MEDICAŢIA
ANTIULCEROASĂ
Cuprinde medicamente
utile pentru tratamentul ulcerului gastric sau duodenal.
Cauzele leziunii
ulceroase sunt pe deoparte creşterea secreţiei de HCl, iar pe de
altă parte, scăderea cantităţii de mucus care protejează mucoasa
gastrică sau duodenală.
Există 3 clase de
medicamente :
- Antiacide – reacţionează chimic cu HCl şi îl neutralizează.
- Antisecretoare – scad secreţia de HCl.
- Protectoare ale mucoasei (citoprotectoare) – protejează mucoasa gastrică sau duodenală de agresiunea HCl şi pepsinei.
- Medicamente antiacide
Sunt substanţe chimice
simple care neutralizează HCl. Se folosesc compuşi de Ca2+
(oxid de Ca), de Mg (hidroxid de Mg, oxid de Mg, carbonat de Mg,
trisilicat de Mg), de Al (hidroxid de Al), de Na (bicarbonat de Na).
Aceşti compuşi scad
aciditatea gastrică şi favorizează vindecarea.
Se clasifică după mai
multe criterii :
- După rapiditatea de reacţie :
- antiacide rapide – sunt cele solubile (de ex. bicarbonatul de Na).
- antiacide lente – sunt cele greu solubile (compuşi de Ca, Al, Mg).
- În funcţie de capacitatea de a alcaliniza conţinutul gastric :
- antiacide neutralizante – care nu cresc pH-ul mai sus de 7.
- antiacide alcalinizante – în cantitate mare pot creşte pH-ul mai sus de 7 (bicarbonatul de Na).
- În funcţie de capacitatea de a produce modificări sistemice de pH :
- antiacide sistemice – sunt cele care se pot absorbi (bicarbonatul de Na).
- antiacide nesistemice (celelalte).
Latenţa efectului este
scurtă (sub 30 de min.). Doza de antiacid se poate calcula în
funcţie de cantitatea de HCl secretată de bolnav. În mod normal,
indiferent de antiacidul utilizat, 140 mEg sunt capabili să
neutralizeze acidul clorhidric secretat pe parcursul a 2 ore.
Durata efectului acestor
medicamente depinde de timpul cât rămân în stomac. Efectul este
variabil, în funcţie de tranzitul gastric al pacientului. La cei la
care tranzitul este mai rapid, durata efectului este mai mică, în
timp ce la cei la care tranzitul este mai scăzut, durata efectului
creşte. De obicei se practică asocierea antiacidelor cu
parasimpatolitice (pentru încetinirea tranzitului).
Preparatele antiacide se
administrează singure sau se asociază între ele în funcţie de ce
alte efecte adverse au . De obicei modifică motilitatea tubului
digestiv: compuşii de Ca şi Al au efect constipant, în timp ce
compuşii de Mg, efect laxativ.
Formulele magistrale
asociază antiacide cu efect constipant cu antiacide cu efect
laxativ. În prezent, există preparate industriale care conţin
diverşi compuşi cu acţiune antiacidă în diferite proporţii,
astfel încât să nu modifice tranzitul.
Bicarbonatul de Na se
administrează în doze mici pentru a nu produce efecte sistemice
legate de pH (riscul de alcaloză este crescut când se administrează
îndelungat în doze mari). Bioxidul de carbon care se eliberează în
urma reacţiei poate da balonare şi eructaţii.
Acţionează de regulă
pe perioada a 2 ore → se administrează la 1 oră după masă când
secreţia de HCl este maximă, apoi se administrează altă doză la
3 ore după masă (la 2 ore după prima administrare).
Sărurile de Ca
pot produce pe termen lung hipercalcemie, stări de nefrocalcinoză,
calculi renali.
Magneziul se
absoarbe puţin ; totuşi, dacă bolnavul prezintă fenomene de
insuficienţă renală, Mg se poate acumula în organism provocând
fenomene de deprimare nervoasă centrală.
Antiacidele au o serie de
avantaje : sunt bine suportate, sunt real eficace şi sunt foarte
ieftine.
