PUNCŢIILE
Puncţiile reprezintă o manevră chirurgicală prin care se
realizează o cale de comunicare, prin intermediul unui ac, între
exterior şi o cavitate naturală sau patologică a organismului.
După scopul urmărit puncţiile pot fi:
- exploratorii sau de diagnostic, atunci când se urmăreşte certificarea existenţei unei cavităţi cu lichid patologic;
- evacuatorii, când se urmăreşte golirea unei cavităţi;
- terapeutice, utilizate în scopul introducerii în cavitate a unor substanţe medicamentoase;
- pentru biopsie, când se urmăreşte recoltarea unui mic fragment de ţesut după aseptizarea tegumentelor. Înainte de efectuarea puncţiei se va efectua anestezia locală cu un sedativ (Diazepam) şi un vagolitic (Atropină).
In
cazul unei colectii lichidiene intr-o cavitate a organismului poate
fi vorba de:
- exudat: revarsat organic de natura inflamatorie, bogat in albumina, format prin trecerea serului prin peretii vaselor in tesuturile vecine( reactie Rivalta pozitiva).
- transudat: revarsat organic de origine plasmatica acumulat prin trecerea lichidului provenit din plasma prin peretele vascular, anatomic intact intr-o cavitate seroasa sau in spatiile interstitiale unde de obicei nu este prezent; nu contine fibrinogen; contine putina albumina.
PRINCIPII
GENERALE
-
Pregătirea psihică a pacientului în vederea obţinerii
consimţământului informat;
-
Respectarea condiţiilor de asepsie şi antisepsie: dezinfecţia
regiunii, pregătirea materialelor sterile şi manevrare a septică,
dezinfecţia mâinilor medicului şi ajutoarelor, utilizarea
mănuşilor sterile.
-
Pregătirea fizică a pacientului şi administrarea medicaţiei
preprocedurale (sedarea, anestezie locală)
-
Alegerea locului puncţiei în funcţie de scopul urmărit;
-
Asigurarea poziţiei corespunzătoare scopului şi locului
puncţionat;
-
Supravegherea pacientului în timpul puncţiei şi după puncţie;
-
Evacuarea lentă a colecţiilor pentru prevenirea hemoragiilor şi
tulburărilor hemodinamice.
-
Dezinfecţia şi pansarea locului înţepăturii, aplicarea a 1 -2
fire de sutură dacă este cazul;
-
Notarea puncţiei în F.O. şi în dosarul de îngrijire;
-
Etichetarea şi expedierea la laborator a produselor.
Tipuri
de punctii:
Puncţia
pleurală (toracică- toracocenteza) —
pătrunderea cu ajutorul unui ac prin spaţiul intercostal până în
cavitatea pleurală pentru recoltarea sau eliminarea conţinutului.
(În mod normal cavitatea pleurală este virtuală.)
Puncţia
peritoneală (abdominală- paracenteza)
- pătrunderea cu un ac sau trocar prin peretele abdominal în fosa
iliacă până în cavitatea peritoneală pentru determinarea
prezenţei şi naturii lichidului sau evacuarea acestuia.
Puncţia
pericardică
- pătrunderea în cavitatea pericardică pentru evacuarea lichidului
care determină compresiune asupra miocardului.
Puncţia
articulară
- se face în: cavitatea articulară în artrite acute şi cronice cu
colecţii seroase, serofibrinoase sau purulente, în hemartroze. Se
recoltează lichid pentru examene de laborator, se combate
compresiunea locală, se injectează medicamente, se face
artroscopie.
Puncţia
osoasă
- pătrunderea cu un ac special în ţesutul spongios al unui os lat
sau scurt pentru recoltarea măduvei în vederea examenelor
microscopice pentru diagnosticarea bolilor de sânge, tumorilor şi
pentru transplant de măduvă.
Puncţia
rahidiană
- pătrunderea până în spaţiul subarahnoidian pentru măsurarea
tensiunii lichidului cefalorahidian, recoltarea lichidului
cefalorahidian pentru examene de laborator, administrarea unor
medicamente sau substanţe de contrast, pentru realizarea anesteziei
( lombara, suboccipitala).
Puncţia
vezicii urinare
- reprezintă o metodă de strictă necesitate în scop evacuator
atunci când cateterismul nu se poate efectua.
Amniocenteza
- puncţia cavităţii amniotice este o metodă de obţinere a
lichidului amniotic prin traversarea peretelui uterin pe cale
abdominală sau vaginală în vederea studierii culorii şi
constituenţilor în suspiciunea de sarcină patologică.
