Farmacologie generală , 8 MEDICAŢIA ANTIULCEROASĂ

      MEDICAŢIA ANTIULCEROASĂ

Cuprinde medicamente utile pentru tratamentul ulcerului gastric sau duodenal.

Cauzele leziunii ulceroase sunt pe deoparte creşterea secreţiei de HCl, iar pe de altă parte, scăderea cantităţii de mucus care protejează mucoasa gastrică sau duodenală.

Există 3 clase de medicamente :

1. Antiacide – reacţionează chimic cu HCl şi îl neutralizează.
2. Antisecretoare – scad secreţia de HCl.
3. Protectoare ale mucoasei (citoprotectoare) – protejează mucoasa gastrică sau duodenală de agresiunea HCl şi pepsinei.

1. Medicamente antiacide

Sunt substanţe chimice simple care neutralizează HCl. Se folosesc compuşi de Ca²⁺ (oxid de Ca), de Mg (hidroxid de Mg, oxid de Mg, carbonat de Mg, trisilicat de Mg), de Al (hidroxid de Al), de Na (bicarbonat de Na).

Aceşti compuşi scad aciditatea gastrică şi favorizează vindecarea.

Se clasifică după mai multe criterii :

1. După rapiditatea de reacţie :

• antiacide rapide – sunt cele solubile (de ex. bicarbonatul de Na).
• antiacide lente – sunt cele greu solubile (compuşi de Ca, Al, Mg).

2. În funcţie de capacitatea de a alcaliniza conţinutul gastric :

• antiacide neutralizante – care nu cresc pH-ul mai sus de 7.
• antiacide alcalinizante – în cantitate mare pot creşte pH-ul mai sus de 7 (bicarbonatul de Na).

3. În funcţie de capacitatea de a produce modificări sistemice de pH :

• antiacide sistemice – sunt cele care se pot absorbi (bicarbonatul de Na).
• antiacide nesistemice (celelalte).

Latenţa efectului este scurtă (sub 30 de min.). Doza de antiacid se poate calcula în funcţie de cantitatea de HCl secretată de bolnav. În mod normal, indiferent de antiacidul utilizat, 140 mEg sunt capabili să neutralizeze acidul clorhidric secretat pe parcursul a 2 ore.

Durata efectului acestor medicamente depinde de timpul cât rămân în stomac. Efectul este variabil, în funcţie de tranzitul gastric al pacientului. La cei la care tranzitul este mai rapid, durata efectului este mai mică, în timp ce la cei la care tranzitul este mai scăzut, durata efectului creşte. De obicei se practică asocierea antiacidelor cu parasimpatolitice (pentru încetinirea tranzitului).

Preparatele antiacide se administrează singure sau se asociază între ele în funcţie de ce alte efecte adverse au . De obicei modifică motilitatea tubului digestiv: compuşii de Ca şi Al au efect constipant, în timp ce compuşii de Mg, efect laxativ.

Formulele magistrale asociază antiacide cu efect constipant cu antiacide cu efect laxativ. În prezent, există preparate industriale care conţin diverşi compuşi cu acţiune antiacidă în diferite proporţii, astfel încât să nu modifice tranzitul.

Bicarbonatul de Na se administrează în doze mici pentru a nu produce efecte sistemice legate de pH (riscul de alcaloză este crescut când se administrează îndelungat în doze mari). Bioxidul de carbon care se eliberează în urma reacţiei poate da balonare şi eructaţii.

Acţionează de regulă pe perioada a 2 ore → se administrează la 1 oră după masă când secreţia de HCl este maximă, apoi se administrează altă doză la 3 ore după masă (la 2 ore după prima administrare).

Sărurile de Ca pot produce pe termen lung hipercalcemie, stări de nefrocalcinoză, calculi renali.

Magneziul se absoarbe puţin ; totuşi, dacă bolnavul prezintă fenomene de insuficienţă renală, Mg se poate acumula în organism provocând fenomene de deprimare nervoasă centrală.

