SINCOPA Şl LEŞINUL
Etiopatogenie:
sincopa
apare în bolile cardiace cu scăderea debitului cardiac (sincopă
cardiacă):
stenoză
aortică sau mitrală, insuficienţa aortică infarctul miocardic,
cardiopatiile congenitale cianogene, tulburările de ritm rapid,
blocul A-V, miocardiopatia obstructivă, în sindromul ortostatic
(hipotensiunea ortostatică, droguri hipotensive), la bolnavi cu
ateroscleroză cerebrală (sincopa cerebrală), bronhopneumopatii
obstructive cu insuficienţa respiratorie marcată (sincopa
respiratorie), după emoţii puternice, puncţii, dureri intense,
compresiuni pe sinusul carotidian (sincopă reflexă). Factorii
etiologici acţionează prin oprirea inimii, diminuarea severă a
frecvenţei sale sau prin prăbuşirea T.A., cu micşorarea debitului
cardiac. Oprirea inimii este urmată, după aproximativ 30 de
secunde, de oprirea respiraţiei. Consecinţa cea mai gravă a
opririi inimii sau a respiraţiei este suprimarea aportului de O2 la
creier. Dacă lipsa O2 depăşeşte 4-5 minute, apar leziuni
ireversibile.
Simptome:
în
forma
sa
minoră
-
lipotimia -, bolnavul se află într-o stare de obnubilare, fără
pierderea
completă a cunoştinţei şi fără abolirea totală
a funcţiilor
vegetative; pulsul, bătăile cardiace şi respiraţia sunt
perceptibile, iar T.A. măsurabilă; este precedată de ameţeli,
sudori reci, tulburări vizuale, bolnavul având timp să se aşeze
înainte de a se prăbuşi; durează câteva minute sau mai mult şi
se termină tot progresiv.
Sincopa,
este forma majoră, debutează brutal, uneori subit, în plină
sănătate aparentă.
Bolnavul
este
inert, imobil, palid, livid, nu reacţionează la excitaţie, nu
respiră, nu are puls, nu se aud bătăile inimii. T.A. este scăzută
sau prăbuşită, pupilele sunt midriatice. Bolnavul se află într-o
stare de moarte aparentă - moarte clinică -, care se termină fie
prin revenirea cunoştinţei, fie prin moarte reală, moarte
biologică. Dacă îşi revine, faţa se colorează, pulsul şi
zgomotele inimii reapar, cunoştinţa revine. De obicei, după 5
secunde apar tulburări de vedere, după 15 secunde bolnavul îşi
pierde cunoştinţa şi dispar reflexele, iar după 20 - 30 de
secunde se opreşte respiraţia, apar convulsii generalizate,
pierderea urinii şi a materiilor fecale, turgescenţa jugularelor;
peste 4-5 minute urmează moartea.
Tratament:
primul gest terapeutic este aşezarea pacientului în decubit cu
picioarele uşor ridicate. Se combate mecanismul de producere -
hipotensiunea, rărirea ritmului, ortostatismul - şi se tratează
boala cauzală - infarctul miocardic, tulburările de ritm sau
conducere etc. Nu se administrează lichide pe cale orală. Se poate
încerca excitarea reflexelor cutanate (lovituri scurte şi vii,
fricţiuni energice, umezirea feţei cu apă rece). Tratamentul de
reanimare constă în aplicarea a 2 - 3 lovituri de pumn violente pe
regiunea precordială şi, dacă inima nu-şi reia activitatea, se
începe masajul cardiac extern, însoţit de respiraţie
"gură-la-gură". În sincopa Adams-Stockes se instituie
perfuzie cu Isoprote-renol (Isuprel) 0,2 mg în 250 ml glucoza 5%,
iar în caz de insucces, injectarea i.m., i.v. sau intracardiac de
Adrenalină 0,3 -
0,5
ml. Dacă nu se obţin rezultate, se face defibrilare electrică. În
sincopele reflexe se administrează sedative şi antalgice, iar în
caz de hipersenibilitate a sinusului carotidian, Atropină (0,5 mg la
6 ore),
Efedrina
(25 mg x 3/zi), Isuprel
