TEHNICI DE NURSING SI INVESTIGATII , 18 BANDAJAREA

BANDAJAREA
  • Definiţie:
  • Este o metodă de fixare a pansamentului cu ajutorul unei feşe din tifon, de lungimi şi lăţimi diferite, în funcţie de mărimea şi caracterul plăgii sau regiunii afectate.
  • Reguli pentru o înfăşare corectă:
  • Faşa se ţine în mâna dreaptă, capătul liber în mâna stângă.
  • Faşa se conduce de la stânga la dreapta.
  • Turele de faşă nu trebuie să facă cute.
  • Faşa trebuie să permită circulaţia sângelui – să nu fie prea strânsă, dar nici prea largă.
  • Conducerea feşei se face pe sensul circulaţiei venoase (de întoarcere).
  • Se evită mişcările inutile ce pot produce dureri.
  • Fixarea prin nod nu trebuie să jeneze.
  • Se începe şi se termină cu ture de fixare.
  • Caracterele unui bun bandaj:
  • Să fie elastic, suficient de strâns.
  • Să fixeze pansamentul.
  • Să imobilizeze segmentul.
  • Să asigure cicatrizarea.
  • Să fie executat blând.
  • Să fie estetic.
  • Realizarea turelor de fixare:
  • Se aplică oblic, sub pansament, cca. 20 cm faşă.
  • Se intersectează cu o tură circulară.
  • Se răsfrânge colţul feşii şi se suprapune încă o tură circulară.
  • Modalităţi de conducere a feşei:
  • Faşă circulară → turele se suprapun (gât, torace, articulaţia pumnului).
  • Faşă în spirală → turele şerpuiesc, acoperind cu o treime turele precedente (gambă, antebraţ).
  • Faşă în forma cifrei 8 → se începe cu ture de fixare, se trece oblic peste articulaţie şi se conduc deasupra articulaţiei alte ture circulare, se revine oblic sub articulaţie intersectând prima diagonală; se încheie cu ture de fixare (cot, picior, mână).
  • Faşa în spic de grâu → se fac turele de fixare deasupra articulaţiei, faşa se conduce în 8, fiecare tură acoperind cu 1/3 sau 2/3 tura dinainte. Se termină cu ture de fixare (degete, regiunea inghinală, scapulo-humerală etc.).
  • Faşa în evantai → se fac turele de fixare deasupra articulaţiei, iar turele următoare se conduc din ce în ce mai puţin oblic ajungând circular la mijlocul articulaţiei, după care se desfăşoară în sens invers, oblic (cot, genunchi etc.).
  • Bandajarea pe regiuni:

  • Capul → capelina.
  • Ochii → monocular sau binocular – prin ture succesive oblice şi orizontale.
  • Nasul → praştie.
  • Bărbia şi buzele → căpăstru.
  • Bandajarea gâtului → circular.
  • Ceafa → circular.
  • Abdomenul → circular cu feşe late.
  • Sânii → bandaj în spică.
  • Membrul superior → umărul şi axila în 8, braţul şi antebraţul în spirală, cotul în evantai, palma în 8, degetele în spic.
  • Membrul inferior → coapsa şi bazinul cu spică simplă sau dublă, genunchiul în evantai sau 8, glezna în 8.
  • Alte mijloace de fixare a pansamentului:
  • Basmaua → dreptunghiulară, triunghiulară, în patru colţuri.
  • Eşarfa.
  • Bandajul în T (perineu).
  • Ţesături tubulare elastice.
  • Materiale adezive – Galifix.



