MEDICATIA
APARATULUI RESPIRATOR
ANTITUSIVE
Antitusivele
sunt medicamente simptomatice indicate in tusea uscata, iritanta si
in toate cazurile in care tusea poate agrava starea bolnavului. Ele
actioneaza deprimand centrul tusei. Antitusivele reprezinta o
medicatie simptomatica utila in toate situatiile in care tusea este
daunatoare: tusea neproductiva oboseste bolnavul, impidica somnul,
accentueaza iritatia mucoasei laringelui si traheei, favorizeaza
bronhospasmul.
Codeina ,
alcaloid din opiu inrudit cu morfina, este antitusivul cel mai
folosit. Se administreaza oral sub forma de comprimate sau solutie
pentru uz intern, si intra in compozitia unor preparate industriale.
Ca efecte adverse usuca secretiile bronsice, favorizeaza
bronhospasmul, produce constipatie, iar la doze mari convulsii.
Tussinul
si Tussinul forte
Tusea
usoara din infectiile cailor respiratorii superioare poate fi calmata
prin administrarea de ceaiuri din plante care contin substante
mucilaginoase, cu actiune calmanta asupra mucoasei faringiene
iritate.
MODIFICATOARE
ALE SECRETIEI BRONSICE EXPECTORANTE
Medicamentele
expectorante cresc cantitativ secretiile bronsice( secretostimulente)
si le fluidifica( secretolitice)
Expectorantele
secretostimulente au o eficacitate relativ scazuta. Ele se
administreaza asociate in infuzii si siropuri.
Substantele
cele mai folosite sunt iodurile de potasiu si sodiu, acetatul de
amoniu, benzoatul de sodiu.
Trecidul, sub forma
de comprimate sau sirop are o actiune expectoranta slaba. In
doze mari are actiune miorelaxanta. Nu se administreaza copiilor sub
5 ani.
Expectorante
secretolitice
Actioneaza
asupra secretiilor bronsice, producand fluidificarea si eliminarea
lor prin tuse.
Bromhexinul, un
compus de sinteza, se administreaza oral sub forma de comprimate sau
solutie sub forma de aerosoli in traheobronsita acuta sau cronica, si
este foarte bine tolerat.
Acetilcisteina
se administreaza in aerosoli sau instilatii traheale, in afectiuni
respiratorii cu hipersecretie. Este contraindicata la bolnavii
asmatici deoarece pot favoriza bronhospasmul. Se gaseste si sub forma
de comprimate, comprimate efervescente, pulbere pentru solutie orala.
Ca
preparate industriale sunt: Acetilcisteina, Acc, Fluimucil,
Carbocisteina, Humex expectorant.
Cresterea
hidratarii mucusului prin
inhalarea vaporilor de apa sau administrarea aerosolilor cu solutie
de clorura de sodiu izotonica calda reprezinta o modalitate simpla
dar eficienta de fluidificare a secretiilor si de usurare a
eliminarii lor.
ANTIASMATICE
In aceasta
grupa terapeutica sunt cuprinse substante utile in tratamentul
profilactic sau curativ al crizelor de astma bronsic. Indiferent de
tipul clinic astmul bronsic se caracterizeaza printr-o scadere
permanenta a diametrului bronsic insotita de un proces inflamator la
nivelul cailor pulmonare.
In
tratamentul astmului se folosesc 3 tipuri de medicamente:
bronhodilatatoare, inhibitoare ale degranularii mastocitare,
antiinflamatorii.
Aceste
trei categorii de medicamente au mecanisme de actiune diferite, ceea
ce explica eficacitatea lor in diferite forme clinice ale bolii.
In astmul
bronsic pot fi utile expectorantele mucolitice, care fluidifica si
usureaza eliminarea secretiilor. In cazul infectiilor sunt indicate
antibioticelor. Hipoxemia din criza de astm necesita administrarea de
oxigen, iar acidoza metabolica din starea de rau astmatic se combate
prin perfuzie de bicarbonat de sodiu.
Bronhodilatatoare
Medicamentele
bronhodilatatoare pot actiona prin mecanisme vegetative
(simpatomimetice, parasimpatolitice), sau direct pe mucoasa neteda a
bronhiilor( Aminofilina).
Bronhodilatatoare
adrenergice
Reprezinta
grupa de substante cu cea mai mare eficacitate.
Salbutamolul(
Ventolin) si Fenoterolul(
Berotec) sunt cele mai folosite bronhodilatatoare, datorita
eficacitatii crescute, duratei prelungite a efectului( 4 – 8 ore)
si actiunii selective pe bronhii, practic lipsite de efecte nedorite
cardio – vasculare. Se administreaza sub forma de aerosoli dozati,
dar sunt active si in administrare orale.
Isoprenalina( Bronhodilatin)
se administreaza sub forma de aerosoli sau comprimare sublinguale.
Efectul se instaleaza in 3 – 5 minute si dureaza 30 minute. Este
contraindicata bolnavilor cardiopatie ischemica, tulburari de ritm,
HTA, hipertiroidism si la batrani.
Adrenalina injectata
sc. in doze de 0,5mg poate linisti criza de astm, dar reactiile
adverse cardiace limiteaza foarte mult utilizarea ei.
Efedrina se
poate folosi limitat ca tratament de fond al astmului bronsic. Poate
produce efecte nedorite cardiace si nervoase.
Substante
parasimpatolitice (Atropina) au actiune bronhoconstrictoare, au o
eficacitate slaba si are dezavantajul ca usuca secretiile si
ingreuneaza eliminarea lor.
Bronhodilatatoare
musculotrope
Actioneaza
direct pe musculatura bronsica pe care o relaxeaza.
Teofilina este
un alcaloid din frunze de ceai, inrudita chimic cu
cofeina. Aminofilina(
Miofilin) este derivatul
solubil al teofilinei. Se administreaza oral in tratamentul de fond
al astmului, in doze de 300mg la 8 ore, dupa mese. Reactiile adverse
sunt minore pentru dozele uzuale: iritatie, greata, palpitatii,
insomnie, nervozitate, convulsii la doze excesive. Se recomanda
asocierea cu sedative sau tranchilizante pentru atenuarea efectelor
stimulente centrale. In criza de astma bronsic se recomanda
injectarea miofilinului iv. foarte lent, in perfuzie timp de 30 de
minute. Dozele toxice sunt apropiate de dozele terapeutice, de aceea
posologia trebuie individualizata in functie de starea bolnavului si
de toleranta clinica. Supradozarea produce accidente grave:
hipotensiune, colaps, aritmii, chiar moarte subita.
Pe langa
actiunea bronhodilatatoare, aminofilina are si alte efecte
terapeutice: stimuleaza centrii respiratori bulbari, produce
coronarodilatatie si stimularea inimii, are un efect diuretic slab.
Inhibitoare
ale degranularii mastocitare
Substantele
din aceasta grupa inhiba degranularea mastociteleor, impiedicand
eliberarea histaminei responsabila de producerea astmului. Sunt
indicate ca tratament de fond in prevenirea crizelor de
astm bronsic, nu sunt utili in criza de astm odata declansata si nu
au efect bronhodilatator.
Cromoglicatul
de sodiu nu are efecte
bronhodilatatoare si nu este activ dupa ce criza de astm
s-a declansat. Actiunea sa se instaleaza de obicei dupa cateva
saptamani de tratament. Efectul favorabil este atribuit inhibarii
eliberarii de histamina din granulele mastocitelor bronhodilatatoare.
Se administreaza in aerosoli sub forma de pulbere, cate o inhalatie
la 4 ore.
Eficacitatea
sa este evidenta la bolnavii cu astm alergic, la care se micsoreaza
frecventa si intensitatea crizelor.
Ketotitfenul are
proprietati si indicatii asemanatoare cromoglicatului, fata de care
are avantajul ca se administreaza oral.
Medicatia
antiinflamatoare
In formele
grave, rezistente la tratamente obisnuite, glucocorticoizii,
reprezinta un mijloc terapeutic de rezerva de o eficacitate
deosebita.