Antiacidele au o serie de avantaje : sunt bine suportate, sunt real eficace şi sunt foarte ieftine.

În practica medicală actuală sunt puţin folosite datorită incomodităţii lor (este dificil de administrat pe o perioadă lungă de timp datorită intervalelor frecvente la care trebuiesc administrate).

II. Antisecretoare

1. Parasimpatolitice –

Parasimpatoliticele (atropina)

Parasimpatoliticele se administrează înainte de masă.

Parasimpatoliticele au o serie de dezavantaje :

• au efecte nedorite : uscăciunea gurii, tulburări de vedere, tahicardie, constipaţie, etc.
• îngreunează evacuarea stomacului prin creşterea tonusului sfincterului piloric şi prin scăderea motilităţii gastrice.

Se fac asocieri între atropină şi antiacide. Datorită faptului că parasimpatoliticele împiedică evacuarea gastrică se prelungeşte durata de acţiune a antiacidelor.

Există compuşi de sinteză care nu se absorb în tubul digestiv : sunt parasimpatolitice cu structură cuaternară de amoniu (Propantelină, Metantelină, Butilscopolamină). Sunt bine suportate şi singura reacţie adversă pe care o mai au este contipaţia.

Pirenzepina (Gastrozepin)

Parasimpatoliticele sunt eficace în ulcerele cu hipersecreţie moderată.

2. Blocantele receptorilor histaminergici H₂ (Cimetidină, Ranitidină, FamotidinA Efectul acestor medicamente este mai intens.

Statistic, procentul de vindecări este mai mare decât cel al vindecărilor cu antiacide şi parasimpatolitice. În cazul ulcerelor obişnuite, efectele antiacidelor sunt similare cu efectele medicamentelor care inhibă receptorii histaminergici H₂, dacă se administrează suficient de des şi în cantitate suficient de mare.

Pentru ulcerele cu hipersecreţie de HCl mărită, efectele blocantelor H₂ sunt net superioare faţă de antiacide.

Alte avantaje ale utilizării antihistaminergicelor :

• nu modifică evacuarea stomacului → pot fi administrate şi la bolnavii cu esofagită de reflux (parasimpatoliticele, îngreunând evacuarea stomacului, sunt contraindicate la aceşti bolnavi)
• se administrează comod ( Cimetidina de 4 ori/zi ; Ranitidina de 2 ori/zi, dimineaţa şi seara, iar ca tratament de întreţinere se administrează 1 dată /zi, seara, înainte de culcare).

Sunt bine suportate, în general. Pot apărea fenomene de diaree. S-au semnalat fenomene de ginecomastie la bărbaţi, frecventă la Cimetidină şi foarte rară la Ranitidină şi Famotidină.

În cazul administrării îndelungate a blocantelor H₂ histaminergice, există 2 riscuri teoretice, nedemonstrate prin exemple în practica medicală :

1. Scăderea secreţiei de HCl este atât de importantă, încât este posibil să dispară funcţie stomacului de protejare faţă de infecţiile digestive. Astfel, pe termen lung, pot apare infecţii enterale.
2. Scăderea secreţiei de HCl duce la creşterea reactivă a secreţiei de gastrină ; celulele secretoare de gastrină (celulele G) proliferează existând riscul de hiperplazie şi dezvoltarea de cancere.

3. Blocantele pompei de protoni

Omeprazolul – derivat de benzimidazol

Sunt comod de administrat – se administrează o singură dată pe zi.

Reacţii adverse – diaree, datorită creşterii reflexe de gastrină.

Aceste medicamente au 2 riscuri teoretice :

1. Dispariţia barierei antiinfecţioase a stomacului.
2. Risc de neoplazie.

Durata administrării este limitată – nu trebuie să depăşească 2 săptămâni.

4.Inhibitorii anhidrazei carbonice

Acetazolamida –

Reacţii adverse : astenie, somnolenţă, dureri musculare, parestezii ale extremităţilor.

Preparatul numit Ulcosilvanil conţine 400 mg acetazolamidă / comprimat într-o asociaţie complexă.

