TEHNICI DE NURSING SI INVESTIGATII , 25 Puncţie osoasă – Puncţia sternală , Puncţie vezicii urinare

 Puncţie osoasă – Puncţia sternală
  • Definiţie:
  • Puncţia osoasă reprezintă stabilirea unei legături între mediul extern şi zona spongioasă a osului, străbătând stratul său cortical şi zona spongioasă a osului, străbătând stratul său cortical, prin intermediul unui ac.
  • Scop:
  • Explorator:
    • Recoltarea măduvei pentru examinare în vederea stabilirii structurii, compoziţiei şi pentru studiul elementelor figurate ale sângelui în diferite faze ale dezvoltării lor.
  • Terapeutic:
    • Administrare de medicamente, lichide, sânge, substanţe nutritive.
    • Recoltarea măduvei de la persoane sănătoase pentru transplant.
  • Indicaţii:
  • Boli hematologice.
  • Locul puncţiei:
  • Sternul – manubriul sternal.
  • Spina iliacă, creasta iliacă, maleola tibială.
  • Calcaneul – la copii.
  • Materiale necesare:
  • Muşama şi aleză. Mănuşi de c
    auciuc. Alcool, tinctură de iod.
  • Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.
  • Soluţii anestezice – Xilină 1%. Ace şi seringi sterile. Tampoane.
  • Ac trocar cu opritor pentru ac.
  • Medicamente – Atropină, morfină, tonice cardiace, soluţii anestezice.
  • Materiale pentru reacţia Rivalta – pahar conic, 50 ml apă distilată, acid acetic glacial, pipete.
  • Materiale necesare pentru recoltări – lame, sticlă de ceas, ser fiziologic.
  • Alte materiale funcţie de scopul urmărit.
  • Pregătirea bolnavului:
  • Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
  • Se explică că se va înlătura durerea puncţiei prin anestezie locală.
  • Se controlează cu o zi înainte timpul se sângerare, timpul de coagulare şi timpul Quick.
  • Se aşează pacientul în poziţie adecvată funcţie de locul ales:
    • Decubit dorsal pe plan dur → puncţie sternală.
    • Decubit ventral pe plan dur sau decubit lateral cu genunchii flectaţi → puncţia crestei iliace.
  • Se rade pilozitatea de pe locul ales şi se face toaleta .şi dezinfecţia regiunii.
  • Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.
  • Execuţia puncţiei:
  • Puncţia se execută de către medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale.
  • Se spală şi se dezinfectează mâinile. Se îmbracă mănuşi de protecţie
  • Medicul execută anestezia locală şi puncţia
  • Rolul asistentei în efectuarea puncţiei:
    • Protejează lenjeria de pat şi de corp. Asigură poziţia bolnavului. Dezinfectează locul puncţiei.
    • Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.
    • Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
    • Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.
    • Execută frotiuri şi însămânţări din produsele recoltate. Continuă tehnica funcţie de scopul urmărit.
    • La terminarea tehnicii, după scoaterea acului, aplică un pansament compresiv la locul puncţiei.
    • Notează puncţia executată, eventualele incidente şi accidente.
  • Îngrijiri după tehnică:
  • Se asigură repaus la pat. Se supraveghează funcţiile vitale şi pansamentul.
  • Se informează medicul în cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei, secreţiilor bronhice.
  • Incidente şi accidente:
  • Puncţie albă. Perforaţia organelor interne – inimă, plămân. Pneumotorax.
  • Fracturi. Hematoame. Infecţii ale osului – osteomielită. Tulburări de creştere la copii după puncţie tibială.
  • Observaţii:
  • Mandrenul acului se menţine steril până la terminarea tehnicii.
  • Serul fiziologic se menţine la 370C în seringă pentru ca medicul să-l poată introduce în cavitatea medulară şi, astfel să obţină măduvă – se introduce serul fiziologic şi se aspiră.
  • Pe cale transmedulară se administrează numai soluţii izotone, în ritm de 15-20 picături pe minut.
  • Manipularea incorectă a instrumentarului steril → infecţii.

Puncţie vezicii urinare
  • Definiţie:
  • Puncţia vezicii urinare se realizează prin introducerea unui ac pe cale transabdominală în vezica urinară – în urgenţă! – când există pericol de rupere la o vezică supraextinsă.
  • Scop:
  • Explorator:
    • Rar – pentru recoltarea urinei fără pericol de contaminare.
    • Injectare de produse de contrast pentru examen radiologic al vezicii urinare.
  • Terapeutic:
    • Evacuarea urinei în cazuri de retenţie acută de urină, când sondajul vezical nu poate fi executat.
  • Indicaţii:
  • Stricturi uretrale, hipertrofie de prostată când încercările de pătrundere cu sondă în vezică urinară rămân fără rezultat.
  • Traumatisme uretrale sau vaginale, când sondajul vezical este contraindicat.
  • Locul puncţiei:
  • Pe linia mediană abdominală, la 2 cm deasupra simfizei pubiene.
  • Materiale necesare:
  • Muşama şi aleză. Mănuşi de cauciuc. Alcool, tinctură de iod.
  • Trocar. Ace şi seringi sterile. Tampoane.
  • Medicamente – soluţii anestezice - Xilină 1%.
  • Vase colectoare. Materiale necesare pentru recoltări.
  • Tăviţă renală.
  • Pernă tare.
  • Pregătirea bolnavului:
  • Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
  • Se asigură securitatea şi intimitatea necesară execuţiei puncţiei.
  • Se aşează bolnavul în decubit dorsal cu pernă tare sub bazin.
  • Se dezbracă regiunea pubiană şi se rade pilozitatea.
  • Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.
  • Execuţia puncţiei:
  • Puncţia se execută de către medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale.
  • Se spală şi se dezinfectează mâinile. Se îmbracă mănuşi de protecţie
  • Medicul execută anestezia locală şi puncţia
  • Rolul asistentei în efectuarea puncţiei:
    • Protejează lenjeria de pat şi de corp.
    • Asigură poziţia bolnavului.
    • Pregăteşte şi dezinfectează locul puncţiei.
    • Pregăteşte şi serveşte medicul cu materialele şi instrumentele necesare.
    • Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
    • Recoltează urina în eprubete sterile şi le trimite la laborator.
    • Urmăreşte scurgerea urinei.
    • Notează puncţia executată, cantitatea de urină extrasă, aspectul şi densitatea.
  • Îngrijiri după tehnică:
  • Dezinfectează locul după puncţie şi îl comprimă.
  • Aplică pansament.
  • Se asigură repaus la pat.
  • Se supraveghează funcţiile vitale.
  • Se observă locul puncţiei, pansamentul, pentru a sesiza scurgerea în continuare a urinei prin traiectul neoformat.
  • Incidente şi accidente:
  • Puncţie negativă – în cazul în care peretele abdominal prezintă un strat gros de grăsime şi acul nu pătrunde profund în vezica urinară.
  • Hemoragie vezicală. Fistule urinare.
  • Astuparea acului cu flocoane de fibrină sau ţesuturi. Infecţii postpuncţionale tardive.
  • Observaţii:
  • Se determină volumul de urină evacuat. Se măsoară densitatea urinară.
  • Mandrenul acului se menţine steril până la terminarea tehnicii.
  • Se introduce mandrenul pentru desfundarea acului dacă se întrerupe scurgerea.
  • Vezica urinară trebuie să se golească încet şi incomplet – maxim 500 ml.
  • La nevoie se poate repeta puncţia de mai multe ori.
  • Nu se comprimă abdomenul în timpul evacuării urinei.