escarele de decubit
  • Definiţie:
  • Escara este o leziune profundă a ţesuturilor prin irigarea insuficientă datorită compresiunilor lor mai îndelungate, între proeminenţele osoase şi un plan dur.
  • Escarele pot să apară în câteva ore sau în câteva zile în funcţie de factorul de risc şi de toleranţa pielii la tensiune îndelungată.
  • Cauzele escarelor:
  • Escarele sunt cauzate de: umezeală, căldură excesivă, cutele lenjeriei, resturi alimentare sau de aparat gipsat.
  • Cauzele escarelor pot fi: generale, locale, favorizante.
  • Escara apare la vârstnici cu afecţiuni neuro-psihice sau la bolnavii cu accidente vasculare cerebrale repetate.
  • Regiunile predispuse la escare sunt:
  • În decubit dorsal:
    • Regiunea occipitală. Regiunea omoplaţilor.
    • Regiunea sacrală. Regiunea fesieră.
    • Regiunea coatelor. Regiunea călcâielor.
  • În decubit lateral:
    • Regiunea temporală şi retroauriculară. Umăr.
    • Regiunea trohanteriană.
    • Regiunea internă şi externă a genunchilor. Regiunea maleolară internă şi externă.
  • În poziţie decubit ventral:
    • Regiunea claviculară. Regiunea sternală. Crestele iliace. Genunchi. Haluce.
  • În poziţie şezând:
    • Regiunea ischiatică.
  • Metode de prevenire a escarelor:
  • Toaleta zilnică a regiunilor predispuse escarelor. Spălarea zilnică cu apă şi săpun, masarea şi ungerea regiunilor predispuse escarelor, deoarece pielea unsă se macerează mai greu decât pielea umedă sau uscată.
  • Fricţionarea cu alcool a regiunilor predispuse. Pudrarea cu talc, local.
  • La bolnavii cu incontinenţă de urină, inconştienţă, se foloseşte sondajul à demeure cu sonda Foley. Se schimbă lenjeria ori de câte ori este necesar.
  • Schimbarea poziţiei bolnavului la un interval de 30 minute 1 oră, succesiv: decubit dorsal, decubit lateral drept şi stâng, decubit ventral.
  • Se face la 2-3 ore sau mai des, întorcându-se o foaie de supraveghere a escarelor în care se notează orele de schimbare şi poziţia. În foaie se mai notează aspectul tegumentelor şi Zona de masaj.
  • Folosirea materialelor complementare necesare pentru prevenirea escarelor. Se folosesc colaci de cauciuc, înveliţi în tifon, la nivelul zonelor tegumentare predispuse la escare.
  • Saltele speciale, antidecubit, perne de diverse dimensiuni şi forme pentru regiunile predispuse escarelor (exemplu pentru genunchi), colaci de cauciuc, colăcei de vată (exemplu pentru călcâie).
  • Pentru ungerea pielii se foloseşte oxid de zinc, vitamină A+D2 şi talc.
  • Se va întinde perfect şi se va schimba lenjeriei la nevoie. Se are în vedere evitarea cutelor lenjeriei de pat şi lenjeriei de corp.
  • Îndepărtarea din pat a resturilor alimentare şi a obiectelor ce ar putea provoca prin comprimare tulburări locale circulatorii (nasturi, medicamente, firimituri etc.).
  • Favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate
  • Masajul favorizează vascularizarea profundă şi superficială, îndepărtează celulele descuamate, destupă glandele sebacee. Rehidratarea pielii se face cu un unguent hidratant masând uşor regiunile respective. În timpul masajului în cameră trebuie să fie cald, geamurile închise şi nu se circulă pe uşă.
  • Masajul este contraindicat în febră, infecţii ale pielii, septicemie.
  • Tratamentul curativ este descurajant.
  • Diminuarea presiunii planurilor dure.
  • Îndepărtarea detritusurilor necrotice.
  • Combaterea infecţiei cu sterilizare cu soluţie alcoolică 1% sau rivanol 1%, fenosept, raze ultraviolete, pudră, îndepărtarea puroiului, administrare de Gentamicină.
  • Observaţii:
  • Asistenta intervine în evitarea apariţiei.
  • Apariţia escarelor reprezintă o catastrofă la bolnavii vârstnici.
  • În profilaxia şi tratamentul escarelor, rămâne programul rotaţiei continue care presupune îngrijire continuă.
  • Alimentaţia trebuie să fie bogată în proteine şi vitamine pentru a favoriza cicatrizarea. Hidratarea se va face cu 1,5-2 litri zilnic.