III. Protectoare ale mucoasei gastrice

1. Compuşii de bismut (carbonat bazic de Bi, fosfat, subnitrat, subcitrat de Bi coloidal). Bismutul reacţionează cu proteine ale mucoasei digestive formând proteinatul de bismut care constituie o barieră protectoare a mucoasei tubului digestiv ; astfel creşte rezistenţa mucoasei la acţiunea HCl. Sărurile de bismut au şi o capacitate slabă de a neutraliza HCl. Au eficacitate comparabilă cu antiacidele. Se utilizează şi în tratamentul unor leziune ale mucoasei digestive în ansamblu. Dozele mici produc constipaţie, iar dozele mari diaree. Colorează scaunul în negru, confundându-se cu melena. Se administrează în doze mici şi pe perioade scurte. Se absoarbe în cantităţi mici din tubul digestiv. Administrat în cantităţi mari şi mai ales la bolnavii cu insuficienţă renală se acumulează provocând un sindrom neurologic grav → encefalopatie mioclonică.
2. Sucralfat – este un compus care aderă intim de zona lezată formând o barieră în calea HCl şi pepsinei ; formează un fel de pansament gastric. Este real eficace în ulcerele obişnuite.
3. Carbenoxolona – este un alcaloid care stimulează secreţia de mucus crescând protejarea mucoasei şi favorizând vindecarea leziunilor ulceroase. Este real eficace, dar este foarte rar utilizat, deoarece are efect aldosteronic.

ANTIEMETICE

Sunt medicamente capabile să înlăture senzaţia de greaţă şi voma. . Clase de medicamente : 1. Neuroleptice – în special fenotiazinele : - Clorpromazina (Clordelazin, Largactil, Plegomazin) - Proclorperazina (Emetiral). - Tietilperazina (Torecan).

Reacţii adverse : somnolenţă, hipotensiune ortostatică.

Contraindicaţii : bolile hepatice, insuficienţa renală, vârsta înaintată, asocierea cu anestezice generale sau morfină, impun prudenţă.

2.Metoclopramida (Primeran, Reglan)

3 Odansetron (Zofran) – este eficace în vărsăturile severe provocate de citostatice.

4. Scopolamina – este anticolinergic şi sedativ psihomotor

5. Antihistaminice : Prometazina (Romergan), Difenhidramina, Clorfeniramina, deprimă centrul vomei şi nucleii vestibulari. Sunt indicate în răul de mişcare, vărsăturile din sarcină, vărsăturile medicamentoase.

LAXATIVELE

Sunt medicamente ce favorizează eliminarea materiilor fecale. Diferenţa dintre laxative şi purgative este următoarea : - cu ajutorul laxativelor se elimină un scaun moale şi format. - sub influenţa purgativelor se elimină scaune numeroase de consistenţă lichidă sau semilichidă.

Indicaţii

- în constipaţia funcţională - pentru a evita efortul de defecaţie la bolnavii cu hernie, insuficienţă cardiacă, boală coronariană, hemoroizi, fisuri anale şi alte afecţiuni anorectale.

- pentru pregătirea examenului radiologic.

- purgativele sunt folosite în unele intoxicaţii alimentare sau medicamentoase, sau după administrarea de antihelmintice (pentru eliminarea paraziţilor intestinali).

Contraindicaţii - utilizarea îndelungată poate duce la boala laxativelor : pierderi de apă, electroliţi, vitamine, fenomene de colită.

- la bolnavii cu apendicită, sau în prezenţa durerilor abdominale.

- obstrucţia intestinală

Clase de medicamente

1. Laxativele de volum – sunt reprezentate de fibrele vegetale nedigerabile şi de coloizii hidrofili, care, în contact cu apa îşi măresc volumul şi cresc conţinutul colonului, stimulând peristaltismul. Sunt indicate în : constipaţia funcţională, anorexie (nu există aport suficient de fibre vegetale). Cele mai utilizate sunt : - Metilceluloza, Carboximetilceluloza sodică. - Agarul (geloza), seminţele de in. Eliminarea scaunului se produce după 1-3 zile.