In crizele
severe de astm se injecteaza lent Hidrocortizon hemisuccinat 100 –
500 mg la 2 – 8 ore timp de 1 – 2 zile. In astmul cronic se
administreaza Prednison oral, initial in doza mare, apoi se reduce
treptat la 1 comprimat pe zi , dimineata dupa micul dejun. Reactiile
adverse sunt cele ale cortizonilor.
Problema
cea mai importanta este instalarea corticodependentei, de aceea
trebuie sa se recurga la aceaste preparate numai in cazul
ineficientei altor medicamente.
Utilizarea
preparatelor cortizonice locale, sub forma de aerosoli, cum este
Beclometazona, este avantajoasa pentru ca actiunea se limiteaza la
bronhii, fara efecte sistemice nedorite si fara pericolul
corticodependentei. Ca reactii adverse aceste preparate pot favoriza
aparitia candidozei buco - faringiene.
Preparatele
injectabile intravenos cu actiune rapida sunt indicate in crizele de
astm severa sau in stare de rau astmatic. Preparatele injectabile
intramuscular au actiune lenta si prelungita. Sunt avantajoase pentru
cure de cateva saptamani, atunci cand boala se agraveaza. Se pot
utiliza metilprednisolon acetat sau triamcinolon acetonid in cure de
1 – 4 saptamani
Cuprinde:
- ANTITUSIVE
- EXPECTORANTE
- ANTIASTMATICE
ANTITUSIVE
Mecanism
de actiune:
-
Deprima :-centrul tusei
-
receptorii sensitivi din mucoasa respiratorie
Clasificare:
-
OPIOIDE
- NEOPIOIDE
ANTITUSIVE
OPIOIDE
- Opiul si Morfina
Actiune
f-dinamica:
- antitusiva
- analgezica
- tranchilizanta
Indicatii:
- cancer bronhopulmonar
-
anevrism de artera aorta
- infarct pulmonar
Efecte
adverse: -
dependenta
- deprimarea centrului respirator → stop respirator
!
2.
Codeina
(Metilmorfina)
– CODENAL, CODEINA FOSFAT
Actiune
f-dinamica:
- antitusiva
- analgezica
- sedativa slaba
3.
Noscapina
– TUSAN
~
Codeina, dar NU deprima centrul respirator
efect analgezic
4.
Dextrometorfan
– TUSIN,
HUMEX
ANTITUSIVE
NEOPIOIDE
1.
GLAUCINA
•
act. antitusiva slaba, de scurta durata
2.
CLOBUTINOL – TABCIN, TUSSAMED
•
antitusiv cu
actiune centrala indicat in tusea neproductiva, jenanta
3.
BUTAMIRAT – SINECOD, TUSOSEDAL
•
indicat in
- tusea iritativa
- bronhoscopie
4.
OXELADINA – PAXELADINE
•
preferat in pediatrie
Vitaminele
-sunt
substante organice necesare pt. buna functionare a organismului
-sunt introduse in organism prin intermediul alimentelor ,unele fiind sintetizate si in organism:vitamina K,D3,PP,biotina,vit.B6.etc.
-sunt introduse in organism prin intermediul alimentelor ,unele fiind sintetizate si in organism:vitamina K,D3,PP,biotina,vit.B6.etc.
Clasificare:
-vitamine liposolubile(care se dizolva in lipide-grasimi,uleiuri):A,D,E,K,F
-vitamine hidrosolubile(care se dizolva in apa): B1,B2,B3 sau PP,B4,B5,B6,B8,B9,B12 si vit C si vit P
-vitamine liposolubile(care se dizolva in lipide-grasimi,uleiuri):A,D,E,K,F
-vitamine hidrosolubile(care se dizolva in apa): B1,B2,B3 sau PP,B4,B5,B6,B8,B9,B12 si vit C si vit P
Vitaminele
liposolubile
Vitamina A(retinolul):în paranteză denumirea chimică !!!!!
-organismul
nu sintetizeaza vit.A,dar poate transforma provitaminele in
vit.A
-este necesara pt. formarea pigmentilor fotosensibili in retina
-are proprietati anticanceroase
-sunt implicate in procesele imune si in apararea antimicrobiana stimuland formarea de anticorpi
-este necesara pt. cresterea oaselor si tesuturilor moi
_este necesara pt. reproducere si dezvoltare embrionatra
-intervine in metabolismul steroizilor si sinteza colesterolului
-influenteaza functia tiroidei si glandelor sexuale
Indicatii;
-Intarzierea cresterii la copii,dermatoze,infectii si inflamatii ale mucoaselor,tulburari digestive cronice,cecitate nocturna in ciroza biliara primara
Reactii adverse:
-oboseala,iritabilitate,greata,voma,ingrosarea oaselor lungi si incetarea cresterii etc
Necesarul zilnic:
-copil pana la 1 an:0,375mg
-copil 1-10 ani:0,4-0,7mg
-barbati:1mg,femei:0,8mg,femei insarcinate:1,3mg
-femei care alapteaza:1,2-1,3mg
Produse:
-vit. A 50.000 ui cps. moi;vit.A picaturi orale,combinatii cu ulei de peste sau cu vit.D
-este necesara pt. formarea pigmentilor fotosensibili in retina
-are proprietati anticanceroase
-sunt implicate in procesele imune si in apararea antimicrobiana stimuland formarea de anticorpi
-este necesara pt. cresterea oaselor si tesuturilor moi
_este necesara pt. reproducere si dezvoltare embrionatra
-intervine in metabolismul steroizilor si sinteza colesterolului
-influenteaza functia tiroidei si glandelor sexuale
Indicatii;
-Intarzierea cresterii la copii,dermatoze,infectii si inflamatii ale mucoaselor,tulburari digestive cronice,cecitate nocturna in ciroza biliara primara
Reactii adverse:
-oboseala,iritabilitate,greata,voma,ingrosarea oaselor lungi si incetarea cresterii etc
Necesarul zilnic:
-copil pana la 1 an:0,375mg
-copil 1-10 ani:0,4-0,7mg
-barbati:1mg,femei:0,8mg,femei insarcinate:1,3mg
-femei care alapteaza:1,2-1,3mg
Produse:
-vit. A 50.000 ui cps. moi;vit.A picaturi orale,combinatii cu ulei de peste sau cu vit.D
Vitamina
D2(ergocalciferol)si D3(colecalciferol)
-este
implicata in homostazia calciului si fosfatilor prin influentarea
absorbtiei,mobilizarii din oase,eliminarii renale a acestora
-se sintetizeaza prin expunerea la soare
-se fol. in prevenirea si tratarea starilor cerentiale(hipovitaminozei)D.
Indicatii:
-rahitism,osteoporoza,hipocalcemie,hipoparatiroidie,tuberculoza cutanata
Analogi:
-ergocalciferol,dihidrotahisterol,alfacalcidol,paricalcitol,calcitriol
R.A:
-calculi renali,HTA,calcifierea arterelor,intarzieri de crestere la copii,astenie,etc.
Necesarul zilnic:
-copil<1 an:0,0075-0,010mg
-copil 1-10 ani:0,010mh
-barbati:0,003-0,010mg
-femei:0,005-0,010mg
-femei insarcinate:0.010mg
-femei care alapteaza :-,010mg.
-se sintetizeaza prin expunerea la soare
-se fol. in prevenirea si tratarea starilor cerentiale(hipovitaminozei)D.
Indicatii:
-rahitism,osteoporoza,hipocalcemie,hipoparatiroidie,tuberculoza cutanata
Analogi:
-ergocalciferol,dihidrotahisterol,alfacalcidol,paricalcitol,calcitriol
R.A:
-calculi renali,HTA,calcifierea arterelor,intarzieri de crestere la copii,astenie,etc.
Necesarul zilnic:
-copil<1 an:0,0075-0,010mg
-copil 1-10 ani:0,010mh
-barbati:0,003-0,010mg
-femei:0,005-0,010mg
-femei insarcinate:0.010mg
-femei care alapteaza :-,010mg.
