TEHNICI DE NURSING SI INVESTIGATII , 26 Puncţie biopsică – biopsia hepatică , recoltarea lichidului cefalorahidian (LCR)

Puncţie biopsică – biopsia hepatică

• Definiţie:

• Puncţia biopsică reprezintă introducerea unui ac de biopsie într-un organ parenchimatos pentru recoltarea unui fragment de ţesut.
• Se practică puncţie pentru biopsie pe ficat, splină, rinichi, ganglioni limfatici, plămâni, tumori solide.

• Scop:

• Explorator:
  • Examen histopatologic pentru stabilirea diagnosticului.

• Indicaţii:

• Afectarea organelor menţionate.

• Contraindicaţii:

• Diateze hemoragice.
• Rinichi unic – pentru puncţia renală.

• Locul puncţiei hepatice:

• Faţa anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană, imediat sub rebordul costal sau în plină matitate – la un ficat mărit.
• De-a lungul iniei axilare posterioare în spaţiul IX sau X intercostal drept – la ficat în limite normale.

• Materiale necesare:

• Muşama şi aleză. Mănuşi de cauciuc. Alcool, tinctură de iod.
• Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.
• Soluţii anestezice – Xilină 1%.
• Ac pentru biopsie. Seringi sterile. Tampoane.
• Medicamente – soluţii anestezice, hemostatice, tonice cardiace.
• Lame microscop, hârtie filtru, ser fiziologic 50 ml.
• Tăviţă renală.

• Pregătirea bolnavului:

• Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
• Se asigură că durerea va fi îndepărtată prin anestezie locală.
• Se determină înainte TS, TC, TQ, trombocite.
• Se administrează cu 2 zile înainte medicaţie hemostatică (vitamina C, vitamina K, calciu gluconic).
• Se aşează bolnavul în poziţie – decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat sau decubit lateral stâng cu mâna dreaptă sub cap.
• Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.

• Execuţia puncţiei:

• Se spală şi se dezinfectează mâinile. Se îmbracă mănuşi de protecţie
• Medicul execută anestezia locală şi puncţia cu ajutorul a 1-2 asistente medicale.
• Rolul asistentei în efectuarea puncţiei:
  • Protejează lenjeria de pat şi de corp.
  • Asigură poziţia bolnavului. Dezinfectează locul puncţiei.
  • Pregăteşte şi serveşte medicul cu materialele necesare.
  • Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
  • Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.
  • Aplică un pansament la locul puncţiei.
  • Notează puncţia executată, eventualele incidente şi accidente.

• Îngrijiri după tehnică:

• Se asigură repaus la pat 24-48 ore în decubit lateral drept. Se supraveghează funcţiile vitale 24 ore.
• Se aplică pungă cu gheaţă la locul puncţiei.
• La nevoie se administrează calmante ale tusei.
• Se informează medicul în cazul apariţiei complicaţiilor – hemoragii.

• Incidente şi accidente:

• Tuse instantanee sau hemotorax prin atingere pleurală.
• Hemoragie → se administrează hemostatice. Şoc pleural.

• Observaţii:

• Fragmentele de ţesut recoltate se îndepărtează de pe acul de biopsie prin insuflare de aer cu seringa şi sunt pregătite pentru laborator – sub formă de amprentă pe lama de sticlă sau sub formă de frotiuri.
• Acele de puncţie se sterilizează la pupinel.
• Nu se mişcă bolnavul în timpul puncţiei → se pot rupe acele sau se pot leza ţesuturile.

recoltarea lichidului cefalorahidian (LCR)

• Definiţie:
  
  

• LCR este un produs de secreţie al plexurilor coroide , cu rol de protecţie a SNC, cu rol nutritiv şi excretor, care circulă în spaţiul subarahnoidian.

• Scop:

• Diagnostic:
  • Diagnosticarea neuroinfecţiilor şi hemoragiilor meningiene în afecţiuni neurologice şi neurochirurgicale, în stări comatoase.

• Locul puncţiei:

• Puncţia lombară → D₁₂-L₁ sau L₄-L₅.
• Puncţie dorsală → D₆-D₇.
• Puncţie suboccipitală.

• Materiale necesare:

• Muşama şi aleză.
• Mănuşi de cauciuc.
• Alcool, tinctură de iod.
• Tampoane.
• Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.
• Trocar şi seringi sterile.
• Medicamente – soluţii anestezice.
• Manometru Claude.
• Recipiente necesare pentru recoltarea lichidului.

• Pregătirea bolnavului:

• Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
• Se asigură poziţia decubit lateral cu spatele la marginea patului, cu coapsele flectate pe abdomen, bărbia în piept → poziţia spate de pisică sau poziţie şezând cu bărbia în piept, braţele încrucişate pe umeri, spatele arcuat.

• Execuţia puncţiei:

• Puncţia se execută de medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale.
• Se spală şi se dezinfectează mâinile.
• Se îmbracă mănuşi de protecţie
• Rolul asistentei în efectuarea puncţiei:
  • Protejează lenjeria de pat şi de corp.
  • Asigură poziţia bolnavului.
  • Dezinfectează locul puncţiei.
  • Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul cu anestezic şi materiale pentru puncţie şi recoltare.
  • Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
  • Serveşte manometrul Claude.
• Se observă presiunea de scurgere sau se măsoară cu manometru Claude.
• Se extrag 10-20 ml LCR – după ce se scurg câteva picături pe ac.
• Lichidul recoltat se repartizează în mai multe eprubete (a câte 4 ml fiecare).
• Se fac examinări citologice, bacteriologice, serologice, biochimice.
  • Completează buletinele de analiză şi preia produsele recoltate.
  • Aplică un pansament la locul puncţiei.
  • Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul, eventualele incidente şi accidente.

