TEHNICI DE NURSING SI INVESTIGATII , 4 Schimbările de poziţie ale pacientului ,Mobilizarea pacientului

Schimbările de poziţie ale pacientului

Pot fi : active (le execută pacientul singur) şi pasive (pacientul necesită ajutor).

Schimbările pasive se efectuează la pacienţi : adinamici, imobilizaţi, inconştienţi, paralizaţi, cu aparate gipsate etc.

Principii de respectat:

-sunt necesare 1- 2 asistente

-asistenta trebuie adopte o poziţie potrivită pentru a putea ridica pac.cu mai multă uşurinţă şi cu un efort fizic mai mic

-prinderea pacientului se face precis şi sigur cu toată mâna , aşezând palma pe suprafaţa corpului pacientului astfel incat suprafaţa de contact să fie cât mai mare

-aşezarea asistentei cât mai aproape de pat (de pacient)cu picioarele depărtate pentrua avea o bază de susţinere cât mai mare genunchii flectaţi, coloana vertebrală uşor aplecată (aceasta pozitie asigură protejarea coloanei vertebrale a asistentaprin diminuarea compresiunii asupra discurilor intravertebrale şi asupra corpului vertebrei, permiţând asistentasă utilizeze forţa coapsei şi a gambei, impulsionând toată energia ei spre picioare; prin flectarea genunchilor, automat centrul de greutate coboară, a.î.poziţia este mult mai convenabilă pentrua efectua mai uşor un efort cu membrele sup.şi inf.).

Cele mai frecvente mişcări pasive prin care se schimbă poziţia bolnavului în pat
sunt:

1. întoarcerea bolnavului din decubit dorsal în decubit lateral şi înapoi.

2. aducerea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului

3. readucerea la loc a bolnavilor care au alunecat jos de pe pernă

1. Întoarcerea bolnavului din decubit dorsal în decubit lateral şi înapoi

Asistenta se aşează la marginea patului spre care va fi întors bolnavul:

• îndoaie braţul bolnavului din partea opusă peste celălalt
• asistenta se aşează cu faţa în dreptul toracelui bolnavului având piciorul dinspre căpătâiul patului aşezat mai înaintea celuilalt
• îşi flectează uşor genunchii, se apleacă şi prinde cu mâna umărul din partea opusă, iar cu cealaltă mână prinde şoldul bolnavului
• asistenta trece greutatea corpului ei dinspre mb.inf.plasat mai în faţă înspre mb.aflat mai în spate şi întoarce bolnavul spre ea
• în timpul acestei mişcări asistenta îşi flectează bine genunchii.

Readucerea în decubit dorsal se face de către 2 asistente:

- ambele paciente se aşează de aceeaşi parte a patului în spatele pacientului;

- asistentaaşezată la capul pacientului prinde pac.sub axilă, cea mai apropiată de suprafaţa patului

şi-i sprijină capul pe antebraţ;

- cealaltă asistentaintroduce o mână sub bazinul pacientului;

- cu mâinile rămase libere ele întorc pacientul.

2. Aducerea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului

Există 3 metode:

1. Asistenta se aşează la marginea patului cu faţa spre pacient:

• plasează piciorul care se află lângă pat mai în urma celuilalt;
• braţul dinspre pat al asistentei rămâne liber până în momentul ridicării pacientulu;i
• celălalt braţ, asistenta îl trece peste umărul pac.şi plasează mâna (palma) între omoplaţii acestuia
• pentru a ridica pacientul asistenta îşi basculează greutatea corpului dinspre piciorul aflat în faţă spre piciorul plasat mai în spate, flectând genunchii în acelaşi timp
• cu braţul liber îşi fixează ca punct de sprijin marginea patului.

Astfel centrul de greutate al asistenta contrabalansează greutatea pacientului.

2. Asistenta se aşează la marginea patului:

• cu mâna dinspre extremitatea distală a patului prinde regiunea axilară a pacientului, iar cu cealaltă mână îl îmbrăţişează din spate, sprijinindu-i capul pe antebraţ
• pacientul dacă starea îi permite se poate sprijini de braţul asistentasau de gâtul acesteia, îmbrăţişând-o

3. Pacientul în stare gravă= 2 asistente

• as.se aşează de o parte şi de alta a patului
• ele încrucişează antebraţele în regiunea dorsală a pacientului, aşezând palmele pe omoplaţii pacientului
• cu cealaltă mână prind pacientul sub axilă
• la comanda uneia dintre ele ridică pacientul în poziţie şezând, cu o singură mişcare.

3. Ridicarea pacientului pe pernă

Se execută de către 2 pers. aşezate de o parte şi de alta a patului, cu faţa uşor întoarsă spre capul patului:

• îşi lărgesc baza de susţinere prin depărtarea picioarelor şi plasarea acestora unul în faţa celuilalt (cel dinspre extremitatea distală a patului fiind plasat mai în spate)
• îndoiesc braţele pacientului peste abdomen
• introduc mâna dinspre capul patului sub omoplaţii pacientului cu palma în sus
• cealaltă mână o introduc sub regiunea fesieră a pacientului, unde mâinile celor două persoane se unesc
• îşi flectează genunchii
• la comanda uneia dintre ele se ridică pacientul, folosind metoda membrelor inferioare prin trecerea greutăţii de pe un picior pe altul
• pentrua uşura efortul de ridicare cele 2 persoane se pot sprijini cap în cap

Readucerea pacientului pe pernă se poate face şi de către o singură persoana dacă pacientul poate să se ajute flectându-şi genunchii şi împingând cu picioarele sprijinite pe suprafaţa patului

