Farmacologie generală .1Ramurile farmacologiei

Farmacologia este ştiinţa care studiază diferite aspecte legate de medicament, ca: originea, compoziţia, proprietăţile fizico-chimice, traseul S.M.(substanţe medicamentoase) de la ingerare până la eliminare, efectele farmacodinamice, indicaţii terapeutice, reacţii adverse, contraindicaţii, cât şi alte aspecte legate de farmacografie şi manipularea medicamen- tului.
Etimologic: cuvântul farmacologie derivă de la cuvintele din limba greacă:
  • pharmacon = medicament, leac, remediu etc.
  • logos = ştiinţă, învăţătură

1.1.3. Ramurile farmacologiei


Ramurile farmacologiei sunt împărţite în două categorii:
1.1.3.1. Ramuri cu caracter fundamental
Din acest grup fac parte următoarele ramuri:
a. Farmacocinetica
Această ramură studiază traseul medicamentului în organism de la ingerare până la eliminare. În cadrul acestui traseu sunt evaluate aspecte calitative şi cantitative legate de medicament, aspecte dependente de doză, calea de administrare, şi anume: absorbţia, distribuţia, metabolizarea şi eliminarea medicamentului din organism.
b. Farmacodinamia
Studiază mecanismele de acţiune şi efectele substanţelor medicamentoase la diferite niveluri: molecular, celular, organ, ţesut sau la scara întregului organism.
c. Farmacotoxicologia
Este ramura farmacologiei care studiază reacţiile adverse ale medicamentelor cât şi aspecte legate de farmacodependenţă, intoxicaţii acute, cronice etc.
1.1.3.2. Ramuri cu caracter aplicativ
a. Farmacoterapia [22]

Este ştiinţa care studiază utilizarea terapeutică a medicamentelor cu scop: profilactic, curativ (ameliorarea şi vindecarea bolilor) şi cu scop investigaţional (pentru explorări funcţionale).
Farmacoterapia sau terapia cu medicamente se împarte în funcţie de concepţia terapeutică în:
  • alopată, care se bazează pe principiul lui Hipocrates contraria contraris curantur;
  • şi homeopată, care utilizează principiul lui Hipocrates similia similibus curantur.
În afară de terapia cu medicamente, se mai utilizează şi alte tipuri de terapie, ca de exemplu:
  • fizioterapia, terapia care utilizează diferite modalităţi terapeutice, ca de exemplu: masajul, electroterapia, balneoterapia etc.;
  • dietoterapia, terapia care se bazează pe un anumit regim alimentar esenţial pentru sănătatea organismului;
  • crenoterapia, terapia cu ape minerale;
  • igienoterapia, modalitate care are la bază un mod de viaţă echilibrat, ordonat etc.
În funcţie de efectul farmacodinamic urmărit sau filozofia aplicată în tratamentul unei suferinţe, există următoarele tipuri de farmacoterapie:
  • etiotropă, farmacoterapie care se adresează bolii;
  • simptomatică, farmacoterapie care se adresează simptomelor bolii;
  • patogenă, farmacoterapie care se adresează mecanismelor fiziopatologice ale boli;
  • şi de substituţie, farmacoterapie prin care se substituie o substanţă biogenă carenţială.
Din punct de vedere farmacoterapic, medicamentele se clasifică în următoarele grupe:
  • medicamente care acţionează în anumite dereglări fiziopatologice (aproximativ 2/3 din totalul medicamentelor);
  • medicamente care combat agenţii patogeni (antibiotice, chimioterapice etc.);
  • medicamente care înlocuiesc produse carenţiale din organism;
  • medicamente utilizate în explorări funcţionale.
b. Farmacoepidemiologia
Această ramură a farmacologiei studiază contraindicaţiile, precauţiile şi posibilele interacţiuni medicamentoase.
c. Farmacografia
Studiază formele farmaceutice, dozele, modul de administrare, cât
şi modalităţile de prescriere şi respectiv eliberare a medicamentelor din farmacie.

Noţiuni generale despre medicament.

Substanţa medicamentoasă este o structură chimică capabilă să producă un efect farmacodinamic.
Forma farmaceutică este modul de prezentare a unei substanţe medicamentoase asociată cu substanţe auxiliare potrivite cu scopul de a fi administrată pe o anumită cale în interes terapeutic.
Medicamentul este o substanţă medicamentoasă, o formă farmaceutică sau un produs tipizat care se poate administra în interes terapeutic după o anumită posologie.
Din punct de vedere chimic, medicamentul nu se poate delimita net de alte substanţe cu semnificaţie biologică, ca de exemplu de:
  • aminoacizi, glucide, săruri minerale şi alte componente ale alimentelor care se folosesc uneori ca medicamente;
  • substanţe biologice endogene cum sunt: hormonii, enzimele, diferiţi mediatori chimici care se utilizează uneori ca medicamente.
Un alt aspect care trebuie luat în calcul în cazul medicamentelor este doza care poate să producă un efect farmacodinamic. La doze mari, medicamentele pot deveni toxice. Substanţele toxice sunt produse cu scopul de a provoca tulburări funcţionale sau chiar moartea organismului după administrare. Ţinând cont de acest aspect, administrarea medicamentelor necesită o atenţie deosebită.

Etapele parcurse de medicament de la administrare până la eliminarea din organism


În cadrul acestui traseu pot fi evidenţiate trei faze importante care, într-o oarecare măsură, se pot desfăşura simultan, şi anume:

  1. Faza farmaceutică
Această fază se desfăşoară la locul de administrare şi cuprinde următoarele etape:
  • eliberarea substanţei medicamentoase din forma farmaceutică;
  • şi dizolvarea substanţei în lichidele biologice existente la locul
administrării, astfel ca substanţa să poată fi absorbită sistemic.
În cadrul acestei faze, substanţa medicamentoasă este disponibilizată din formă şi pusă la dispoziţia organismului pentru a fi absorbită pe o anumită cale de administrare.

  1. Faza farmacocinetică (ADME)
Această fază cuprinde următoarele etape:
  • absorbţia (transferul substanţei medicamentoase în mediul intern);
  • distribuţia (transferul substanţei medicamentoase din comparti-mentul central în alte compartimente hidrice);
  • metabolizarea (biotransformarea substanţelor medicamentoase);
  • eliminarea substanţelor medicamentoase sau a metaboliţilor din organism.
Faza farmacocinetică prin fazele prezentate descriu traseul pe care substanţa medicamentoasă îl parcurge în organism, de la absorbţie până la eliminare.


  1. Faza farmacodinamică
Această fază cuprinde următoarele etape: fixarea, interacţiunea farmaconului sau a produsului de metabolizare cu structura receptoare
şi producerea efectului farmacodinamic.