Denutriţia
Definiţie
Prin
denutriţie sau slăbire se înţelege pierderea în greutate cu
10-15%. În funcţie de gradul pierderii ponderale există mai multe
grade de denutriţie. Caşexia este cea mai severă formă.
Etiopatogenie
Se
deosebesc:
-
denutriţia
primară care
apare prin lipsă de aport a principiilor alimentare (subalimentatie)
-
denutriţia
secundară, cauzată
de incapacitatea temporară sau definitivă de a ingera sau utiliza
principiile alimentare. Principalele cauze:
-
boli digestive: gastrectomia, colitele, cirozele hepatice, ulcerul
etc.
-
boli neuroendocrine: caşexia hipofizară, boala Basedow, boala
Addison
-
boli infecţioase: dizenteria, febra tifoidă etc.
-
boli cronice: cancerul, tuberculoza pulmonară, unele anemii, boli de
sistem, infecţii, etc.
-
abuz de toxice: alcoolism, tabagism.
-
arsuri, supuraţii cronice, albuminurie
-
anorexia psihică
-
denutriţia
iatrogenă prin
prescrierea de regimuri neechilibrate, sumare, prin abuzul consumării
anumitor medicamente etc.
Există
două tipuri de slăbire: slabul
stenic
care este o stare fiziologică şi slabul
astenic
care este o boală (denutriţie). Slabul stenic este slab
constituţional. El îşi păstrează vigoarea şi forţa de muncă,
consumă o raţie calorică normală sau chiar exagerată.
Simptomatologia
Este
bogată şi depinde de gradul de nutriţie. Slăbirea
este
semnul principal. Edemul carenţial poate masca slăbirea. Astenia
este
obişnuită şi se însoţeşte de scăderea rezistenţei la efort şi
frig. Apar frecvent ptoze viscerale, pielea este uscată, părul rar,
facisul cu obraji emaciaţi, buzele subţiri, ochii înfundaţi, faţa
pigmentată, limba depapilată.
De
asemenea apar semne diferite: puls rar, hipotensiune, polakiurie şi
poliurie, edeme deplasabile cu poziţia corpului, amenoree, scăderea
potentei sexuale la bărbaţi, modificări osoase mai ales la nivelul
coloanei vertebrale datorită osteoporozei şi osteomalaciei. Uneori
pot apare manifestări neurologice ca polinevrite, abolirea
reflexelor insomnie, indiferenţă, facies imobil.
Semne
de avitaminoză B2
(glosită cu limba roşie depapilată, cheilită angulară) şi
uneori semne de pelagră – avitaminoza PP (diaree, astenie,
pigmentare, eritem).
Semne
biologice: hipoproteinemie, anemie, hipoglicemie, hipoclorhidrie,
hipocolesterolemie, scăderea calciului şi fosforului şi scăderea
metabolismului bazal.
Evoluţie
Cu
timpul creşte receptivitatea faţă de multe boli, apar frecvent
complicaţii infecţioase (gripă, pneumonie, tuberculoză
pulmonară), cicatrizarea plăgilor este mult intarziata prin
scăderea anticorpilor şi activitatea deficitară a leucocitelor.
Tratament
Igiena
bolnavului trebuie realizată cu multă grijă. Regimul va urmări
pozitivarea bilanţului caloric, crescând aportul şi limitând
pierderile. Regimul va fi hipercaloric, hiperproteic, hipolipidic
relativ şi normoglucidic. Se va prescrie o dietă echilibrată,
bogată în proteine (lapte, carne, brânză, ouă), cu evitarea la
început a grăsimilor care dau saţietate şi a dulciurilor
concentrate. Regimul va fi lărgit progresiv, în etape,
administrându-se preparate puţin voluminoase, uşor acidulate şi
reci.
Proteinele
vor fi crescute progresiv până la 2g/kg corp/zi, iar raţia
calorică până la 50calorii/kg corp/zi. Reducerea sării grăbeşte
mobilizarea edemelor. Laptele nefiind bine tolerat, se administrează
zaharat, acidifiat, răcit şi aromatizat. Mesele vor fi fractionate
şi
frecvente (6/zi). În cazuri speciale, se va recurge la alimentaţia
prin sondă, urmată de alimentaţia lichidă.
Medicaţia
Se
administrează Rezerpină (0,50-0,75 mg) dar este rău suportată,
insulina în doze mici, izoniazida (300mg/zi), cortizon (5-10mg
prednison/zi), medicaţia anabolizantă (Androstenolon, Decanofort,
Madiol, etc) şi
vitamine (VitaminaC şi Complex B). Un progres important îl
reprezintă antagoniştii histaminei şi serotoninei (Peritol,
Periactil) 3-4 comprimate de 4mg/zi. Nici un tratament nu este
eficace fără îndepărtarea sau tratamentul cauzei care a
determinat denutriţia.