2. Purgativele saline – sunt reprezentate de săruri ale unor substanţe , care, administrate oral, au efect laxativ sau purgativ, în funcţie de doză. Scaunul se elimină la 1-3 ore de la administrare. La doze mici apare efectul laxativ. Reacţii adverse: - soluţiile concentrate sunt iritante producând greaţă/vomă. - pot duce la deshidratare. - Mg2+ din sulfatul de magneziu, poate produce deprimare centrală marcată dacă nu este bine eliminat din organism (în insuficienţa renală şi la copii. 3- Na+ din sulfatul de Na+ poate fi dăunător la bolnavii cu insuficienţă cardiacă.

3. Purgative iritante – are acţiune iritantă asupra mucoasei colonului, stimulând mişcările propulsive Indicaţii : sunt utile când este necesară evacuarea rapidă a intestinului. În constipaţia obişnuită este indicată numai în cazurile refractare la măsurile igieno-dietetice şi la purgativele de volum. Contraindicaţii : apendicita acută şi abdomenul acut reprezintă contraindicaţii absolute.

Uleiul de ricin – în doze terapeutice provoacă în 1-6 ore eliminarea a 1- 2 scaune semilichide. Contraindicaţii : rareori provoacă colici intestinale. Poate declanşa travaliul la femeile însărcinate , aproape de termen.

Purgative antrachinonice – Frangula – provoacă după 6-8 ore eliminarea a 1-2 scaune moi sau semilichide Indicaţii : în cazuri de evacuare rapidă a intestinului şi în cazuri rebele de constipaţie funcţională. Reacţii adverse : folosirea prelungită poate provoca colită, pierderi de electroliţi, vitamine şi apă. Se elimină prin lapte ⇒ produce diaree la sugari. Dantronul – derivat antrachinonic de sinteză cu proprietăţi asemănătoare purgativelor antrachinonice. Fenolftaleina (Ciocolax) – .Colorează urina şi fecalele în roşu. Produce unoeri reacţii alergice, mai ales erupţii cutanate pigmentare. Oxifenisatina – proprietăţi purgative. Poate afecta toxic ficatul.

4. Laxativele prin înmuierea scaunului – uşurează progresia conţinutului intestinal şi înmoaie direct scaunul. Sunt de ales la persoanele care elimină greu scaunul : bătrâni, bolnavi la pat, în afecţiunile anale acute (hemoroizi, fisuri anale) şi în toate situaţiile care impun evitarea efortului de defecare. Uleiul de parafină, administrat oral, înmoaie scaunul.În general este bine tolerat. Produce uneori prurit anal. Administrat îndelungat, interferă cu absorbţia unor factori liposolubili, inclusiv a vitaminelor liposolubile.

ANTIDIAREICE

Sunt substanţe care acţionează prin :

- reducerea peristaltismului (opioidele şi anticolinergicele)

- cresc vâscozitatea conţinutului intestinal (substanţe absorbante şi protectoare)

-inhibă reflexul anal de defecaţie.În terapie se foloseşte tinctura de opiu ce conţine 10 mg morfină la 1 g de tinctură sau la 56 de picături (1 % morfină). Se administrează câte 10-15 picături de 3-4 ori /zi. Indicaţii : diareea acută, ileostomie, colostomie.

Reacţii adverse : riscul apariţiei dependenţei.

Contraindicaţii : colita ulceroasă şi ocluzia intestinală. Alt opioid folosit este Codeina, având aceleaşi proprietăţi constipante ca şi morfina, dar riscul de dependenţă este mult mai mic. Se administrează 20-30 mg la 6 ore. Alte medicamente cu efect opioid antidiareic sunt Difenoxilatul şi Loperamida (Imodiu). Acestea au acţiune mai specifică pe tubul digestiv şi produc dependenţă.