În practica medicală
actuală sunt puţin folosite datorită incomodităţii lor (este
dificil de administrat pe o perioadă lungă de timp datorită
intervalelor frecvente la care trebuiesc administrate).
II. Antisecretoare
- Parasimpatolitice –
Parasimpatoliticele
(atropina)
Parasimpatoliticele se
administrează înainte de masă.
Parasimpatoliticele au o
serie de dezavantaje :
- au efecte nedorite : uscăciunea gurii, tulburări de vedere, tahicardie, constipaţie, etc.
- îngreunează evacuarea stomacului prin creşterea tonusului sfincterului piloric şi prin scăderea motilităţii gastrice.
Se fac asocieri între
atropină şi antiacide. Datorită faptului că parasimpatoliticele
împiedică evacuarea gastrică se prelungeşte durata de acţiune a
antiacidelor.
Există compuşi de
sinteză care nu se absorb în tubul digestiv : sunt
parasimpatolitice cu structură cuaternară de amoniu (Propantelină,
Metantelină, Butilscopolamină). Sunt bine suportate şi singura
reacţie adversă pe care o mai au este contipaţia.
Pirenzepina
(Gastrozepin)
Parasimpatoliticele sunt
eficace în ulcerele cu hipersecreţie moderată.
- Blocantele receptorilor histaminergici H2 (Cimetidină, Ranitidină, FamotidinA Efectul acestor medicamente este mai intens.
Statistic, procentul de
vindecări este mai mare decât cel al vindecărilor cu antiacide şi
parasimpatolitice. În cazul ulcerelor obişnuite, efectele
antiacidelor sunt similare cu efectele medicamentelor care inhibă
receptorii histaminergici H2, dacă se administrează
suficient de des şi în cantitate suficient de mare.
Pentru ulcerele cu
hipersecreţie de HCl mărită, efectele blocantelor H2
sunt net superioare faţă de antiacide.
Alte avantaje ale
utilizării antihistaminergicelor :
- nu modifică evacuarea stomacului → pot fi administrate şi la bolnavii cu esofagită de reflux (parasimpatoliticele, îngreunând evacuarea stomacului, sunt contraindicate la aceşti bolnavi)
- se administrează comod ( Cimetidina de 4 ori/zi ; Ranitidina de 2 ori/zi, dimineaţa şi seara, iar ca tratament de întreţinere se administrează 1 dată /zi, seara, înainte de culcare).
Sunt bine suportate, în
general. Pot apărea fenomene de diaree. S-au semnalat fenomene de
ginecomastie la bărbaţi, frecventă la Cimetidină şi foarte rară
la Ranitidină şi Famotidină.
În cazul administrării
îndelungate a blocantelor H2 histaminergice, există 2
riscuri teoretice, nedemonstrate prin exemple în practica medicală
:
- Scăderea secreţiei de HCl este atât de importantă, încât este posibil să dispară funcţie stomacului de protejare faţă de infecţiile digestive. Astfel, pe termen lung, pot apare infecţii enterale.
- Scăderea secreţiei de HCl duce la creşterea reactivă a secreţiei de gastrină ; celulele secretoare de gastrină (celulele G) proliferează existând riscul de hiperplazie şi dezvoltarea de cancere.
3. Blocantele pompei
de protoni
Omeprazolul –
derivat de benzimidazol
Sunt comod de administrat
– se administrează o singură dată pe zi.
Reacţii adverse
– diaree, datorită creşterii reflexe de gastrină.
Aceste medicamente au 2
riscuri teoretice :
- Dispariţia barierei antiinfecţioase a stomacului.
- Risc de neoplazie.
Durata administrării
este limitată – nu trebuie să depăşească 2 săptămâni.
4.Inhibitorii
anhidrazei carbonice
Acetazolamida –
Reacţii adverse
: astenie, somnolenţă, dureri musculare, parestezii ale
extremităţilor.
Preparatul numit
Ulcosilvanil conţine 400 mg acetazolamidă / comprimat într-o
asociaţie complexă.