VIt.E
(tocoferol)
-vitamina
antihemoragica sau vitamina coagularii
Indicatii:
-hemoragii,dupa administrarea oprala timp indelungat a unor antibiotice si chimioterapice cu spectru larg care pot distruge flora saprofita,sindrom de malabsorbtie,afectiuni hepatice in care nu se pot forma prefactorii R.a:
-adm.i.v: inrosirea fetei,bronhospasm,hipoTA,trebuie inj.lent
Necesarul zilnic:
-copil<1an:0,005-0,01mg;femei:0,045-0,065mg;femei gravide:0.065mg;femei care alapteaza_0,065mg
-se administreaza p.o si inj.=> ca atare sub forma de fiole(fitomenadiona)in combinatii cu alte vit.
Indicatii:
-hemoragii,dupa administrarea oprala timp indelungat a unor antibiotice si chimioterapice cu spectru larg care pot distruge flora saprofita,sindrom de malabsorbtie,afectiuni hepatice in care nu se pot forma prefactorii R.a:
-adm.i.v: inrosirea fetei,bronhospasm,hipoTA,trebuie inj.lent
Necesarul zilnic:
-copil<1an:0,005-0,01mg;femei:0,045-0,065mg;femei gravide:0.065mg;femei care alapteaza_0,065mg
-se administreaza p.o si inj.=> ca atare sub forma de fiole(fitomenadiona)in combinatii cu alte vit.
Vitamina
F(formată
din acizi
grasi polinesaturati:acidul
linoleic,linolenic,arahidonic.
Vitamina
K(naftochinonă) este
vitamina antihemoragică,dirijează sinteza protrombinei.
Vitaminele
hidrosolubile
Vitamina
B1 (tiamina)
_este
implicata in transformarea glucidelor in lipide,favorizeaza depunerea
glicogenului in ficat,transforma acidul piruvic in
aminoacizi,sintetizeaza acetilcolina,este implicata in transmisia
sinaptica,moduland activitatea unor canale membranare.
Vitamina
B2(riboflavina)
-ind.
pt. a preveni si trata deficitul acestei vit.care se
intalneste rar,dar si pt. cazurile in care apar deficite complexe cu
a altor vit. din grupul B.Deficitul se caracterizeaza prin:buze
uscate,stomatita,seboreea
fetei,dermatite,lacrimare,astenie,anemie,neurologie
,insuficienta
hepatica avand rol
hepatoprotector,eczeme,stomatite,irite,conjunctivite,anemii,boli
infectioase
Se gaseste asociata cu alte vitamine in anumite produse sub forma de caps.(comprimate)
Se gaseste asociata cu alte vitamine in anumite produse sub forma de caps.(comprimate)
Vitamina
B3(niacina)-vit,antipelagra (acid nicotinic)Vit PP
-are
efecte trofice pe tubul digestiv si SNC
-doze mari de caid nicotinic scad TG, LDL, VLDL,imbiband fluxul de acizi grasi liberi din tesutul adipos,are si proprietati vasodilatatoare
Idicatii:
-pelagra,hipolipemiant in tratamentul diferitelor tipuri de dislipidemii,in tulburari de corculatie periferica si cerebrala inclusiv in tulburari de circulatie retiniana si sfera ORL
-doze mari de caid nicotinic scad TG, LDL, VLDL,imbiband fluxul de acizi grasi liberi din tesutul adipos,are si proprietati vasodilatatoare
Idicatii:
-pelagra,hipolipemiant in tratamentul diferitelor tipuri de dislipidemii,in tulburari de corculatie periferica si cerebrala inclusiv in tulburari de circulatie retiniana si sfera ORL
Vitamina
B5(acid pantotenic)
are rol in metabolizarea grăsimilortroficitatea pielii,a unor
mucoase și a părului.
Vitamina
B6(piridoxina)
-roulu
sau principal este in metabolismul aminoacizilor si substantelor
proteice,este implicata in biosinteza hemului,are o actiune usor
anticoagulanta(la doze mari),este factor de crestere
pt.microorganisme si intervine in dezvoltarea celulelor
tumorale.
Indicatii:
-pelagra,insuficienta renala,alcoolism,femei gravide,ciroza,sindrom de malabsorbtie,anemii hipocrome microritare,infectii,refacerea florei intestinale dupa antibiotice cu spectru larg,hepatita,diabet zaharat,afectiuni neurologice si cutanate,etc.
-pelagra,insuficienta renala,alcoolism,femei gravide,ciroza,sindrom de malabsorbtie,anemii hipocrome microritare,infectii,refacerea florei intestinale dupa antibiotice cu spectru larg,hepatita,diabet zaharat,afectiuni neurologice si cutanate,etc.
Vitamina
B8(biotina,vit.H)
Indicatii:
-carenta vitaminica,adjuvant in afectiuni muco-cutanate,la diabetici non-insulinodependenti care nu sunt tratati cu sulfamide hipoglicemiante,pt a scadea nivelul glicemiei
-carenta vitaminica,adjuvant in afectiuni muco-cutanate,la diabetici non-insulinodependenti care nu sunt tratati cu sulfamide hipoglicemiante,pt a scadea nivelul glicemiei
Vitamina
B12(ciancobalamina)
este
implicata in transformarea ac,folic in folinic si respectiv in
sinteza nucleoproteinelor,a ADN-ului,in cresterea si maturarea
celulara,influenteaza activitatea maduvei hematopoietice,respectiv
hematopoieza,mentine troficitatea mucoasei digestive,protector
hepatic prin sinteza metioninei
Indicatii:
-anemii megaloblastice,neuropatii la alcoolici,diabetici,pacienti cu scleroza in placi,nevralgii,sciatica,afectiuni psihiatrice,ciroza,hepatita,tulburari de crestere,malnutritie.!!!-nu se administreaza la cei cu tumori,deoarece poate creste sinteza de ADN
-anemii megaloblastice,neuropatii la alcoolici,diabetici,pacienti cu scleroza in placi,nevralgii,sciatica,afectiuni psihiatrice,ciroza,hepatita,tulburari de crestere,malnutritie.!!!-nu se administreaza la cei cu tumori,deoarece poate creste sinteza de ADN
Vitamina
B9(acid folic)
-vit.din
grupul vitaminei B
Indicatii:
-tratam.carentelor,a al anemiei megaloblastice(dar pot aparea agravari neurologice),la femei insarcinate pt.reducerea riscului de malformatii,pt.prevenirea cancerului de colon si de san
Indicatii:
-tratam.carentelor,a al anemiei megaloblastice(dar pot aparea agravari neurologice),la femei insarcinate pt.reducerea riscului de malformatii,pt.prevenirea cancerului de colon si de san
VITAMINA
C (acidul ascorbic)
-carente
Nu
este sintetizata la om,provine doar din aport exogen,favorizeaza
absorbtia fierului,favorizeaza depunerea calciului in oase,are efect
antioxidant,scade permeabilitatea si creste rezistenta
capilara,inhiba agregarea plachetara,intervine in transformarea
caidului folic in ac,folinic,stimuleaza formarea
glucocorticoizilor,are actiune antialergica,favorizeaza vindecarea
ranilor,are rol in procesele de aparare imuna etc.
Indicatii:
-in stari gripale,astenie, anemie asociata cu fier,in diateze hemoragice,in osteoporoza si fracturi,in sarcina
Indicatii:
-in stari gripale,astenie, anemie asociata cu fier,in diateze hemoragice,in osteoporoza si fracturi,in sarcina
intra
intr-o serie de preparate in asociere cu
:calciu,fier,lecitina,vit.E,alte
vit.,subst.analgezice-antipivetice,antihistaminice
H2,pseudoefedrina,etc,in preparate pt. raceala si gripa.
Medicatia
aparatului digestiv
.ANTIULCEROASE
SI ANTIACIDE.
