FEOCROMOCITOMUL
Generalitati
- este o boala maligna rara, in care celulele maligne sunt celule anormale transformate din celulele cromafine (celule din glandele suprarenale si din unii ganglioni limfatici) din organism
- majoritatea debuteaza la nivelul glandelor adrenergice (medulara suprarenala), unde sunt localizate majoritatea celulelor cromafine. Exista doua glande adrenergice, cate una deasupra fiecarui rinichi, situate in abdomenul superior. Celulele adrenergice sintetizeaza hormoni ce sunt vitali pentru functionarea organismului.
- de obicei feocromocitomul afecteaza o singura glanda.
- feocromocitomul poate avea sediul si in alta parte a organismului, de exemplu in zonele din jurul inimii sau a vezicii urinare.
- feocromocitomul determina secretia crescuta de hormoni numiti catecolamine.
- catecolaminele in exces produc hipertensiune arteriala, care la randul ei determina cefalee (dureri de cap), transpiratii, palpitatii (perceptii ale batailor ale inimii), durere retrosternala si senzatia de anxietate. Hipertensiunea arteriala netratata poate determina afectiuni cardiace, infarct miocardic sau alte probleme de sanatate.
Factorii
de risc
• Ereditatea
• Dieta bogata in mangan. Alimentele bogate in mangan sunt bananele, ananasul, afinele, legumele verzi, nucile, ouale, orezul, cerealele integrale si ghimbirul. Excesul de mangan poate reduce, de asemenea, cantitatea de fier din organism, care este necesar glandelor suprarenale pentru a produce hormoni, precum si cantitatea de cupru de care organismul are nevoie de a distruge anumiti hormoni.
• Deficienta de fier- glandele suprarenale folosesc fierul pentru a produce catecolamine. Daca exista prea putin fier in organism atunci nivelul catecolaminelor este prea mic. Deoarece feocromocitomul produce, de asemenea, catecolamine, nivelul scazut de fier favorizeaza de fapt cresterea tumorii, deoarece tumorile sunt considerate ca fiind un alt sediu pentru producerea de catecolamine.• Deficitul de cupru. Cuprul este folosit de organism pentru a distruge catecolaminele. Prin urmare, nivelul scazut de cupru in sange va duce la un exces de catecolamine circulante. Relatia exacta intre deficitul de cupru si dezvoltarea feocromocitomul este necunoscuta.
• Ereditatea
• Dieta bogata in mangan. Alimentele bogate in mangan sunt bananele, ananasul, afinele, legumele verzi, nucile, ouale, orezul, cerealele integrale si ghimbirul. Excesul de mangan poate reduce, de asemenea, cantitatea de fier din organism, care este necesar glandelor suprarenale pentru a produce hormoni, precum si cantitatea de cupru de care organismul are nevoie de a distruge anumiti hormoni.
• Deficienta de fier- glandele suprarenale folosesc fierul pentru a produce catecolamine. Daca exista prea putin fier in organism atunci nivelul catecolaminelor este prea mic. Deoarece feocromocitomul produce, de asemenea, catecolamine, nivelul scazut de fier favorizeaza de fapt cresterea tumorii, deoarece tumorile sunt considerate ca fiind un alt sediu pentru producerea de catecolamine.• Deficitul de cupru. Cuprul este folosit de organism pentru a distruge catecolaminele. Prin urmare, nivelul scazut de cupru in sange va duce la un exces de catecolamine circulante. Relatia exacta intre deficitul de cupru si dezvoltarea feocromocitomul este necunoscuta.
Simptome
Triada
clasica a simptomelor asociate feocromocitomului includ
tahicardie (ritm cardiac rapid), dureri de cap si transpiratii
abundente. Manifestarea cea mai caracteristica a bolii este
hipertensiunea arteriala. Hipertensiunea
poate avea caracter permanent sau poate surveni in crize.
Alte
simptome:
- Greata , varsaturi, constipati
- Intoleranta la caldura
- Scadere in greutate
- Cresterea poftei de mancare
- Tulburari ale somnului (insomnii)
- Dispnee (dificultate in respiratie)
- Tulburari de vedere
Examene
paraclinice:
Diagnosticul
feocromocitomului se stabileste prin depistarea nivelurilor crescute
de catecolamine in urina, cu ajutorul urmatoarelor teste:
Analize
ale sangelui si urinei in scopul depistarii nivelurilor ridicate de
hormoni: adrenalina (epifrina), noradrenalina (norepifrina), sau
produsii lor de descompunere- metanefrinele. Daca rezultatele acestor
analize indica prezenta unui feocromocitom, se trece la determinarea
localizarii tumorii.
Tomografia computerizata abdominala poate detecta feocromocitomul in majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, examinarea altor regiuni ale corpului (gat, torace sau pelvis) poate fi necesara. Alte tehnici de imagistica medicala, precum fotografierea prin rezonanta magnetica (MRI) sau MIBG (metaiodbenzilguanidina) pot fi utlizate pentru depistarea tumorii.
De multe ori, tumorile glandelor suprarenale sunt descoperite accidental, in timpul unor analize efectuate din alte motive.
Tomografia computerizata abdominala poate detecta feocromocitomul in majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, examinarea altor regiuni ale corpului (gat, torace sau pelvis) poate fi necesara. Alte tehnici de imagistica medicala, precum fotografierea prin rezonanta magnetica (MRI) sau MIBG (metaiodbenzilguanidina) pot fi utlizate pentru depistarea tumorii.
De multe ori, tumorile glandelor suprarenale sunt descoperite accidental, in timpul unor analize efectuate din alte motive.
Se
mai obisnuieste sa se dozeze în urina acidul vanilmandelic - produs
metabolic al celor doua catecolamine.
Exista
mai multe terapii pentru feocromocitom, in functie de felul tumorii
si de raspandire. Sunt folosite trei metode terapeutice:
-interventia
chirurgicala (excizia si indepartarea cancerului)
-radioterapia (foloseste raxe X in concentratie mare sau alte forme de energie puternica pentru a omori celulele canceroase)
-chimioterapia (se bazeaza pe folosirea substantelor chimice pentru a omori celulele canceroase).
-radioterapia (foloseste raxe X in concentratie mare sau alte forme de energie puternica pentru a omori celulele canceroase)
-chimioterapia (se bazeaza pe folosirea substantelor chimice pentru a omori celulele canceroase).
