Puncţie abdominală – paracenteza – puncţia
peritoneală
Definiţie:
Puncţia
abdominală (peritoneală) sau paracenteza constă în traversarea
peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar în diferite scopuri.
- Scop:
- Explorator: Evidenţierea lichidului în cavitate. Recoltarea lichidului pentru determinări cantitative şi calitative.
- Terapeutic: Evacuarea lichidului din cavitate. Efectuarea de dializă peritoneală.
- Indicaţii:
- Ascită masivă → lichid în cavitatea peritoneală de diferite cauze (obstacole în circulaţia portală, ceea ce determină hipertensiune în ramurile venei porte – în ciroza hepatică, insuficienţă cardiacă, tumori peritoneale), inflamaţia peritoneului – în tbc peritoneal.
- Ascite care nu se resorb prin metode obişnuite de tratament.
- Traumatisme închise ale viscerelor abdominale când se bănuieşte hemoperitoneul Diagnosticarea cito-bacteriologică a ascitei.
- Contraindicaţii:
- Chisturi ovariene, hidronefroză, sarcină.
- Diateze hemoragice – cu prudenţă. Colecţii lichidiene închistate.
- Locul puncţiei:
- Fosa iliacă stângă – bolnavul în decubit semilateral stâng.
- La mijlocul liniei ombilico-pubiană – bolnavul în poziţie semişezând.
- Materiale necesare:
- Muşama şi aleză.
- Mănuşi de cauciuc.
- Alcool, tinctură de iod.
- Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.
- Soluţii anestezice – Xilină 1%.
- Trocar.
- Ace şi seringi sterile.
- Tampoane.
- Medicamente – tonice cardiace, soluţii anestezice.
- Materiale pentru reacţia Rivalta – pahar conic, 50 ml apă distilată, acid acetic glacial, pipete.
- Material pentru pansament.
- Vase colectoare.
- Cilindru gradat.
- Găleată 10 l.
- Paravan.
- Tăviţă renală.
- Materiale necesare pentru recoltări.
- Pregătirea bolnavului:
- Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
- Se invită pacientul să urineze sau se face sondaj vezical la nevoie.
- Se dezbracă regiunea aleasă şi se aşează bolnavul în poziţie.
- Se măsoară circumferinţa abdominală.
- Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.
- Execuţia puncţiei:
- Puncţia se execută de către medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale.
- Se spală şi se dezinfectează mâinile.
- Se îmbracă mănuşi de protecţie
- Medicul execută anestezia locală şi puncţia
- Rolul asistentei în efectuarea puncţiei:
- Protejează lenjeria de pat şi de corp.
- Asigură poziţia bolnavului.
- Dezinfectează locul puncţiei.
- Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.
- Adaptează şi supraveghează tubul prelungitor ce asigură scurgerea controlată în găleată sau pungă colectoare.
- Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
- Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.
- Examinează macroscopic lichidul.
- Măsoară cantitatea şi densitatea lichidului evacuat.
- Execută reacţia Rivalta (se picură 1-2 picături de lichid de cercetat în paharul cu apă distilată + 1-2 picături de acid acetic glacial).
- Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul, eventualele incidente şi accidente.
- Îngrijiri după tehnică:
- Se aplică un pansament la locul puncţiei.
- Se supraveghează funcţiile vitale.
- Se aplică un bandaj abdominal compresiv cu cearşaf – timp de 6 ore.
- Se măsoară circumferinţa abdominală şi se notează.
- Repaus la pat 24 ore.
- Incidente şi accidente:
- Colaps vascular prin decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale.
- Hemoragie digestivă manifestată prin hematemeză şi melenă.
- Perforarea intestinului – determină peritonită.
- Persistenţa orificiului de puncţie prin care se scurge lichid.
- Observaţii:
- Dacă scurgerea lichidului se opreşte brusc, se restabileşte scurgerea prin schimbarea poziţiei pacientului sau se introduce mandrenul bont pentru a îndepărta o ansă intestinală sau flocoanele de fibrină care acoperă orificiul canulei trocarului.
- Viteza de scurgere - 1 litru pe 15 minute.
- La prima paracenteză se evacuează o cantitate de maxim 4-5 litri.
- La următoarele paracenteze se poate evacua până la 10 litri.
- De evitat:
- Decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale.
- Puncţiile evacuatoare repetate, deoarece duc la stări de hipoproteinemie şi caşexie.