Medicamentele
antiulceroase favorizeaza vindecarea ulcerului activ si previn
recaderile.
Antiacidele
sunt medicamente care scad cantitatea de acid
clorhidric din cavitatea stomacului.
Antiacidele
pot fi:
-sistemice(alcalinizante-bicarbonatul
de sodiu)
-partial
sistemice(neutralizante-carbonatul de calciu,derivati din
magneziu,hidroxidul de aluminiu)
-nesistemice(neutralizante-fosfat
de aluminiu)
-adsorbante(derivatii
de bismut si silicati)
Indicațiiii :
-gastrita
hiper-acida
-ulcer
gastric si duodenal
-esofagita
de reflux
-pirozis(durere
puternica in capul pieptului)
Se
administreaza pt. a calma temporar durerile epigastrice existente sau
a le preveniprin cresterea pH-ului intragastricsi impiedicarea
activitatii pepsinogenului.
Nu
influenteaza cicatrizarea ulcerului,actiunea este de scurta
durata(10-20min)daca se administreaza pe nemancate si poate ajunge
pana la 2 ore daca sunt administrate dupa masa.
Se
evita asocierea acestora cu alte medicamente pentru a nu le influenta
absorbtia.Alcoolul,cafeaua,tutunul scade efectul antiacidelor.
Contraindicatii;
Medicamente
ANTIULCEROASE:
Antiulceroasele
actioneaza pt inhibarea secretiei gastrice(antihistaminice
H2,inhibitoare ale pompei de protoni,pirenzepina)si favorizeaza
cicatrizarea(citrat de bizmut,sucralfat) sau prin actiunea
antibacteriana fata de Helicobacter Pilory.
Antihistaminicele
H2:-sunt indicate in
ulcer gastro-duodenal justificata administrarea lor dupa eradicarea
Helicobacter Pilory pt. a evita o recidiva;in sindrom Zollinger
Ellison(cancer,tumora la stomac);esofagita de reflux;in prevenirea
hemoragiilor digestive superioare,in unele interventii
chirurgicale;asociate pentru tratamente scurte cu antiinflamatoare
steroidiene(AIS) si antiinflamatoare nesteroidiene(AINS),durata
tratamentului este de 8 saptamani;gastrita,pirozis,prevenirea
ulcerului de stres.
INHIBATOARE
ALE POMPEI DE PROTON
ALE POMPEI DE PROTONI
Actiune
si indicatii la fel ca la antihistaminice H2
Ex:omemprozol(omeran,omez),esomeprazol(nexium),pantoprazol(controloc),lansoprazol(lanzur).
Atat
antiulceroasele cat si antiacidele produc efect rebount(de ricoseu)la
intreruperea brusca sau dupa tratamentul indelungat cu aparitia
perforatiei.
Alte
medicamente pt. ulcer peptic si boala de reflux esofagian
BRGE:sulfacrat(protector fata de actiunea acidului
clorhidric,ale pepsinei,a sarurilor biliare si este indicat numai in
nisa ulceroasa(perforatie a stomacului)
Antiflatulente
sunt substante de sinteza sau naturale ce elimina excesul de gaze din
intestin,pot fii:
-adsorbante:carbunele
medicinal
-tensioactive:dimeticona:sabsimplex,espumisan
-stimulante
ale motilitatii intestinale:carminative vegetale:uleiuri
volatile,plante vegetale(menta)
Sunt
indicate in meteorism si flatulenta
ANTISPASTICE:
Actiunea
antispastica repr.profilaxia,prevenirea spasmului(o contractura de
tip spastic a muschilor netezi)
Medicamentele
spasmolitice inlatura contractura musculara spastica si durerea ce o
insoteste provocand relaxarea musculara.
Ex.:butilscopolamoniu(scobutil),oxibutinin(driptane),fentipramida,fitofenona,algocalmin,fentipranol,nebeverina(colosspasmiu),papaberina,drotaverina(no-spa).
LAXATIVE-PURGATIVE:
Medicamente
ce actioneaza local la nivelul intestinului si sunt utile in
tratamentul constipatiei.
LAXATIVE:
-De
volum(maresc volumul continutului intestinal):
a)substante
mucilaginoase:semintele de in,semintele de psylla,tarate de grau
-Lubrefiante
si emoliente(inmoaie continutul intestinal):uleiul de parafina
-Laxative pt.uz rectal(administrate
intrarectal):glicerina supozitoare.
PURGATIVE:
-osmotice(fluidifica
si cresc volumul continutului):saruri de
magneziu,lactuloza(duphalac),macrogoli(forlax).
AANTIEMETICE:
Antiemetice
Combat
voma si sunt folosite in voma care constituie o problema pentru
pacient si trebuie combatuta in raul de miscare profilactic,in
sindromul MEnier,in greata,in voma produsa de
chimioterapice,anticanceroase si boala de iradiatie profilacti si
curativ:
ex.:clorcromazina,proclorperazina(emetiral),metoclopramid,donperidona(motiliu),ondasetron,granisetron,tropisetron,prometazina(romergan),carminative
vegetale.
Antidiareice
si antiinflamatoare intestinale
reduc consistenta scazuta,volumul si nr. scaunelor..
Ex:
-loperamid(imodiu)
-antiinflamatoare intestinale:a)corticosteroizi locali:gudesomid(gudenofalk,mesalazina,sulfasalazina,propolis)Terapia hepatică și biliară
-loperamid(imodiu)
-antiinflamatoare intestinale:a)corticosteroizi locali:gudesomid(gudenofalk,mesalazina,sulfasalazina,propolis)Terapia hepatică și biliară
Acizii
biliari au efecte coleretice(stimuleaza secretia biliara)si
colecista-chinetice(stimuleaza secretia bilei si motilitatea vezicii
biliare)favorizand absorbtia grasimilor,a colesterolului,a
vitaminelor glicosolubile.Contribuie la mentinerea tranzitului
intestinal normal.
Hepatoprotectoare:au
actiune trofică si protectoare asupra celulei hepatice,intervin în
sinteza unori proteine si scad amoniemia care tinde sa creasca în
insuficienta hepatică.
HHapia
hepatica:
-arginina(Arginină
sorbitol)
-acid aspartic(Aspatofort)
-metionina (Metaspar)
-acid aspartic(Aspatofort)
-metionina (Metaspar)
-silibina(Silimarina,Lagosa)Terapia
bilei :
-fosfolipide
sunt indicate in hepatite cronice si steatoza biliara
-Esentiale forte,FarcovitB12
-Esentiale forte,FarcovitB12
DiureticeDiureticele sunt
substanțe
care stimulează
procesul de formare a urinei.
Aceste medicamente acționează
la nivelul rinichiului.
Medicamentele din acestă grupă sunt folosite pentru eliminarea
excesului de apă și sare în
stările edematoase prin
eliminarea unei urine abundente, bogate în sare.
Clasificare
Se
pot clasifica in funcție
de mai multe criterii:
Mecanism de acțiune
Diuretice de ansa
Acționează
la nivelul segmentului ascendent al ansei lui Henle inhibând
reabsorbția
de Na+, K+, Cl-.
Au un efect diuretic foarte intens crescând foarte mult eliminarea
de sare și
apă.
Aceste diuretice sunt folosite cel mai frecvent ca tratament de
urgență
în edem
pulmonar acut și criza
hipertensivă (pe
cale intravenosă)
sau ca tratament
cronic în
insuficiența
cardiacă, edeme.
Diuretice tiazidice
Acționează
la nivelul ansei
lui Henle împiedicând
reabsorbția
de Na+ și Cl- cu
o creștere
consecutivă
a eliminării
urinare de K+.
Efectul diuretic al tiazidelor este mai puțin
intens decât
cel al diureticelor de ansă.
Se administrează
ca tratament cronic al insuficienței
cardiace, hipertensiunii arteriale, edemelor cardiace, renale
sau hepatice.
