Boli metabolice, de nutritie - C4 Hiperlipidemii

Hiperlipidemii

Definiţie
     Sunt boli caracterizate prin creşterea concentraţiei plasmatice a colesterolului sau trigliceridelor. Ele realizează tablouri clinice de hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, sau asocierea lor.
Lipoproteinele sunt molecule mari de lipide cuplate cu proteine. Reprezintă forma circulantă a lipidelor. Se cunosc patru forme majore de lipoproteine: chilomicroni, lipoproteine cu densitate joasă (LDL), lipoproteine cu densitate foarte joasă (VLDL) şi lipoproteine cu densitate înaltă (HDL). Hiperlipoproteinemiile reprezintă o anomalie biochimică, caracterizată prin creşterea plasmatică a uneia sau a două clase majore de lipoproteine. În geneza lor joacă rol factorii genetici sau factorii câştigaţi. Frecvenţa lor în ţările avansate economic este de 14,9% din populaţie. Există o legătură strânsă între aceste boli şi diferitele boli degenerative, în special ateroscleroza. Combaterea lor prin diete este posibilă. După O.M.S., se deosebesc mai multe tipuri de hiperlipoproteinemii:
- tipul I – chilomicronemie bazală
- tipul IIa – hiper LDL
- tipul IIb – hiper LDL + hiper VLDL
- tipul III – cu creşterea LDL
- tipul IV – hiper VLDL
- tipul V – chilomicronemie bazală + hiper VLDL
Aceste tipuri nu reprezintă o boală ci numai notarea modificărilor lipoproteinelor. Importanţa lor a crescut în ultimii ani datorită creşterii frecvenţei, rolului aterogen demonstrat şi asocierii cu obezitatea, diabetul zaharat, pancreatita acută, hiperuricemiile, guta, litiaza biliară şi artropatiile.

Forme clinice
Hiperlipoproteinemia familială tip I
Este o boală foarte rară (o anomalie genetică). Clinic tabloul se conturează din primii ani ai copilăriei, cu dureri abdominale, crize de pancreatită acută cu amilazemie normală, xantoame eruptive, hepatosplenomegalie, dispnee şi demenţă. Biochimic trigliceridele ating valori foarte mari, dar pot să scadă apreciabil prin dietă cu lipide de numai 20g/zi.
Hipercolesterolemia familială tip II
Este o formă a hiperlipoproteinemiei familiale tip IIa, cu creşterea LDL plasmatică, transmisă genetic şi care duce la apariţia precoce şi severă a aterosclerozei. Clinic apar depuneri de colesterol sub formă de xantoame tendinoase, xantoame tuberoase la cot, xantoame sub periostale la genunchi, xantelasma şi arc cornean. Ateroscleroza şi complicaţiile sale (moartea subită, infarctul miocardic şi cardiopatia ischemică) apar între 5 şi 20 de ani. Uneori pot apărea sufluri de stenoză aortică şi alteori insuficienţă cardiacă, poliartrită şi tensinovită. Biochimic colesterolemia este enormă, aproape de şase ori mai mare ca la normal(>650mg%).
Hiperlipoproteinemia familială tip III
Este o boală rară transmisă genetic. Apare la adulţi, în special la femei în menopauză, cu xantoame palmare (palme galbene) şi xantoame eruptive. Obezitatea şi ateroscleroza sunt aproape întotdeauna prezente. Biochimic se constată hipercolesterolemie şi hipertrigliceridemie, care variază în funcţie de dieta hiperglucidică şi hiperlipidică.
Hipertrigliceridemia endogenă familială tip IV-V
Este frecventă şi apare în jurul vârstei de 30 de ani. Clinic apar xantoame eruptive pe fese şi antebraţe. Când valorile trigliceridelor sunt foarte ridicate apar crize de pancreatită acută. Obezitatea apare când hiperlipoproteinemia este de tip V. Bolnavii consumă excesiv alimente, în special glucide. Mai târziu apare ateroscleroza cu complicaţiile sale, diabetul zaharat şi litiaza biliară. În tipul V cauzele pot fi hipotiroidia, diabetul decompensat, terapia cu anticoncepţionale, alcoolul şi corticoterapia. Biochimic, trigliceridele sunt mult crescute. Analiza lipoproteinelor precizează tipul.
Hiperlipoproteinemia familială tip V
Apare fie ca o variantă a formei precedente, fie ca o formă independentă. De obicei apare la vârsta de 30-40 de ani, cu prezenţa sindromului chilomicronemic, asociat cu o neuropatie senzitivă şi cu obezitate.

Unele tipuri de Hiperlipoproteinemie sunt secundare diabetului zaharat (tipul I, III şi V). Acestea apar în diabetul insulino-dependent decompensat, cu sau fară cetoacidoză şi sunt reversibile după echilibrarea diabetului. In celelalte cazuri este numai o asociere între diabet şi hiperlipoproteinemie. Nu există hiperlipoproteinemii secundare obezităţii. Totuşi la aproape 40% dintre bolnavii cu diabet şi aproape 30% dintre cei cu obezitate, se întâlneşte şi o formă de hiperlipoproteinemie.
Legăturile cu ateroscleroza şi rolul lor ca factor de risc vascular este sigur. Unele studii arată chiar proprietatea predictivă, deci de a presupune apariţia unor localizări aterosclerotice (cerebrală, cardiacă, periferică) în unele hiperlipoproteinemii. Nu există o certitudine totuşi, deoarece hiperlipoproteinemia este frecvent asociată şi cu alţi factori de risc vascular, iar în geneza aterosclerozei joacă rol şi alţi factori (agregarea plachetelor cu trombogeneză, hipertensiunea arterială etc).

Tratamentul
Foloseşte măsuri dietetice, cultura fizică medicală, medicaţia hipolipidemiantă şi uneori terapia chirurgicală.