniului, cu sau fără substanţă de contrast, care furnizează imagini reprezentative ale creierului şi identifică tumora.

3. Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) – test care se foloseşte de un câmp magnetic pentru vizualizarea diferitelor structuri nervoase, furnizând informaţii care nu pot fi oferite de radiografie sau tomografie computerizată.

4. Radiografie craniană – unele tumori craniene determină depuneri de calciu la nivelul ţesutului nervos sau modificări ale oaselor craniene, care pot fi observate pe radiografie.

5. Electroencefalograma (EEG) – constă în plasarea electrozilor la nivelul scalpului şi înregistrarea activităţii electrice cerebrale.

6. Diagnosticul de tumoră cerebrală poate fi pus cu certitudine doar după examinarea unui fragment de ţesut obţinut în urma unei biopsii craniene. Aceasta se face uneori în cadrul operaţiei, sub anestezie generală, dar poate fi realizată şi sub ghidaj ecografic sau prin supraveghere cu ajutorul CT-ului sau RMN-ului, sub anestezie locală. În urma examinării histologice se poate stabili gradul tumorii şi tipul de tratament adecvat.

Tratamentul:
- există mai multe tipuri de tratament în cazul tumorilor craniene, în funcţie de tipul tumorii şi gradul acesteia: excizia chirurgicală, radioterapia, chimioterapia, asocieri ale acestor metode, precum şi terapii complementare - corticoterapia sau medicamentele antiepileptice
- abordarea prin excizie chirurgicală a tumorilor cerebrale depinde de localizarea tumorii şi de raporturile acesteia faţă de celulele nervoase
- operaţia frecvent aplicată poartă denumirea de craniotomie, şi constă în deschiderea cutiei craniene pentru a permite abordarea tumorii
- chimioterapia constă în administrarea de citostatice în scopul distrugerii celulelor tumorale
- corticoterapia constă în utilizarea glucocorticoizilor în tratamentul edemului cerebral.
- medicamentele antiepileptice se administrează pentru a preveni apariţia crizelor epileptice


Postare prezentată

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE- NURSING

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE NURSING Procesul de îngrijire este o metodă organizată, sistematică, care permite acordarea de îngrijiri ...