Atropina se administrează oral, câte 0,5 mg de 3-4 ori /zi. Se mai utilizează şi ca extract de beladonă, câte 30 mg, sau tinctură de beladonă, câte 30-60 picături. Butilscopolamina (Scobutil) şi Propantelina au acţiune mai electivă pentru tubul digestiv. Antidiareice cu acţiune absorbantă şi protectoare Caolinul – este silicat de aluminiu . Se administrează câte 5-15 g, pe nemâncate, în cazuri de diaree acută. Nu se asociază cu alte medicamente pentru că micşorează absorbţia.

Cărbunele medicinal activat – se administrează câte 2-8 g /zi în diarei acute, flatulenţă. În doze mari este indicat în intoxicaţiile cu medicamente administrate oral.

ANTISPASTICE

Antispasticele se împart în 2 grupe :

- antispastice parasimptolitice

- antispastice musculotrope – acţionează direct asupra musculaturii netede.

Antispastice Parasimpatolitice utile în ulcer şi în afecţiunile spastice ale tractului gastrointestinal. Atropina – este un parasimpatolitic neselectiv, cu efect de 3-5 ore. Se administrează : - injectabil subcutanat – 0,5-1 mg sulfat de atropină - oral – 0,3-1 mg de 3-4 ori/zi. Se mai folosesc extractul de beladonă şi tinctura de beladonă. Reacţii adverse : în doze mari apar : - uscăciunea gurii - tulburări de vedere - dificultate în urinare (se contraindică în adenom de prostată). - constipaţie.

Butilscopolamina bromură - se administrează injectabil i.v. sau i.m. Preparatul Scobutil compus asociază butilscopolamină cu un analgezic (Noramidopirină metansulfonat).

Oxifenoniul şi Propantelina - efecte mai elective decât atropina.

Papaverina-re eficacitate terapeutică redusă. Se administrează oral , câte 100 mg de 3-5 ori /zi, sau injectabil subcutanat sau în perfuzie i.v. Injectarea i.v directă trebuie evitată datorită riscului de aritmii, bloc AV.

Mebeverina este antispastic de sinteză. Se administrează oral şi este bine suportat.

Antiflatulente

Sunt medicamente capabile să uşureze eliminarea gazelor din stomac şi intestin.

Dimeticona (Ceolat) sau Simeticona are proprietăţi antiflatulente datorită modificării tensiunii active a conţinutului intestinal gazificat, cu consecinţe antispumante.

Cărbunele medicinal este puţin eficace pentru combaterea flatulenţei.

Carminativele – favorizează eliminarea gazelor din tubul digestiv. Se folosesc preparate vegetale : anason, mentă etc. Efectul apare datorită unei acţiuni iritante slabe la nivelul mucoasei ce are drept consecinţă stimularea slabă a motilităţii şi relaxarea sfincterelor

MEDICAŢIA HEPATOPROTECTOARE Hepatoprotectoarele sunt medicamente care contribuie la restabilirea funcţiilor hepatice dereglate şi la creşterea rezistenţei hepatocitului faţă de factori nocivi. Se indică în steatoză, hepatite toxice, hepatită cronică. Arginina intervine în sinteza unor proteine, a hemoglobinei, în metabolismul amoniacului, diminuând concentraţia lui în sânge. Se indică în hepatita cronică, ictere severe, hiperamoniemie. Se administrează sub formă de perfuzie: Aspartat de arginină, Arginină sorbitol. Acidul aspartic participă la sinteza proteinelor, leagă amoniacul. Se foloseşte în hepatita cronică, hiperamoniemie. Se găseşte sub formă de fiole în asociere cu vitamina B6: Aspatofort. Acidul glutamic favorizează sinteza şi utilizarea ATP, fixează amoniacul. Intră în preparatul Multiglutin, care se administrează în perfuzie diluat în glucoză în precomă şi comă hepatică. Metionina are efect lipotrop (inhibă acumularea grăsimilor în ficat şi le stimulează metabolizarea) şi stimulator al funcţiei antitoxice a ficatului. Se foloseşte în hepatita cronică şi stetoza hepatică. Intră în preparatele combinate Lipovitan, Mecopar forte şi Metaspar alături de colină şi mai multe vitamine. Fosfolipidele sunt o formă biologic activă a lipidelor, care intră în structura membranelor celulare şi se pot folosi în hepatopatii cronice, steatoză hepatică: Essentiale forte, Esfogran, Hepatofort. Silimarina este obţinută din planta Silybum marianum, stabilizează membrana hepatocitului, având efect antitoxic. Se foloseşte în hepatita cronică. Mai există un preparat din mai multe plante cu efect hepatoprotector, dar şi coleretic, colecistokinetic numit Liv 52