III. Protectoare ale
mucoasei gastrice
- Compuşii de bismut (carbonat bazic de Bi, fosfat, subnitrat, subcitrat de Bi coloidal). Bismutul reacţionează cu proteine ale mucoasei digestive formând proteinatul de bismut care constituie o barieră protectoare a mucoasei tubului digestiv ; astfel creşte rezistenţa mucoasei la acţiunea HCl. Sărurile de bismut au şi o capacitate slabă de a neutraliza HCl. Au eficacitate comparabilă cu antiacidele. Se utilizează şi în tratamentul unor leziune ale mucoasei digestive în ansamblu. Dozele mici produc constipaţie, iar dozele mari diaree. Colorează scaunul în negru, confundându-se cu melena. Se administrează în doze mici şi pe perioade scurte. Se absoarbe în cantităţi mici din tubul digestiv. Administrat în cantităţi mari şi mai ales la bolnavii cu insuficienţă renală se acumulează provocând un sindrom neurologic grav → encefalopatie mioclonică.
- Sucralfat – este un compus care aderă intim de zona lezată formând o barieră în calea HCl şi pepsinei ; formează un fel de pansament gastric. Este real eficace în ulcerele obişnuite.
- Carbenoxolona – este un alcaloid care stimulează secreţia de mucus crescând protejarea mucoasei şi favorizând vindecarea leziunilor ulceroase. Este real eficace, dar este foarte rar utilizat, deoarece are efect aldosteronic.
ANTIEMETICE
Sunt medicamente
capabile să înlăture senzaţia de greaţă şi voma. . Clase de
medicamente : 1. Neuroleptice – în special fenotiazinele : -
Clorpromazina (Clordelazin, Largactil, Plegomazin) - Proclorperazina
(Emetiral). - Tietilperazina (Torecan).
Reacţii adverse :
somnolenţă, hipotensiune ortostatică.
Contraindicaţii : bolile
hepatice, insuficienţa renală, vârsta înaintată, asocierea cu
anestezice generale sau morfină, impun prudenţă.
2.Metoclopramida
(Primeran, Reglan)
3 Odansetron (Zofran) –
este eficace în vărsăturile severe provocate de citostatice.
4. Scopolamina – este
anticolinergic şi sedativ psihomotor
5. Antihistaminice :
Prometazina (Romergan), Difenhidramina, Clorfeniramina, deprimă
centrul vomei şi nucleii vestibulari. Sunt indicate în răul de
mişcare, vărsăturile din sarcină, vărsăturile medicamentoase.
LAXATIVELE
Sunt medicamente ce
favorizează eliminarea materiilor fecale. Diferenţa dintre laxative
şi purgative este următoarea : - cu ajutorul laxativelor se elimină
un scaun moale şi format. - sub influenţa purgativelor se elimină
scaune numeroase de consistenţă lichidă sau semilichidă.
Indicaţii
- în constipaţia
funcţională - pentru a evita efortul de defecaţie la bolnavii cu
hernie, insuficienţă cardiacă, boală coronariană, hemoroizi,
fisuri anale şi alte afecţiuni anorectale.
- pentru pregătirea
examenului radiologic.
- purgativele sunt
folosite în unele intoxicaţii alimentare sau medicamentoase, sau
după administrarea de antihelmintice (pentru eliminarea paraziţilor
intestinali).
Contraindicaţii -
utilizarea îndelungată poate duce la boala laxativelor : pierderi
de apă, electroliţi, vitamine, fenomene de colită.
- la bolnavii cu
apendicită, sau în prezenţa durerilor abdominale.
- obstrucţia
intestinală
Clase de medicamente
1. Laxativele de volum –
sunt reprezentate de fibrele vegetale nedigerabile şi de coloizii
hidrofili, care, în contact cu apa îşi măresc volumul şi cresc
conţinutul colonului, stimulând peristaltismul. Sunt indicate în :
constipaţia funcţională, anorexie (nu există aport suficient de
fibre vegetale). Cele mai utilizate sunt : - Metilceluloza,
Carboximetilceluloza sodică. - Agarul (geloza), seminţele de in.
Eliminarea scaunului se produce după 1-3 zile.