Diuretice antialdosteronice
Acționează
prin blocarea receptorilor pentru aldosteron (Spironolactona),
sau ca antagoniști ai aldosteronului(Triamteren
și
amilorid) ca urmare, scade reabsorbția
tubulară
deNa+ și
scad eliminarea urinară
de K+.
Sunt indicate în stările de hiperaldosteronism.
Diuretice inhibitoare ale anhidrazei carbonice
Scade
formarea de acid carbonic, iar apoi scade disponibilul
de ioni de hidrogen pentru
schimburile Na+/H+ la
nivelul tubului
contort distal și
la nivelul canalului colector.
Diuretice osmotice
Substanțe
care filtrează
glomerular, rămân
în urină și
rețin
echivalentul osmotic de apă.
Provoacă eliminarea unei cantități
mari de apă.
Sarea eliminată
este ușor
crescută
față
de o eliminare normală.
Efect asupra potasemiei !!!.
-Diuretice
care elimină potasiu FUROSEMID !!
Puternic:tiazide
Mediu:
diuretice de ansă, inhibitorii anhidrazei carbonice
-Diuretice
care rețin potasiu
SPIRONOLACTONA !!
antialdosteronice
competitive și de efect
Intensitatea efectului diuretic
- Eficacitate medie: tiazide
- Eficacitate slabă: Inhibitorii anhidrazei carbonice, Antagoniștii aldosteronului
Durata acțiunii
- Durata scurtă(<6h): Diuretice de ansă (2-6h)
- Durată medie (6-24h):
Tiazide:
hidroclorotiazida, ciclopentiazida, butizida (8-12h)
Antagonisti
de efect ai aldosteronului: triamteren (6-10h), amilorid (24h)
- Durată lungă (>24h)
Tiazide :
ciclotiazida (24-36h)
Sulfonamide
heterociclice : clortalidon, clopamid, indapamid (24-36h)
Antagoniștii
competitivi ai aldosteronului :
spironolactona
Anestezicele
locale sunt
substanţe care introduse în imediata apropiere a formaţiunilor
nervoase, într-un teritoriu circumscris, suprimă excitabilitatea şi
conductibilitatea elementelor nervoase cu care ajung in contact,
împiedicând procesul de excitaţie-conducere, fără lezarea
fibrelor nervoase. Acţiunea lor este temporară şi complet
reversibilă.
Anestezia
locală permite intervenţii chirurgicale mici, de scurtă durată ca
şi unele manevre endoscopice. Poate fi utilă pentru calmarea
temporară a unor dureri localizate, ca şi pentru privarea temporară
a unor structuri periferice de controlul nervos. Anestezicele locale
provoacă insensibilitate fără pierderea conştienţei, fără
deprimarea centrală a circulaţiei şi respiraţiei, fiind mai puţin
agresive pentru organism decât anestezia generală.
Efectele
generale - anestezicele locale pot avea 3 tipuri de efecte sistemice
şi anume: central-nervoase, vegetative şi cardiovasculare.
Absorbindu-se de la locul de aplicare, ele provoacă fenomene de
excitaţie centrală, urmată de deprimare. Aceste efecte pot duce la
simptome toxice grave. Încetinirea absorbtiei prin asocierea unor
vasoconstrictoare permite prelungirea acţiunii locale şi atenuează
efectele resorbtive. În acest scop se utilizează de obicei
adrenalina (1/20.000, 1/200.000), care permite rămânerea
anestezicului la locul de injectare.
a)
la nivelul sistemului nervos central se pot produce fenomene de
excitaţie şi deprimare, uneori o stare confuzională (asemănătoare
ebrietăţii), după care poate urma coma şi în final paralizia
centrilor respiratori.
b)
la nivelul sistemului nervos vegetativ produc un răspuns
vasodilatator, hipotensor, având şi o oarecare acţiune
antispastică la nivelul musculaturii netede.
c)
la nivelul aparatului cardiovascular produc deprimarea miocardului
prin inhibarea excitabilităţii. În supradozare, deprimarea
miocardului poate fi severă. Dar acest efect se valorifica
terapeutic în aritmii cardiace. Utilizări terapeutice: se
utilizează pentru combaterea sau prevenirea durerilor: anestezia
operatorie într-o zonă circumscrisă; anestezia terapeutică
(blocajurile nervoase în traumatisme, afecţiuni articulare,
blocajul plexurilor simpatice); în sindroame ischemice periferice;
pentru efecte sistemice.
Tipuri
de anestezie locală: !!!
-anestezia
de suprafaţă (de contact), când substanţa badijonată pe mucoase
şi plăgi, acţionează în primul rând asupra terminaţiilor
nervoase;
-anestezia
de infiltraţie,(strat cu strat) cand anestezicul este injectat în
spaţiile interstiţiale, acţionând asupra tuturor elementelor
nervoase în zona respectivă.
-anestezia
de conducere, realizată prin injectarea soluţiei anestezice în
vecinătatea unui trunchi sau plex nervos (anestezie tronculară,
plexală);
-anestezia
rahidiană când substanţa se injectează in spatiul subarahnoidian,
în lichidul cefalorahidian, sau epidurală (peridurală), în jurul
spaţiului epidural de unde, apoi, difuzează.
-anestezia
intravenoasă, intraarterială, pentru scăderea sensibilităţii
receptorilor reflexogeni în peretele vascular (actiune
endoanestezică).
Simptomele
intoxicaţiei - apar în caz de supradozare, la aplicarea pe mucoase
inflamate, sau în caz de injectare accidentală intravenoasă. Se
manifestă prin senzaţie de amorţeală periorală şi a limbii,
răcire a extremităţilor, cefalee frontală şi senzaţie de cap
gol. SNC iniţial este stimulat apare hiperexcitabilitate,
tremurături, delir şi convulsii. Apoi apare o stare de deprimare a
SNC cu ataxie, confuzie, deprimarea respiraţiei şi comă. Moartea
survine prin paralizia respiraţiei. Tratamentul se face cu diazepam
şi succinilcolină.
ANESTEZICE
LOCALE DE TIP ESTER
Benzocaina
(Anestezina) este esterul etilic al acidului para-aminobenzoic
Substanţa este insolubilă în apă. Se poate utiliza numai pentru
anestezia de suprafaţă, mai ales pe plăgi şi ulcere, sub forma de
pulbere, emulsie, unguent in concentraţii de 1-20%, sau ca
supozitoare şi comprimate în doze de 200-300 mg pentru o dată. Pe
cale orală, comprimatele pot fi utile inclusiv în dureri
epigastrice.
Procaina
(Novocaina) din punct de vedere chimic este esterul acidului
p-amino-benzoic cu dietilamino-etanol, folosit sub forma de
clorhidrat. A fost introdusă în terapie in 1905. Are o toxicitate
mică; ca anestezic local, procaina este mai puţin activă decât
cocaina, dar şi mai putin toxică. Se pretează pentru toate formele
de anestezie locală cu excepţia anesteziei de suprafaţă. Efectul
anestezic este de scurtă durată (30-60') pentru că se absoarbe
rapid din cauza vasodilataţiei. Procaina se foloseşte în
concentraţie de: 0,5 -1% pentru anestezia prin infiltraţie, 1- 2%
pentru anestezia de conducere, 4% în stomatologie, 8% pentru
rahianestezie. Infiltraţiile cu procaină se practică şi în scop
terapeutic în spasme vasculare, anurie reflexă, contracturi
musculare, leziuni traumatice ale aparatului locomotor.
Tetracaina
(Dicaina) are
potenţă mai mare decât procaina pentru anestezia de suprafaţă şi
tronculară. Durata acţiunii este de 2-3 ore. Toxicitatea este mult
mai mare. Se foloseşte ca anestezic de suprafaţă în concentraţii
de 0,2-2% în bronhologie şi O.R.L.
