O.R.L. si nursing O.R.L. ,C1 Notiuni de anatomie si fiziologie a urechii

Notiuni de anatomie si fiziologie a urechii    

Urechea este organul de simţ care captează, receptează şi transmite creierului semnalele sonore. Localizare: cavitate săpată în stanca osului temporal.

Rol: auz.

Structură: Este formată din trei părţi:

Urechea externă este partea externă a urechii, şi este alcatuită din:

Pavilion care captează şi dirijează undele sonore spre conductul auditiv extern, care le transmite apoi membranei timpanului. Multe mamifere pot sa-şi mişte pavilionul pentru a-şi concentra auzul intr-o anumită direcţie, la fel cum fac cu ochii. Oamenii şi-au pierdut această abilitate.

Ca structură, pavilionul este alcătuit din tesut fibro-cartilaginos. Pe faţa externă prezintă o serie de reliefuri şi depresiuni. De retinut: tragus (Semnul tragusului)

Conductul auditiv extern are o lungime de aproximativ

25mm, este căptuşit cu piele ce conţine foliculi piloşi (foliculi ai firului de păr), glande sebacee (produc sebuum – “grăsime cutanată”), glande ceruminoane (produc cerumen – “ceara”), glande sudoripare (produc sudoraţia – “transpiraţia”). Substanţa păstoasă cu aspect ceros care se formează în interiorul conductului auditiv extern are rol în protecţia urechii.

Membrana timpanului separă urechea externă de urechea medie şi are grosimea de 0,1mm,
structură fibroasă, funcţionând ca un rezonator (vibrează la
	Ureche externă
modificarile de presiune determinate de undele sonore).

Urechea externa – Conduct auditiv extern - dop cerumen		Membrana timpanică

Urechea Medie, compusă dintr-o cavitate centrala numită casa timpanului şi anexele acesteia: Trompa lui Eustachio şi apofiza mastoidă. Delimitată spre exterior de membrana timpanică, în cavitatea urechii medii se află 3 oscioare (cele mai mici oase ale corpului), fiecare cu o formă caracteristică: ciocan, nicovală şi scăriţă. Vibraţiile membranei timpanice se transmit prin cele 3 oscioare, iar de acolo la fereastra ovală, situată la limita dintre urechea medie şi cea internă. Cavitatea timpanică este o cavitate mică ce conţine aer, pereţii sunt tapetaţi de o mucoasă.

• Urechea medie comunică cu faringele prin Trompa lui Eustachio, un conduct cu rolul de a menţine presiunile egale în urechea medie şi externă. Acest conduct este închis aproape tot timpul, se deschide doar în timpul inghiţirii (deglutiţiei), căscatului sau strănutului. La copil acest conduct nu este suficient dezvoltat şi are un traiect mai scurt şi aproape orizontal faţă de adult, fapt ce favorizează apariţia otitelor repetate, având ca punct de plecare focarul infecţios nazal/faringian.

• Fereastra rotundă şi fereastra ovală – 2 orificii care realizează comunicarea cu urechea internă.

Urechea internă, este situată în osul temporal, imediat în spatele orbitei oculare. Urechea internă cuprinde atât

organul de auz

(cochilia sau melcul), cât și aparatul vestibular, un organ

de echilibru format din trei canale semicirculare și vestibul.

Labirintul membranos

• Este construită dintr-un labirint osos, care conţine un labirint membranos. Labirintul

osos cuprinde o cavitate, denumita vestibul auricular, trei canale semicirculare si aparatul auditiv propriu-zis sau cohleea. Vestibulul comunica cu cohleea si este legat de cavitatea craniana prin apeductul vestibulului. Canalele semicirculare, care se deschid în vestibul, formeaza trei semicercuri în interiorul carora circula un lichid limfatic. Cohleea,

cu rol major în receptia sunetelor, este o cavitate în forma de spirala cuprinzând lama spirala si membrana bazilara.

- Membrana bazilara contine organul lui Corti, receptorul vibratiilor, care transforma vibratiile sonore în impulsuri nervoase. Mesajul sonor este transmis prin intermediul fibrelor nervoase la creier, care intercepteaza atunci influxul nervos, iar sunetele devin audibile.

Fiziologie - Urechea cuprinde doua tipuri de structura, sistemul auditiv si sistemul vestibular.

• Sistemul auditiv cuprinde un aparat de transmisie, format din urechea externa şi medie; şi un aparat de perceptie, format din labirintul anterior (cohleea urechii interne).

Sunetul, energie vibratorie de o anumită intensitate şi frecvenţă este excitantul specific al aparatului auditiv. Frcvenţele sunetelor auzite de urechea umană sunt cuprinse între 20 – 20.000Hz. infra şi ultrasunetele nu dau senzaţie auditivă. În medii diferite undele sonore se propagă diferit, viteza de propagare fiind proporţională cu densitatea mediului. În audiometrie se utilizează pentru măsurarea auzului decibelul (Db). Cea mai mică intensitate a unui ton percepută de ureche se numeşte prag auditiv. Pavilionul are rol în orientarea spaţială a sunetelor şi identificare sursei sonore. Sunetul este reflectat şi propagat spre timpan de către conductul auditiv extern. Vibraţia membranei timpanice este transmisă lanţului de oscioare (mediu aerat) şi apoi ferestrei ovale, care face legătura între urechea medie şi urechea internă. După intrarea în urechea internă unda sonoră este propagată prin intremediul cohleei până la organul lui Corti (organul de percepţie a sunetelor). Celulele ciliate de la nivelul organului lui Corti transformă unda vibratorie în impuls nervos care este apoi transmisă prin nervul acustic la nivelul sistemului nervos central

• Sistemul vestibular este format din vestibul, care da informatii privind acceleratia lineara a capului si canalele semicirculare, care dau informatii in ce priveste acceleratia unghiulara a capului.

Semiologia urechii

Otoree = scurgere de lichid provenind din ureche

• Otoree cerebrospinala (otolicvoree) – dupa traumatisme – scrugere de lichid clar, ca apa de stanca (LCR)

• Otoree seroasa – eczeme

• Otoree mucoasa - otite medii cronice

• Otoree mucopurulenta – otite medii cronice

• Otoree purulenta – otite medii cronice, otita externa

• Otoragia – hemoragia din ureche (traumatisme, otite cronice)

Provine din conductul autitiv extern (otita externa) sau din urechea medie infectata prin drenarea secretiilor secundar perforarii timpanului sau scurgerea de LCR secundar unui traumatsim cranian sever.

4

• Acuta – otita externa, otita medie acuta

• Cronica – otite medii cronice

Poate fi în cantitate minimă sau abundentă. Cauze: Fractura bazala de craniu ;Otita medie cronica ,Otita externa, Otita medie ,Membrana timpanului perforata; Tuberculoza; Polipi auriculari; Dermatita canalului auditiv extern, Dermatita infectioasa exematoasa; Mastoidita ; Meningita ; Abces epidural; Traumatisme; Tumori maligne; Corpi straini; Colesteatom.

Acufene (tinitus) = sunete pe care bolnavul le aude, dar care nu provin din mediul exterior.

Otalgia(otodinie) = durerea auriculară. Poate fi provocată de inflamaţii ale conductului auditiv extern (furuncul, otite externe, tumori), ale urechii medii(otite acute sau cronice acutizate, tumori). Deseori durerea pe care bolnavul o acuză la nivelul urechii îşi găseşte etiologia în suferinţa altui organ ( ultimii molari, faringe, laringe, coloana vertebrală cervicală, articulaţia temporo-mandibulară, glande parotide) şi atunci vorbim de otalgie reflexă.