2. Purgativele saline –
sunt reprezentate de săruri ale unor substanţe , care, administrate
oral, au efect laxativ sau purgativ, în funcţie de doză. Scaunul
se elimină la 1-3 ore de la administrare. La doze mici apare efectul
laxativ. Reacţii adverse: - soluţiile concentrate sunt iritante
producând greaţă/vomă. - pot duce la deshidratare. - Mg2+ din
sulfatul de magneziu, poate produce deprimare centrală marcată dacă
nu este bine eliminat din organism (în insuficienţa renală şi la
copii. 3- Na+ din sulfatul de Na+ poate fi dăunător la bolnavii cu
insuficienţă cardiacă.
3. Purgative iritante –
are acţiune iritantă asupra mucoasei colonului, stimulând
mişcările propulsive Indicaţii : sunt utile când este necesară
evacuarea rapidă a intestinului. În constipaţia obişnuită este
indicată numai în cazurile refractare la măsurile igieno-dietetice
şi la purgativele de volum. Contraindicaţii : apendicita acută şi
abdomenul acut reprezintă contraindicaţii absolute.
Uleiul de ricin –
în doze terapeutice provoacă în 1-6 ore eliminarea a 1- 2 scaune
semilichide. Contraindicaţii : rareori provoacă colici
intestinale. Poate declanşa travaliul la femeile însărcinate ,
aproape de termen.
Purgative
antrachinonice – Frangula – provoacă după 6-8 ore eliminarea a
1-2 scaune moi sau semilichide Indicaţii : în cazuri de evacuare
rapidă a intestinului şi în cazuri rebele de constipaţie
funcţională. Reacţii adverse : folosirea prelungită poate provoca
colită, pierderi de electroliţi, vitamine şi apă. Se elimină
prin lapte ⇒ produce diaree la sugari. Dantronul – derivat
antrachinonic de sinteză cu proprietăţi asemănătoare
purgativelor antrachinonice. Fenolftaleina (Ciocolax) – .Colorează
urina şi fecalele în roşu. Produce unoeri reacţii alergice, mai
ales erupţii cutanate pigmentare. Oxifenisatina – proprietăţi
purgative. Poate afecta toxic ficatul.
4. Laxativele prin
înmuierea scaunului – uşurează progresia conţinutului
intestinal şi înmoaie direct scaunul. Sunt de ales la persoanele
care elimină greu scaunul : bătrâni, bolnavi la pat, în
afecţiunile anale acute (hemoroizi, fisuri anale) şi în toate
situaţiile care impun evitarea efortului de defecare. Uleiul de
parafină, administrat oral, înmoaie scaunul.În general este bine
tolerat. Produce uneori prurit anal. Administrat îndelungat,
interferă cu absorbţia unor factori liposolubili, inclusiv a
vitaminelor liposolubile.
ANTIDIAREICE
Sunt substanţe care
acţionează prin :
- reducerea
peristaltismului (opioidele şi anticolinergicele)
- cresc vâscozitatea
conţinutului intestinal (substanţe absorbante şi protectoare)
-inhibă reflexul anal de
defecaţie.În terapie se foloseşte tinctura de opiu ce conţine 10
mg morfină la 1 g de tinctură sau la 56 de picături (1 % morfină).
Se administrează câte 10-15 picături de 3-4 ori /zi. Indicaţii :
diareea acută, ileostomie, colostomie.
Reacţii adverse : riscul
apariţiei dependenţei.
Contraindicaţii : colita
ulceroasă şi ocluzia intestinală. Alt opioid folosit este Codeina,
având aceleaşi proprietăţi constipante ca şi morfina, dar riscul
de dependenţă este mult mai mic. Se administrează 20-30 mg la 6
ore. Alte medicamente cu efect opioid antidiareic sunt Difenoxilatul
şi Loperamida (Imodiu). Acestea au acţiune mai specifică pe tubul
digestiv şi produc dependenţă.