ANESTEZICE
LOCALE DE TIP AMIDĂ
Lidocaina
(Xilina) este
anestezicul cel mai frecvent utilizat. Are potenţa mai mare ca
procaina de 4 ori pentru anestezia de suprafaţă şi de 2 ori pentru
anestezia tronculară. Are o acţiune de durată mai lungă decît
procaina (1-2 h). Se pretează pentru toate tipurile de anestezie. Se
foloseşte în soluţie 0,5 -1% pentru infiltraţii, 1-2% pentru
anestezia de conducere, 2- 4% pentru anestezia de suprafaţă a
mucoaselor, 4-5% pentru rahianestezie. Se asociază frecvent cu
adrenalina. Fiind o amidă cu structura chimică diferită de cea a
procainei poate fi folosită la bolnavii cu hipersensibilitate
alergică faţă de anestezicele din seria esterilor
p-amino-benzoici. Alte utilizări: dintre acţiunile sale resorbtive
cel mai important efect este cel antiaritmic cardiac, valorificat în
combaterea diferitelor aritmii ectopice. Însă, este contraindicată
în tulburări de conducere atrioventriculară, respectiv în
insuficienţa cardiacă. Xilina intră în unele preparate compuse de
uz stomatologic: Stomacain spray şi Dentocalmin.
Mepivacaina
este asemănătoare structural şi farmacologic cu lidocaina. Are
avantajul că nu este necesară asocierea cu adrenalina, fiind
preferată la persoanele la care aceasta este contraindicată.
Bupivacaina
(Marcaine) se
foloseşte în concentraţie de 0,5% simplă şi 0,25% în combinaţie
cu adrenalină. Este asemănătoare mepivacainei. Se foloseşte
pentru anestezie locală de durată mai lungă (4-8 h). Acţiunea şi
toxicitatea este mai marcată.
Percaina
are potenţa şi toxicitatea cea mai mare. Se poate folosi pentru
anestezia de suprafata pe leziuni tegumentare şi pe mucoase.
Cincocaina
se găseşte în prepartatul combinat Dixidextracaină, care mai
conţine xilină şi Dextran 70.
Articaina
(Ultracain) sub formă de fiole cu concentraţia 4% simplă sau în
combinaţie cu adrenalina. Produce anestezie cu o durată de 45
minute. Se foloseşte în stomatologie. Ropivacaina (Naropin) are
acţiune proprie vasoconstrictoare si nu necesită asociere cu
adrenalina.
Prilocaina
este asemănătoare xilinei, se foloseşte pentru suprafaţă,
infiltraţie şi conducere.
ANESTEZICELE
GENERALE
Anestezicele
generale sau narcoticele sunt substanţe care provoacă deprimarea
funcţiilor SNC manifestată, pentru dozele terapeutice, prin somn
narcotic din care bolnavul nu poate fi trezit, analgezie, suprimarea
reflexelor viscerale, relaxarea musculaturii striate şi abolirea
mişcărilor voluntare. Funcţiile vitale (circulaţia şi
respiraţia) sunt păstrate la parametri corespunzători. Mecanismul
de acţiune nu este pe deplin elucidat, deprimă zone extinse din SNC
- cortex, centri subcorticali, măduva spinării cu excepţia
bulbului rahidian - printr-o acţiune fizică nespecifică de
modificare a stării lipidice a membranelor neuronale şi astfel
stabilizare membranară. La doze terapeutice efectul este reversibil
- narcoză chirurgicală, dar în caz de supradozare apar modificări
ireversibile - narcoza biologică - cu moarte.
Din
punct de vedere clinic există 3 perioade ale anesteziei generale:
perioada
de inducţie,
perioada
de anestezie chirurgicală şi
perioada
de trezire.
Din
punct de vedere farmacodinamic sunt 4 faze: faza de analgezie, faza
de excitaţie, faza de narcoză chirurgicală propriu-zisă şi faza
toxică.
I.Perioada
de inducţie a
anesteziei generale este caracterizată prin analgezie, amnezie,
respiraţie neregulată şi fenomene de excitaţie, datorate
înlăturării unor mecanisme frenatoare. Deprimarea centrală este
slabă, circulaţia şi respiraţia nu sunt afectate negativ,
reflexul de clipire este prezent, bolnavul poate înghiţi. În
cadrul inducţiei pot fi separate două faze:
a.
faza de beţie (rausch) sau analgezie iniţială se manifestă prin
deprimarea progresivă a conştienţei, bolnavul rămânând prezent
în mediu (răspunde la întrebări). Pot aparea euforie, stări
onirice, halucinaţii, de care ulterior bolnavul nu-şi aminteşte.
Percepţia senzorială este păstrată, dar sensibilitatea dureroasă
este redusă. Această fază este bine suportată, chiar în condiţii
critice şi realizează o analgezie suficientă pentru mici
intervenţii chirurgicale (extracţii, stadiul II al travaliului),
dar stimulii nociceptivi produşi de traumatism pot avea consecinţe
dăunătoare.
b.
faza de excitaţie sau delir începe odată cu pierderea conştienţei.
Apar fenomene de excitatie psihomotorie: bolnavul poate striga, râde,
cânta, vorbi necontrolat. Tonusul muscular este crescut. Amnezia
este totală. Respiraţia este rapidă şi neregulată, presiunea
arterială uşor crescută, pulsul frecvent. Pupilele pot fi dilatate
şi apare nistagmusul (mişcări involuntare de lateralitate a
globilor oculari). Uneori pot apare vărsături, mai rar incontinenţă
urinară. Durata acestei faze este bine sa fie cât mai scurtă. Prin
premedicatie corespunzatoare şi folosirea de substanţe anestezice,
pentru inducţie şi menţinere, perioada de excitaţie poate fi
scurtată mult.
II.
Perioada de anestezie
generală propriu-zisă
este caracterizată de somnul anestezic, din care bolnavul nu poate
fi trezit prin stimuli externi. Analgezia este de bună calitate,
celelalte percepţii senzoriale sunt abolite. În fazele avansate
respiraţia este deprimată, presiunea arterială scade. Pentru a
evita o deprimare centrală prea puternică, intervenţiile se
efectuează obişnuit la începutul acestei perioade, completând
anestezia cu alte mijloace adjuvante. Simptomele perioadei de
anestezie generală evoluează în trei faze: - faza de somn
superficial se manifestă prin somn liniştit, analgezie, reflexe
spinale prezente, tonus normal al musculaturii. La începutul acestei
faze maseterii sunt contractaţi, împiedicând manevra de intubare.
Dispare reflexul de clipire la atingerea genelor. Incizia pielii
produce tahicardie şi/sau creşterea valorilor tensionale. - faza de
somn profund se caracterizează prin disparitia treptată a
reflexelor, inclusiv celor spinale şi relaxare musculară.
Amplitudinea mişcărilor respiratorii creşte, dar frecvenţa
scade. Presiunea arterială poate scădea (în cazul folosirii
halotanului). - faza de alarmă se manifestă prin deprimarea
progresivă şi marcată a respiraţiei sau hipotensiune severă.
III.Perioada
toxică este
caracterizată prin deprimarea puternică, până la oprire a
respiratiei, colaps. Dispare reflexul fotomotor, poate să se
instaleze midriaza fixă - semn de paralizie bulbară (hipoxie
celulară). Sfincterele se relaxează, inima se opreşte. Trezirea
din narcoză se face în sens invers instalării, reflexele şi
funcţiile care au dispărut ultimele se reiau primele. Accidentele
narcozei: - în faza de inducţie poate apare apnee reflexă prin
spasm laringian, apnee toxică prin căderea limbii - accidente
circulatorii: hipotensiune arterială - vomă cu aspirarea
secreţiilor şi pneumonie chimică (sindrom Mendhelson) - ileus
paralitic - accidente metabolice – acidoză, hiperglicemie -
poikilotermie (tendinţa de a prelua temperatura mediului ambiant) -
unele sunt inflamabile sau explozibile - pot fi toxice pentru
organele parenchimatoase (ficat, rinichi, cord). Prevenirea unor
accidente ale narcozei se face prin asa numita premedicaţie sau
preanestezie. Se administrează în primul rând atropină pentru
scăderea secreţiilor, reducerea greţurilor şi a vomei, combaterea
vagotoniei sau a tonusului parasimpatic crescut din timpul anesteziei
generale. Se mai administrează apoi substanţe central deprimante
pentru a scădea hiperexcitabilitatea SNC: anxiolitice (diazepam);
neuroleptice (clorpromazină), prometazină (Romergan). În ultimul
rând se administrează analgezice foarte puternice (opioide) pentru
a reduce durerea: morfină, petidină (Mialgin), piritramidă sau
metadonă (Sintalgon). Clasificare: există 2 grupe principale de
anestezice generale – inhalatorii şi intravenoase. Cele
inhalatorii sunt gaze şi lichide volatile.