Important:

• pentru uşurarea mişcării pacientului este importantă balansarea corpului asistentei de pe un picior spre celălalt în direcţia mobilizării pacientului (transferând greutatea prin împingere)
• explicăm întotd.pac.clar ce se face cu el şi ce colaborare aşteptăm de la el
• urmărim atent pacientul în tot timpul manoperei, asigurându-ne că se află în poziţie confortabilă.
• 
  
• 
  
• Mobilizarea pacientului
  Scop
  • mişcarea pacientului pentrua preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării
  • recâştigarea independenţei
  Obiective
  • normalizarea tonusului muscular
  • menţinerea mobilităţii articulare
  • asigurarea stării de bine şi de independenţă a pacientului
  • stimularea metabolismului
  • favorizarea eliminărilor de urină şi fecale (la baie, nu în pat)
  • stimularea circulaţiei sanguine pentru profilaxia trombozelor, pneumoniilor, escarelor, contracturilor.
  Principii de respectat
  Mobilizarea se face în funcţie de:
  • natura bolii
  • starea generală
  • tipul de reactivitate a pacientului
  • perioada de exerciţii pasive şi active pentrurefacerea condiţiei musculare şi anvergura de mişcare tb.începută încet, mărindu-se treptat, în funcţie de răspunsul fiziologic al pacientului (creşterea frecvenţei pulsului, semne de slăbiciune musculară, diaforeză)
  • exerciţiile se fac înainte de mese
  • pacientul tb.învăţat să intercaleze ex.de mişcare cu ex.de respiraţie
  • momentul în care se încep mobilizarea şi scularea din pat, precum şi ritmul vor fi hotărâte de medic
  În funcţie de tipul de mişcare impus se pregătesc halat , papuci, fotoliu, cârje.
  Se informeaza pacientul despre procedeu, scop etc.
  Se măsoara pulsul, TA, se observă starea pacientului, expresia feţei (coloraţia tegumentelor, respiraţia).
  Se poate determina gradul de flexie a articulaţiei cu goniometrul.
  Mobilizarea bolnavului începe cu mişcări active şi pasive: mişcarea capului, degetelor, mâinii, gleznelor, mişcarea şi schimbarea de poziţie a membrelor superioare şi inferioare, păstrând poziţia de decubit.
  Urmează :
  -aşezarea în pozitie şezând, în mod pasiv la început
  -aşezarea în pozitie şezând – în mod activ, de mai multe ori /zi - crescându-se nr.de min.
  -aşezarea în poziţie şezând la marginea patului, fotoliu în mod pasiv, apoi activ
  -aşezarea pacientului în poziţie ortostatică şi primii paşi.
  Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului
  1. Asistenta se aşează la marginea patului cu picioarele depărtate şi cu genunchii flectaţi
  -introduce o mână la spatele pacientului sub omoplat, iar cealaltă mână sub regiunea poplitee
  -Bolnavul se poate ajuta, fie sprijinindu-se de marginea patului, fie îmbrăţişând gâtul asistentei
  -odată cu ridicarea pacientului în poziţie şezând, asistenta va roti picioarele bolnavului într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia
  2. În cazul pacienţilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile:
  -asistenta aşează braţele pacientului peste abdomen
  -membrele inferioare dinspre asistentă îl trece peste celălalt din partea opusă
  -asistenta aşează o mână sub omoplatul pacientului cu dosul palmei, iar cealaltă sub genunchii acestuia
  -ridică pacientul în poziţie şezând, rotindu-i în acelaşi timp picioarele într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia
  Bolnavul nu trebuie menţinut mult timp în această poziţie; prima aşezare pe marginea patului să fie numai câteva minute. Dacă el devine palid sau cianotic sau se plânge că are ameţeli va fi imediat aşezat înapoi în pat, controlându-i-se pulsul. Durata şederii la marginea patului în ziua următoare se poate prelungi cu câteva minute.
  Aşezarea în fotoliu
  -asistenta aşează fotoliul cu marginea laterală lipită de marginea patului
  -pune un pled pe fotoliu
  -îmbracă pacientul cu halat şi ciorapi
  -aduce pacientul în poziţie şezând la marginea patului
  -se aşează în faţa pacientului şi introduce mâinile sub axilele acestuia
  -pacientul se sprijină cu mâinile pe braţele sau umerii asistentei
  -asistenta ridică pacientul în picioare şi, întorcându-l cu spatele către fotoliu, îl aşează încet în fotoliu
  -îl acoperă cu pledul
  -sub picioare se poate aşeza un scăunel
  Când aşezarea în fotoliu se face de către 2 asistente, acestea se aşează de o parte şi de alta a pacientului care stă în poziţie şezând la marginea patului, introduc mâna de lângă pacient sub axila acestuia şi-l ridică în picioare, apoi, rotindu-l îl aşează în fotoliu şi-l acoperă
  Ridicarea în poziţie ortostatică
  1. După ce pacientul este aşezat în poziţie şezând, pe marginea patului, asistenta de lângă pacient stă cu spatele la pat, sprijină pacientul de sub ambele axile şi-l ridică.
  Se poate menţine , la prima ridicare , câteva minute.
  2. -asistenta se aşează în faţa pacient.care stă în poziţie şezând la marginea patului
  -fixează cu genunchii ei genunchii pacientului, iar cu mâinile îl ţine de sub axile
  -pacientul se prinde de umerii asistentei sau de gâtul acesteia
  - prin împingere în genunchii pacientului, centrul de greutate al asistentei coboară, crescănd astfel forţa de ridicare a pacientului