MEDİCAŢİA OBEZİTĂŢİİ - Clasİfİcare

A. Medicamente cu acţiune centrală (derivaţi de amfetamină):

a) anorexigene dopaminergice: amfepramona

b) anorexigene serotoninergice: sibutramina

B. Medicamente ce blochează digestia şi absorbţia lipidelor: orlistatul

Pot fi utilizate si medicamente care scad utilizarea glucozei in tesuturi (ex. biguanidele, care apartin grupului de medicamente antidiabetice orale).

Anorexigene dopaminergiceSunt medicamente cu acţiune anorexigena puternică, care determină pierderea în greutate în principal prin diminuarea apetitului şi în mod accesoriu prin creşterea cheltuielilor energetice.

Amfepramona are acţiune:

• anorexigena marcantă: inhibă senzaţia de foame, blocând centrul foamei

• psihostimulantă moderată;

• creşte frecvenţa cardiacă şi valorile TA

După administrarea de amfepramonă, scăderea medie în greutate este de 4-6% după 4 săptămâni, de 5 - 7% după 8 săptămâni şi de 7-10% după 12 săptămâni (raportat la greutatea iniţială). Scăderea individuală în greutate poate varia semnificativ de la un pacient la altul.

Indicaţii: tratament adjuvant al dietei hipocalorice la pacienţii cu obezitate.

terapie de întreţinere a pacienţilor cu obezitate şi cu un indice al masei corporale de cel putin 30 kg/m², care nu au obţinut rezultate numai cu un regim corespunzător pentru reducerea greutăţii. Indexul masei corporale (Body Mass Index = BMI sau IMC) = greutatea corporală (kg)/înălţimea (m²).

Contraindicaţii:• sarcina, alaptare, copii;• hipertiroidism;• glaucom;• HTA severă, boală conoraniană.

Regenon nu va fi administrat în caz de: hipersensibilitate cunoscută la unul dintre ingrediente; tahicardie paroxistică; aritmii tahicardice; feocromocitom; hipertiroidism; forme severe de angină pectorală; glaucom cu unghi închis; hipertensiune pulmonară; hipertensiune arterială severă; antecedente sau afecţiuni cardiovasculare sau cerebrovasculare; antecedente sau afecţiuni psihice incluzând anorexia nervoasã şi depresia; tendinţă la abuz de medicamente, dependenţă de droguri sau alcool; ateroscleroză avansată; copii sub 12 ani. Este contraindicată asocierea acestei terapii cu orice alt produs anorexigen cu activitate centrală datorită riscului de hipertensiune pulmonară, potential letală.

Regenon va fi administrat cu prudentă deosebită în: afecţiuni ale prostatei cu formare de reziduu urinar; în boli metabolice (de ex. diabetul zaharat); în boli cardiace.

Sarcină şi alăptare: Nu se recomandă administrarea de Regenon în această perioadă. Înaintea începerii tratamentului cu Regenon se va exclude posibilitatea existenţei unei sarcini. Pe durata tratamentului cu Regenon, se folosesc metode contraceptive adecvate.Amfepramona se administrează oral, 2×25 mg/zi (doza maxima 75 mg/zi).Ultima administrare se face minim 4 ore înainte de culcare. Durata tratamentului va fi de 4-6 săptămâni (maxim 3 luni).