I.ANESTEZICELE
GENERALE INHALATORII - au structură chimică foarte variată. Ele
sunt bine solubile în grasimi (liposolubile).
a)Lichide
volatile Eterul etilic (eterul dietilic) a fost primul narcotic
utilizat. Este un lichid incolor cu miros pătrunzător, iritant care
nu necesită aparatură specială. Este inflamabil şi explozibil.
Punctul de fierbere este 35oC, sub influenţa luminii şi a aerului
se transformă în peroxizi toxici. Se păstrează în flacoane brune
închise ermetic şi învelite cu hârtie neagră. Nu se folosesc
flacoane deschise de mai mult de 6 ore. Eterul este uşor solubil în
sânge. Narcoza se instalează după o perioadă de inducţie lungă
cu fenomene de excitaţie zgomotoase. Trezirea din narcoză este
lungă (30-40 min), cu greaţă, vomă. Inhalarea vaporilor produce
salivaţie, hipersecreţie în căile respiratorii, greaţă, vomă.
Principala complicaţie este bronhopneumonia. Nu este toxic pentru
ficat şi organe parenchimatoase (cord). Relaxarea musculară este
destul de bună, produce simpaticotonie. Halotanul (Fluotan,
Narcotan) este o hidrocarbură halogenată, fluorată, lichid
volatil, neinflamabil, neexplozibil. Are punct de fierbere 50oC. Are
acţiune narcotică de 4-5 ori mai intensă decât eterul, perioada
de inducţie este scurtă 5-7 min, fără fenomene de excitaţie,
trezirea fiind uşoară. Analgezia este moderată, relaxarea
musculară trebuie completată prin curarizante. Halotanul nu are
efect iritant respirator, nu creşte secreţiile traheobronşice, nu
produce bronhospasm (se poate folosi şi la bolnavii astmatici). Este
cardiotoxic şi hepatotoxic. Produce hipotensiune arterială.
Musculatura uterină este deprimată, de aceea nu se foloseşte în
obstetrică – risc de hemoragii masive. Un accident rar este
hipertermia malignă, de natură idiosincrazică care constă in
creşterea marcată a temperaturii şi rigiditate musculară.
Asocierea suxametoniului este factor favorizant. Evoluţia poate fi
letală. Metoxifluranul (Penthrane) un eter halogenat, este un
anestezic foarte activ. Inducţia este de lungă durată (10-15
minute) fapt pentru care se preferă injectarea iniţială de
tiopental. Analgezia este de bună calitate, dar pentru relaxarea
musculaturii sunt necesare doze relativ mari, recomandându-se
asocierea curarizantelor. Deprimarea respiratorie este mai puternică
decât pentru halotan. Revenirea din anestezie se face lent, deoarece
fiind foarte liposolubil anestezicul se acumulează în ţesutul
adipos. Analgezia se menţine câteva ore. Anestezicul este
nefrotoxic-probabil datorită fluorurii care se formează prin
metabolizare. Enfluranul (Ethrane) este un eter neinflamabil. Are
efect asemănător halotanului, producând însă relaxare
neuromusculară ca şi eterul. Determină inducţie rapidă şi
excitaţie minimă. Trezirea este rapidă. Poate produce deprimare
respiratorie şi cardiovasculară, creşterea secreţiilor
traheobronşice. Ca efect advers produce excitaţie motorie, chiar
convulsii. Isofluranul (Forane) este un izomer al enfluranului, fiind
cel mai folosit anestezic general. Este un lichid volatil incolor cu
miros de usturoi, neinflamabil şi neexplozibil. Are inducţie şi
revenire rapide. Produce relaxare musculară suficientă. Nu deprimă
miocardul şi nu-l sensibilizează la acţiunea catecolaminelor, nu
este nefrotoxic şi hepatotoxic, nu creşte presiunea intracraniană,
fiind preferat în neurochirurgie. Sevofluranul (Sevorane) un compus
mai nou, nu irită mucoasa respiratorie. Toxicitatea renală şi
hepatică sunt reduse.
b)
Gaze Protoxidul de azot (N2O) este un gaz cu punct de fierbere –89
oC ambalat în cilindtri de oţel sub presiune (54 atm). Se
administrează prin tehnici cu circuit închis. Nu irită mucoasele,
nu este toxic pentru organele parenchimatoase, este puţin stresant
pentru organism. Timpul de inducţie este scurt, trezirea este
rapidă. Excitaţia este resimţită de bolnav ca un fenomen plăcut
cu crize de râs, motiv pentru care este numit şi gaz ilariant. Are
şi efect analgezic marcat. Dar este un narcotic slab, nu produce
relaxare musculară eficientă. Se foloseşte în narcoza combinată
cu O2 în amestec: 65- 85 % N2O şi 35-15% O2, dar şi ca analgezic
în obstetrică, schimbarea pansamentelor la arşi, stări terminale.
De obicei se foloseşte baronarcoza (cu presiune mai mare decât cea
atmosferică). Ciclopropanul este un gaz explozibil, toxic pentru
cord. Se foloseşte rar.
II.
NARCOTICELE INTRAVENOASE Se folosesc pentru inducerea anesteziei sau
pentru realizarea unei deprimări a SNC în completare cu analgezice,
neuroleptice, curarizante sau anestezice inhalatorii. Compuşii sunt
barbiturice cu acţiune ultrascurtă şi alte structuri.
a)
Barbituricele cu acţiune ultrascurtă - sunt compuşi liposolubili,
care se folosesc sub formă de săruri solubile în apă ce se
dizolvă extemporaneu. Narcoza apare repede în 10-30 secunde, cu
fenomene de excitaţie abia schiţate. Efectul narcotic durează
20-30 minute, nu au efect analgezic, pot produce chiar hiperalgezie.
După trezire pot determina buimăceală. Relaxarea musculară este
trecătoare şi slabă. Pot creşte reflectivitatea laringiană şi
traheobronşică, iar în doze mai mari deprimă reflexele
respiratorii şi miocardul. De aceea se face o atropinizare
prealabilă. În supradozare pot produce paralizia centrului
respirator. Se folosesc în intervenţii mici, în narcoze combinate.
Suferă fenomenul de redistribuţie, de aceea nu se repetă
injectarea într-un interval de 24 de ore. Reprezentanţi: tiopental
(Penthotal) conc. 2,5%, hexobarbital, tiobutabarbital, metohexital.
b)
alte structuri Hidroxidiona în doză de 0,5-1 g produce un somn cu
durată de 30- 60 min. Este bine tolerată la bătrâni. Local este
iritantă, putând produce tromboflebită. Propanidid (Epontol) -
acţiunea apare în 30 sec, durează 3-5 min. Poate provoca
hiperpnee, creşterea tensiunii arteriale. Propofol (Diprivan) -
inducţia în 30 sec, durata anesteziei cca 4 min. Poate scădea TA
şi determina convulsii. Ketamina (Calypsol) determină anestezie în
30 sec de la injectarea i.v. şi în 3-4 min de la injectarea i.m.