Atropina se
administrează oral, câte 0,5 mg de 3-4 ori /zi. Se mai utilizează
şi ca extract de beladonă, câte 30 mg, sau tinctură de beladonă,
câte 30-60 picături. Butilscopolamina (Scobutil) şi Propantelina
au acţiune mai electivă pentru tubul digestiv. Antidiareice cu
acţiune absorbantă şi protectoare Caolinul – este silicat de
aluminiu . Se administrează câte 5-15 g, pe nemâncate, în cazuri
de diaree acută. Nu se asociază cu alte medicamente pentru că
micşorează absorbţia.
Cărbunele medicinal
activat – se administrează câte 2-8 g /zi în diarei acute,
flatulenţă. În doze mari este indicat în intoxicaţiile cu
medicamente administrate oral.
ANTISPASTICE
Antispasticele se împart
în 2 grupe :
- antispastice
parasimptolitice
- antispastice
musculotrope – acţionează direct asupra musculaturii netede.
Antispastice
Parasimpatolitice utile în ulcer şi în afecţiunile spastice ale
tractului gastrointestinal. Atropina – este un parasimpatolitic
neselectiv, cu efect de 3-5 ore. Se administrează : - injectabil
subcutanat – 0,5-1 mg sulfat de atropină - oral – 0,3-1 mg de
3-4 ori/zi. Se mai folosesc extractul de beladonă şi tinctura de
beladonă. Reacţii adverse : în doze mari apar : - uscăciunea
gurii - tulburări de vedere - dificultate în urinare (se
contraindică în adenom de prostată). - constipaţie.
Butilscopolamina bromură
- se administrează injectabil i.v. sau i.m. Preparatul Scobutil
compus asociază butilscopolamină cu un analgezic (Noramidopirină
metansulfonat).
Oxifenoniul şi
Propantelina - efecte mai elective decât atropina.
Papaverina-re eficacitate
terapeutică redusă. Se administrează oral , câte 100 mg de 3-5
ori /zi, sau injectabil subcutanat sau în perfuzie i.v. Injectarea
i.v directă trebuie evitată datorită riscului de aritmii, bloc AV.
Mebeverina este
antispastic de sinteză. Se administrează oral şi este bine
suportat.
Antiflatulente
Sunt medicamente
capabile să uşureze eliminarea gazelor din stomac şi intestin.
Dimeticona (Ceolat) sau
Simeticona are proprietăţi antiflatulente datorită modificării
tensiunii active a conţinutului intestinal gazificat, cu consecinţe
antispumante.
Cărbunele medicinal este
puţin eficace pentru combaterea flatulenţei.
Carminativele –
favorizează eliminarea gazelor din tubul digestiv. Se folosesc
preparate vegetale : anason, mentă etc. Efectul apare datorită unei
acţiuni iritante slabe la nivelul mucoasei ce are drept consecinţă
stimularea slabă a motilităţii şi relaxarea sfincterelor
MEDICAŢIA
HEPATOPROTECTOARE Hepatoprotectoarele sunt medicamente care
contribuie la restabilirea funcţiilor hepatice dereglate şi la
creşterea rezistenţei hepatocitului faţă de factori nocivi. Se
indică în steatoză, hepatite toxice, hepatită cronică. Arginina
intervine în sinteza unor proteine, a hemoglobinei, în metabolismul
amoniacului, diminuând concentraţia lui în sânge. Se indică în
hepatita cronică, ictere severe, hiperamoniemie. Se administrează
sub formă de perfuzie: Aspartat de arginină, Arginină sorbitol.
Acidul aspartic participă la sinteza proteinelor, leagă amoniacul.
Se foloseşte în hepatita cronică, hiperamoniemie. Se găseşte sub
formă de fiole în asociere cu vitamina B6: Aspatofort. Acidul
glutamic favorizează sinteza şi utilizarea ATP, fixează amoniacul.
Intră în preparatul Multiglutin, care se administrează în
perfuzie diluat în glucoză în precomă şi comă hepatică.