Indicaţii de dozare: La adulţi si copii peste 12 ani se administrează de 3 ori pe zi câte o capsulă de Regenon. Doza zilnică să nu depăşească 3 capsule Regenon pe zi. Ultima administrare să se facă cu cel putin 4 ore înainte de culcare.

Anorexigene serotoninergice

fenfluramina (minifage)

• efect anorexigen marcat (grabeşte senzaţia de saţietate);

• absent efectul hipertensiv, de tip simpatomimetic (la doze terapeutice).

:iniţial 20 mgx 3/zi; se poate creşte saptămânal, până la 120 mg/zi.

Dexfenfluramina (aspendos, isolipan)

Produsul permite reducerea consumului de glucide, menţinând ca hrană esenţială proteinele. Scăderea greutăţii se face în mod lent şi progresiv, efecul apărând după 2 săptămâni de tratament. Produsul se diferenţiază radical de anorexigenele amfetaminice, nu are nici un efect psiho-stimulant şi poate fi luat şi în timpul mesei de seară.

• CI:glaucom

Două capsule pe zi : una dimineaţa şi una seara, în timpul meselor. Tratamentul este însoţit de un regim hipocaloric.

Sibutramina (sibutramina)

Reacţiile adverse apar preponderent la începutul tratamentului (pe parcursul primelor 4 săptămâni). Severitatea şi frecvenţa lor scad în timp. De regulă ele nu sunt grave şi nu duc la întreruperea tratamentului.

Indicaţie: obezitate cu idice de masa corporala MC>30 kg/m²..

Sibutramina este indicat ca tratament adjuvant în cadrul programului de combatere a obezităţii, pentru:

• pacienţii cu obezitate datorată unei alterări a balanţei energetice provocată de supraalimentare (IMC 30 sau mai mare)

• pacienţi supraponderali (IMC 27 sau mai mare) şi cu factori de risc, cum ar fi diabetul zaharat tip 2 sau afecţiuni ce implică compoziţia de lipide din sânge (dislipidemie).

Tratamentul trebuie condus sub supravegherea medicală a unui medic cu experienţă în ce priveşte tratamentul obezitătii.Sibutramina trebuie prescrisă doar pacienţilor ale căror scăderi în greutate au fost insuficiente atunci când s-a utilizat un regim adecvat de scădere în greutate, de exemplu mai puţin de 5% pe o perioadă de 3 luni

Sibutramina este indicat ca tratament pentru adulţii cu vârste sub 65 ani

administrare

Iniţial 10 mg/zi, într-o priza , dimineaţa; se poate creşte pana la 15 mg/zi

.Adulţi: Doza iniţială este de 1 capsulă Sibutramina 10 , o dată pe zi.

În cazul pacienţilor cu răspuns insuficient la tratament (scădere în greutate mai mică de 2 kg în 4 săptămâni), dar care tolerează bine doza de 10 mg, dozele pot fi crescute la 1 capsulă Sibutramina 15 administrată o dată pe zi.

Tratamentul trebuie întrerupt în cazul pacienţilor care nu răspund adecvat la doza de Sibutramina 15 (scădere în greutate mai mică de 2 kg în 4 săptămâni).Tratamentul cu Sibutramina nu trebuie să depăşească 1 an.

Medicamente ce blochează digestia şi absorbţia lipidelor

Orlistat(XENICAL)

Reacţii adverse:necesitatea marită sau urgenţa de scaun, flatulenţa (gaze) cu eliminare de balonare, eliminari uleioase sau scaune grase sau uleioase. Aceste simptome sunt în general uşoare, apar la începutul tratamentului, dispar după un timp şi se produc în special după mese cu un conţinut crescut de grăsimi. De obicei dispar dacă se continuă tratamentul şi se urmează regimul recomandat. Indicaţii:Xenical este indicat în tratamentul obezităţii împreuna cu un regim moderat hipocaloric

Doza de Xenical recomandată este de o capsulă de 120 mg la fiecare dintre cele trei mese principale ale zilei. Doza poate fi luată imediat înainte, în timpul sau până la o ora după masă