Puncţia
colecţiilor
- constă în introducerea unui ac într-o cavitate patologică cu
scopul evacuării sau recoltării conţinutului pentru examene de
laborator.
Puncţia
biopsiei
- pătrunderea cu un ac special într-un organ parenchimatos sau
ţesut cu scopul prelevării unui fragment ce va fi examinat
histopatologic. Se efectuează puncţia: ficatului, splinei, pleurei,
prostatei, ganglionilor limfatici, nodulilor mamari .
Punctia
arteriala:
abordul direct al unei artere prin intermediul unui ac de punctie.
Punctia
venoasa: abordul
direct al unei vene prin intermediul unui ac de punctie.
Punctia
fundului de sac vaginal posterior: interventie
ginecologica micro chirurgicala efectuata prin intermediul unui ac cu
realizarea comunicarii cavitatii peritoneale- mediu exterior.
PUNCŢIA VENOASĂ
- Definiţie:
- Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie.
- Scop:
- Explorator:
- Recoltarea sângelui pentru determinări de laborator.
- Stabilirea diagnosticului.
- Terapeutic:
- Administrarea de medicamente.
- Hidratarea şi mineralizarea. Efectuare de transfuzii.
- Sângerare 300-500 ml în edem pulmonar acut, hipertensiune arterială.
- Locul puncţiei:
- Venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică).
- Venele antebraţului.
- Venele de pe faţa dorsală a mâinii.
- Venele subclaviculare.
- Venele femurale.
- Venele maleolare interne.
- Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar.
- Materiale necesare:
- Alcool. Tampoane.
- Ace sterile.
- Garou.
- Materiale necesare pentru recoltări. Medicamente.
- Muşama şi aleză. Pernă elastică. Mănuşi de cauciuc.
- bandaj adeziv pentru locul puncţiei
- Pregătirea bolnavului:
- Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează. Se asigură confort psihic şi fizic.
- Se protejează lenjeria de pat şi de corp.
- Se asigură poziţia decubit dorsal.
- Se examinează calitatea şi starea venelor.
- Execuţia puncţiei: Puncţia venoasă → se execută de către asistentă.
- Se îmbracă mănuşile de cauciuc.
- Se aplică garoul la 7-8 cm deasupra locului puncţiei. Se recomandă pacientului să strângă pumnul.
- Se palpează vena şi se alege locul puncţiei. Se dezinfectează locul ales.
- Se pătrunde în venă cu bizoul în sus cca. 1-2 cm. Se verifică poziţia acului în venă – prin aspirare în seringă.
- Se continuă tehnica funcţie de scopul urmărit.
- Se îndepărtează staza venoasă. Se cere bolnavului să deschidă pumnul.
- Se aplică un tampon la locul puncţiei şi se retrage acul brusc.
- Se menţine tamponul 1-3 minute – fără a îndoi braţul.
- Îngrijeşte locul puncţiei. Reorganizează locul şi îndepărtează materialele folosite.
- Notează în foaia de temperatură – foaia de observaţie puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul, eventualele incidente şi accidente.
- Îngrijirea bolnavului după tehnică:
- Se face toaleta locală a tegumentelor dacă este cazul. Se schimbă la nevoie lenjeria.
- Se asigură o poziţie comodă. Se supraveghează pacientul.
- Se pregăteşte sângele recoltat pentru laborator.
- Accidente:
- Hematom – prin infiltrarea cu sânge a ţesutului perivenos. Se retrage acul şi se comprimă locul 1-3 minute.
- Perforarea venei – se retrage acul.
- Ameţeli, paloare, lipotimie, colaps – se întrerupe puncţia şi se acordă ajutor de urgenţă – se anunţă medicul.
- Observaţii:
- Pentru evidenţierea venelor → se pot face mişcări circulare cu braţul, se poate introduce mâna în apă caldă.
- Pentru puncţia venelor jugulare, pacientul se aşează transversal pe pat, cu capul atârnând la marginea patului.
- Prin puncţie venoasă se pot fixa şi catetere transcutanate.
- De evitat!
- Puncţionarea venei din lateral. Puncţionarea venei cu acul cu bizoul în jos.
- Atingerea produsului recoltat.
- Flectarea antebraţului pe braţ cu tampon aplicat la plica cotului → împiedică închiderea locului puncţiei.