Metionina are efect lipotrop (inhibă acumularea grăsimilor în
ficat şi le stimulează metabolizarea) şi stimulator al funcţiei
antitoxice a ficatului. Se foloseşte în hepatita cronică şi
stetoza hepatică. Intră în preparatele combinate Lipovitan,
Mecopar forte şi Metaspar alături de colină şi mai multe
vitamine. Fosfolipidele sunt o formă biologic activă a lipidelor,
care intră în structura membranelor celulare şi se pot folosi în
hepatopatii cronice, steatoză hepatică: Essentiale forte, Esfogran,
Hepatofort. Silimarina este obţinută din planta Silybum marianum,
stabilizează membrana hepatocitului, având efect antitoxic. Se
foloseşte în hepatita cronică. Mai există un preparat din mai
multe plante cu efect hepatoprotector, dar şi coleretic,
colecistokinetic numit Liv 52
MEDİCAŢİA
OBEZİTĂŢİİ - Clasİfİcare
A. Medicamente cu acţiune
centrală (derivaţi de amfetamină):
a) anorexigene
dopaminergice: amfepramona
b) anorexigene
serotoninergice: sibutramina
B. Medicamente ce
blochează digestia şi absorbţia lipidelor: orlistatul
Pot fi utilizate si
medicamente care scad utilizarea glucozei in tesuturi (ex.
biguanidele, care apartin grupului de medicamente antidiabetice
orale).
Anorexigene
dopaminergiceSunt medicamente cu acţiune anorexigena puternică,
care determină pierderea în greutate în principal prin diminuarea
apetitului şi în mod accesoriu prin creşterea cheltuielilor
energetice.
Amfepramona are acţiune:
• anorexigena marcantă:
inhibă senzaţia de foame, blocând centrul foamei
• psihostimulantă
moderată;
• creşte frecvenţa
cardiacă şi valorile TA
După administrarea de
amfepramonă, scăderea medie în greutate este de 4-6% după 4
săptămâni, de 5 - 7% după 8 săptămâni şi de 7-10% după 12
săptămâni (raportat la greutatea iniţială). Scăderea
individuală în greutate poate varia semnificativ de la un pacient
la altul.
Indicaţii:
tratament adjuvant al dietei hipocalorice la pacienţii cu obezitate.
terapie de întreţinere
a pacienţilor cu obezitate şi cu un indice al masei corporale de
cel putin 30 kg/m², care nu au obţinut rezultate numai cu un regim
corespunzător pentru reducerea greutăţii. Indexul masei corporale
(Body Mass Index = BMI sau IMC) = greutatea corporală (kg)/înălţimea
(m²).
Contraindicaţii:•
sarcina, alaptare, copii;• hipertiroidism;• glaucom;• HTA
severă, boală conoraniană.
Regenon nu va fi
administrat în caz de: hipersensibilitate cunoscută la unul dintre
ingrediente; tahicardie paroxistică; aritmii tahicardice;
feocromocitom; hipertiroidism; forme severe de angină pectorală;
glaucom cu unghi închis; hipertensiune pulmonară; hipertensiune
arterială severă; antecedente sau afecţiuni cardiovasculare sau
cerebrovasculare; antecedente sau afecţiuni psihice incluzând
anorexia nervoasã şi depresia; tendinţă la abuz de medicamente,
dependenţă de droguri sau alcool; ateroscleroză avansată; copii
sub 12 ani. Este contraindicată asocierea acestei terapii cu orice
alt produs anorexigen cu activitate centrală datorită riscului de
hipertensiune pulmonară, potential letală.
Regenon va fi administrat
cu prudentă deosebită în: afecţiuni ale prostatei cu formare de
reziduu urinar; în boli metabolice (de ex. diabetul zaharat); în
boli cardiace.
Sarcină şi alăptare:
Nu se recomandă administrarea de Regenon în această perioadă.
Înaintea începerii tratamentului cu Regenon se va exclude
posibilitatea existenţei unei sarcini. Pe durata tratamentului cu
Regenon, se folosesc metode contraceptive adecvate.Amfepramona se
administrează oral, 2×25 mg/zi (doza maxima 75 mg/zi).Ultima
administrare se face minim 4 ore înainte de culcare. Durata
tratamentului va fi de 4-6 săptămâni (maxim 3 luni).