• Îngrijiri după tehnică:

• Se asigură repaus la pat 24 ore în poziţie decubit dorsal fără pernă 6 ore.
• După 6 ore pacientul se poate alimenta şi hidrata la pat.
• Se supraveghează funcţiile vitale.
• Se informează medicul în cazul apariţiei de vărsături, greţuri, cefalee.

• Incidente şi accidente:

• Sindrom postpuncţional – ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii.
• Hemoragii pe ac în timpul puncţiei – fără importanţă.
• Dureri violente în membrele inferioare, determinate de atingerea ramificaţiilor cozii de cal sau măduvei spinării, cu vârful acului.
• Şoc reflex – poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte rar.

• Interpretarea rezultatelor:

• LCR normal → soluţie apoasă, salină, limpede ca apa de stâncă.
• Volum 100-150 ml.
• D = 1005-1009, pH = 7,4-7,5.
• Tensiune = 10-20 cm apă în decubit, 20 cm apă în şezut.
• Albuminorahie 20-60 mg%, glicorahie 50-60 mg%.

• Observaţii:

• La pacienţii în stare foarte gravă se execută în decubit lateral.
• Tehnica se execută în condiţii de asepsie perfectă.
• Materialele se aleg în funcţie de scopul puncţiei.
• Examinarea macroscopică se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul, presiunea lichidului – normal lichidul este limpede, clar ca apa de stâncă, se scurge picătură cu picătură. În stări patologice, lichidul cefalorahidian poate fi hemoragic, purulent, iar viteza sa de scurgere poate creşte.
• După câteva picături de sânge apare lichid clar – se recoltează lichid limpide pentru examene citologice, biochimice, bacteriologice fără a-l suprainfecta.
• Nu se evacuează cantităţi mari de lichid.
• Mandrenul acului trebuie menţinut steril până la terminarea tehnicii.
• Puncţia occipitală se poate executa şi în ambulator.
• Nu se modifică poziţia bolnavului în timpul tehnicii → pericol de rupere a acului sau traumatizare a substanţei nervoasă.

PUNCŢIA PERICARDICĂ

Definiţie	Puncţia pericardică reprezintă pătrunderea cu un ac în cavitatea pericardică, care se transformă din spaţiu virtual în cavitate reală, prin acumularea sângelui sau lichidului de transudaţie.
Scop	• explorator - constatarea prezenţei lichidului în cavitatea pericardică - recoltarea lichidului pentru examinare în vederea stabilirii naturii sale • terapeutic - evacuarea lichidului acumulat - introducerea substanţelor medicamentoase după evacuarea lichidului
Indicaţii	- puncţia se execută în cazurile: în care se acumulează lichid între foiţele pericardului ca urmare a inflamaţiei, transudaţiei sau hemoragiei; pericardul fiind inextensibil, lichidul tamponează inima şi îi îngreunează funcţia; apare, astfel, o dispnee accentuată, hipotensiune arterială, puncţia având caracter de urgenţă
Locul puncţiei	- spaţiul V intercostal stâng la 6 cm de marginea sternului în cazul puncţiei exploratoare; - spaţiul VI-VII la jumătatea distanţei dintre linia axilară anterioară şi cea medioclaviculară stângă, în cazul în care cantitatea de lichid este mare (după un control radiologic); - la extremitatea apendicelui xifoid, bolnavul fiind în poziţie semişezând, în cazul puncţiei evacuatoare (calea epigastrică) (fig. 62)
Pregătirea puncţiei	• materiale: - se pregătesc aceleaşi materiale ca şi pentru puncţia pleurală, în afara aparatelor aspiratoare - acul de puncţie are o lungime de 8-10 cm • pacientul: - pregătirea psihică: se informează, se încurajează - pregătirea fizică: se face un examen radiologic al toracelui; oxigenoterapie; se acordă poziţia în funcţie de scopul puncţiei şicantitatea de lichid existent - semişezând, pentru puncţia evacuatoare - decubit dorsal, în celelalte cazuri
Execuţia puncţiei	- se face de către medic, ajutat de două asistente.

Medicul	Asistenta I	Asistenta II
	- pregăteşte radiografia pacientului	- administrează o fiolă de atropină cu 30 min. înainte
- îşi spală mâinile, le dezinfectează
		- aşază materialul de protecţie pe pat
		- dezbracă toracele pacientului
- stabileşte locul puncţiei		- aşază pacientul în poziţia recomandată de medic
	- pregăteşte locul puncţiei, dezinfecţie tip III
	- serveşte seringa cu anestezic
- efectuează anestezia		- menţine pacientul în poziţia dată
	- serveşte mănuşile chirurgicale
- aşază câmpul sub locul puncţiei	- serveşte câmpul chirurgical - serveşte seringa cu acul de puncţie