Are şi efect analgezic puternic. Trezirea se face în 3-15 min de la
injectarea iv, dar analgezia se menţine cca 40 min. Deprimarea
central nervoasă este denumită anestezie disociativă, fiind
caracterizată de desprinderea din mediu, somn superficial şi
analgezie marcată. Este de ales la bolnavii cu risc mare. Poate
produce halucinaţii, delir, creşterea TA, creşterea presiunii
intracraniene. În doze mici se foloseşte mai nou ca analgezic, mai
ales în analgezia preventivă. Diazepamul este un compus
benzodiazepinic, care nu are acţiune analgezică. Poate deprima
respiraţia. Se injectează lent în doză de 0,5 mg/kgc i.v. Soluţia
este iritantă, produce durere sau chiar flebită. Midazolamul
(Dormicum) - are un efect rapid, produce narcoză cu durata 45 min
pentru endoscopie. Nu este iritant local.
NEUROLEPTANALGEZIA
este o formă specială de anestezie intravenoasă în care bolnavul
este conştient, indiferent psihic, stabilizat vegetativ şi nu simte
durerea. Se realizează prin combinarea unui analgezic foarte
puternic (de 100 de ori mai puternic ca morfina) - fentanyl cu un
neuroleptic (substanţă central deprimantă) - droperidol în
proporţie de 1 la 50. Se foloseşte la bătrâni, taraţi, dar nu la
gravide în cezariană deoarece poate deprima centrul respirator al
nou-născutului. Este contraindicată la parkinsonieni. Poate fi
continuată cu administrarea de alte narcotice (de ex cu protoxid de
azot şi O2 în proporţie de 3:1), realizând aşa numita
neuroleptanestezie.
MEDICAŢIA
ANTITROMBOTICĂ
Este
indicată pentru tratamentul şi profilaxia afecţiunilor
tromboembolice. Cuprinde 3 grupe: antiagregante
plachetare, anticoagulante şi fibrinolitice.
ANTIAGREGANTELE
PLACHETARE sunt medicamente care pot inhiba agregarea şi alte
funcţii ale plachetelor.
Acidul
acetilsalicilic sau
aspirina are acţiune antiagregantă plachetară de lungă durată.
Acţiunea se produce la doze mici: 75-100 mg pe zi (Aspenter).
Dipiridamolul se
administrează oral. Are şi efect coronarodilatator. Ticlopidina
(Ipaton, Ticlid) se
utilizează pentru prevenirea trombozelor cerebrale.
Clopidogrel
(Plavix) acţionează
prin blocarea selectivă şi ireversibilă a receptorilor pentru ADP
de la nivel plachetar şi se indică după intervenţii de chirurgie
cardiovasculară (by-pass-uri, stent-uri), în prevenirea IMA,
accidentului vascular cerebral.
ANTICOAGULANTELE
pot acţiona direct prin interferarea cu factorii coagulării, de
exemplu heparina şi substanţele ce fixează calciul sau pot acţiona
indirect prin interferarea cu sinteza hepatică a factorilor de
coagulare importanţi (antivitaminele K).
!!!
Indicatiile tratamentului anticoagulant: - anticoagulantele sunt
indicate pentru prevenirea si tratarea trombozelor (formarea
de cheaguri) vaselor
sangvine si
a complicatiei lor principale, embolia (migrarea unui fragment de
cheag care astupa un vas). Ele sunt prescrise in bolile si
in situatiile urmatoare: flebita (tromboza
venoasa)
si embolie
pulmonara;
tromboza si embolie arteriala; interventie
chirurgicala;
imobilizarea membrului inferior (in gips sau imobilizare prelungita
la pat); unele boli cardiace (infarct, valve artificiale). Heparina,
prescrisa in primul rand in cazurile acute, este inlocuita cu
antivitaminele K daca tratamentul trebuie sa se prelungeasca.
a.
Substanţele fixatoare ale ionilor de calciu îşi realizează
efectul fie prin precipitare, fie prin complexare şi astfel dispare
calciul ionizat. Oxalatul de sodiu precipită calciul şi formează
oxalat de calciu. Se foloseşte pentru sângele prelevat pentru
examinările de laborator; este toxic pentru organism, putând
produce hipocalcemii periculoase. EDTA se foloseşte in vitro.
Citratul de sodiu nu are toxicitate mare, deoarece complexează
calciul în formă neionizată. În soluţie de 3-3,5 % se foloseşte
pentru conservarea sângelui.
b.
Heparinele şi heparinoizii sunt anticoagulante directe active in
vitro şi in vivo. Heparina standard este o substanţă naturală
stocată în mastocite, se obţine prin extracţie din ficat,
plămâni. Se foloseşte sub formă de sare de sodiu şi calciu.
Dozarea se face în unităţi internaţionale (U.I.) Se administrează
parenteral (i.v., s.c). Nu se administrează i.m. datorită riscului
producerii hematoamelor locale. Se administrează la interval de 4
ore (pentru dozele mici) sau de 8 ore (pentru dozele mari). Efectul
apare imediat si se manifestă prin prelungirea timpului de
coagulare. Eficacitatea tratamentului se urmăreşte prin controlul
timpului Howell, care trebuie să crească de 2,5–3,5 ori.
Indicaţii: chirurgia cardiovasculară, tromboze (coronariene,
venoase masive, embolie pulmonară), tromboflebite şi hematoame
pentru aplicare locală. Efectele adverse: trombocitopenie, reacţii
alergice, alopecie, osteoporoză, sângerări din leziuni
preexistente (ulcere). Ca antidot se utilizează sulfatul de
protamină. Este contraindicată la alergici, la cei cu hemoragii
(ulcer, apoplexie). Se poate folosi la gravide. Doza este de 25 000 -
30 000 U.I. pe cale i.v. Se mai foloseşte preparatul Calciparine
s.c. la 12 ore interval. Există şi preparate locale - unguente,
creme.
Heparinele
cu masă moleculară mică
s-au izolat din heparina standard, au efect lent şi de lungă
durată, folosindu-se pentru profilaxia trombozelor venoase şi a
emboliilor în chirurgia ortopedică, la pacienţi hemodializaţi.
Riscul de hemoragii este mic.
Enoxaparina
(Clexane) se administrează s.c şi are durata acţiunii de 18 ore.
Nadroparina
(Fraxiparine) se administrează într-o doză pe zi. Alţi compuşi:
dalteparina (Fragmine), reviparina (Clivarine). Heparinoizii sunt
compuşi macromoleculari asemanatori heparinei. La noi în ţară se
comercializează preparatul Lasonil unguent, care conţine heparinoid
şi hialuronidază, fiind folosit în tromboflebite superficiale,
hematoame, contuzii musculare.
c.
Antivitaminele K sau anticoagulantele orale interferă cu sinteza
unor factori de coagulare la nivelul ficatului. Se leagă în
proporţie mare de proteinele plasmatice, unde pot avea loc unele
interacţiuni. Medicamentele nu au acţiune în sângele prelevat.
Efectul in vivo are un timp de latenţă. Dispariţia efectului de la
oprirea administrării necesită 2-10 zile. Pentru controlul
efectului anticoagulant se urmăreşte indicele de protrombină
(timpul Quick). Nivelul acestuia trebuie să scadă la valori de
20-25% pentru efect sigur (respectiv timpul Quick trebuie să
crească). Efectele adverse: hemoragii spontane (epistaxis, hemoragii
digestive). Sunt contraindicate la gravide (au efect teratogen),
boala ulceroasă, apoplexie, 4-5 zile după naştere şi intervenţii
chirurgicale, extracţii dentare. Cel mai utilizat este
acenocumarolul
(Trombostop), timpul
de latenţă a instalării efectului de 1-2 zile, dispariţia
efectului în 1-3 zile. Se foloseşte pentru prevenirea trombozelor
la cardiaci şi în tratamentul trombozelor venoase profunde,
trombozelor arteriale. Antagonizarea efectului în caz de supradozare
se face prin administrarea de vitamină K1 (fitomenadionă). Alt
compus este warfarina, cu un timp de latenţă de 36-70 ore şi un
efect care se menţine 5- 7 zile de la prima doză.
pentru
a nu le influenta absorbtia.Alcoolul,cafeaua,tutunul scade efectul
antiacidelor.