Indicaţii de dozare: La
adulţi si copii peste 12 ani se administrează de 3 ori pe zi câte
o capsulă de Regenon. Doza zilnică să nu depăşească 3 capsule
Regenon pe zi. Ultima administrare să se facă cu cel putin 4 ore
înainte de culcare.
Anorexigene
serotoninergice
fenfluramina
(minifage)
• efect anorexigen
marcat (grabeşte senzaţia de saţietate);
• absent efectul
hipertensiv, de tip simpatomimetic (la doze terapeutice).
:iniţial 20 mgx
3/zi; se poate creşte saptămânal, până la 120 mg/zi.
Dexfenfluramina
(aspendos, isolipan)
Produsul permite
reducerea consumului de glucide, menţinând ca hrană esenţială
proteinele. Scăderea greutăţii se face în mod lent şi progresiv,
efecul apărând după 2 săptămâni de tratament. Produsul se
diferenţiază radical de anorexigenele amfetaminice, nu are nici un
efect psiho-stimulant şi poate fi luat şi în timpul mesei de
seară.
• CI:glaucom
Două capsule pe zi : una
dimineaţa şi una seara, în timpul meselor. Tratamentul este
însoţit de un regim hipocaloric.
Sibutramina
(sibutramina)
Reacţiile adverse apar
preponderent la începutul tratamentului (pe parcursul primelor 4
săptămâni). Severitatea şi frecvenţa lor scad în timp. De
regulă ele nu sunt grave şi nu duc la întreruperea tratamentului.
Indicaţie: obezitate cu
idice de masa corporala MC>30 kg/m²..
Sibutramina este indicat
ca tratament adjuvant în cadrul programului de combatere a
obezităţii, pentru:
• pacienţii cu
obezitate datorată unei alterări a balanţei energetice provocată
de supraalimentare (IMC 30 sau mai mare)
• pacienţi
supraponderali (IMC 27 sau mai mare) şi cu factori de risc, cum ar
fi diabetul zaharat tip 2 sau afecţiuni ce implică compoziţia de
lipide din sânge (dislipidemie).
Tratamentul trebuie
condus sub supravegherea medicală a unui medic cu experienţă în
ce priveşte tratamentul obezitătii.Sibutramina trebuie prescrisă
doar pacienţilor ale căror scăderi în greutate au fost
insuficiente atunci când s-a utilizat un regim adecvat de scădere
în greutate, de exemplu mai puţin de 5% pe o perioadă de 3 luni
Sibutramina este indicat
ca tratament pentru adulţii cu vârste sub 65 ani
administrare
Iniţial 10 mg/zi, într-o
priza , dimineaţa; se poate creşte pana la 15 mg/zi
.Adulţi: Doza iniţială
este de 1 capsulă Sibutramina 10 , o dată pe zi.
În cazul pacienţilor cu
răspuns insuficient la tratament (scădere în greutate mai mică de
2 kg în 4 săptămâni), dar care tolerează bine doza de 10 mg,
dozele pot fi crescute la 1 capsulă Sibutramina 15 administrată o
dată pe zi.
Tratamentul trebuie
întrerupt în cazul pacienţilor care nu răspund adecvat la doza de
Sibutramina 15 (scădere în greutate mai mică de 2 kg în 4
săptămâni).Tratamentul cu Sibutramina nu trebuie să depăşească
1 an.
Medicamente ce blochează
digestia şi absorbţia lipidelor
Orlistat(XENICAL)
Reacţii
adverse:necesitatea marită sau urgenţa de
scaun, flatulenţa (gaze) cu eliminare de balonare, eliminari
uleioase sau scaune grase sau uleioase. Aceste simptome sunt în
general uşoare, apar la începutul tratamentului, dispar după un
timp şi se produc în special după mese cu un conţinut crescut de
grăsimi. De obicei dispar dacă se continuă tratamentul şi se
urmează regimul recomandat. Indicaţii:Xenical este indicat în
tratamentul obezităţii împreuna cu un regim moderat hipocaloric
Doza de Xenical
recomandată este de o capsulă de 120 mg la fiecare dintre cele trei
mese principale ale zilei. Doza poate fi luată imediat înainte, în
timpul sau până la o ora după masă