Frecvenţa. Este
o eventualitate clinică rară. Raportat la numărul
sarcinilor, frecvenţa medie este de 0,03%.
Diagnostic. În
general, diagnosticul este întârziat de modificările glandei
mamare induse de sarcină. Cel mai frecvent semn este
perceperea unei formaţiuni nedureroase la nivelul sânului.
Examinarea glandelor mamare
trebuie să fie efectuată siste matic în cadrul consultaţiei
prenatale.
Gravidele
vor fi instruite pentru a practica autoexaminarea.
Mamografia nu este foarte utilă
datorită densităţii glandulare crescute în timpul sarcinii.
Puncţia formaţiunii cu ac fin şi examenul citologic constituie
elemente orientative i mportante pentru diagnostic. Biopsia-exereză,
cu examen histologic extemporaneu, este necesară pentru stabilirea
definitivă a naturii leziunii. După trimestrul I, pentru prelevare,
se poate folosi anestezia generală.
Prognostic. O
concluzie privind influenţa gravido-puerperalităţii asupra
proceselor maligne mamare este greu de formulat.
Opiniile mai vechi considerau cancerele sânului, depistate în
sarcină, ca fiind cu potenţial malign crescut.
Statistici recente nu ajung la
concluzia că sarcina este un factor de prognostic negativ.
Prognosticul, în funcţie de stadiu şi vârstă, este comparabil cu
cel din afara sarcinii. Opiniile nu sunt unitare. Stadiul bolii în
momentul diagnosticului este cel mai important factor de prognostic.
Există, încă, o serie de
necunoscute în legătură cu influenţa sarcinii asupra cancerului
de sân. Modificările hormonale, imunologice ca şi lipsa
dependenţei hormonale (absenţa estrogen-receptorilor) ar conduce la
concluzia că întreruperea sarcinii nu influenţează creşterea
tumorală şi prognosticul.
Vârsta şi paritatea exercită
efecte asupra arhitect urii parenchimului glandei mamare. La
nulipare, acest parenchim conţine mai multe structuri nediferenţiate
comparativ cu femeile care au născut şi la care, structurile
predominante sunt mai bine diferenţiate. Incidenţa cancerului de
sân este mai mare la nulipare.
Sarcinile ulterioare
tratamentului cancerului de sân nu par s ă afecteze prognosticul.
Cu toate acestea, se recomandă evitarea sarcinii 3-5 ani după ce
afecţiunea a fost diagnosticată şi tratată.
Este probabil ca neoplaziile
maligne mamare să nu influenţeze direct fătul în dezvoltare.
Tratament. Terminarea gestaţiei nu ameliorează rata
supravieţuirilor. Tratamentul chirurgical
primar se aplică pentru
asigurarea unui control local şi regional al bolii. Mastectomia (sau
alt procedeu) trebuie practicată imediat după ce s-a stabilit
diagnosticul indiferent de vârsta sarcinii (riscul abortiv este
redus).
Radioterapia este evitată, iar
chimioterapia va fi amânată după trimestrul I. Chiar dacă
chimioterapia (practicată în evoluţia tardivă a sarcinii) nu
prezintă riscul malformaţiilor congenitale, complicaţii și
naşterea prematură sunt mai frecvente.
În stadii avansate, conduita se
aplică în funcţie de vârsta sarcinii şi opţiunea gravidei
privind evoluţia sarcinii. În primele etape ale gestaţiei va fi
recomandată întreruperea pentru că radioterapia şi chimioterapia
sunt absolut necesare. Dacă sarcina este în ultima parte a
evoluţiei terapia nechirurgicală poate fi aplicată după naştere.
