Blefarita
Una dintre cele mai frecvente probleme oculare la adulti este o afectiune a pleoapei denumita blefarita. Blefarita reprezinta inflamatia pleoapelor.
Cauza blefaritei este necunoscuta, dar este mai frecventa la persoanele care au matreata, alergii sau eczeme. Forma cea mai obisnuita apare in asociere cu acneea rozacee sau dermatita seboreica.
De cele mai multe ori aceasta afectiune este una cronica (de lunga durata). Orjeletul (denumit popular "ulcior") apare mai frecvent la bolnavii de blefarita.
Simptome
Simptomele blefaritei includ:
-roseata,
-iritatia
- prezenta crustelor la marginea pleoapei. Crustele precum si genele din acea zona pot fi uscate sau grase,pot cadea.
Marginile pleoapelor sunt de obicei masiv colonizate cu bacterii, de regula cu stafilococi.
Diagnostic
Pen
tru precizarea diagnosticului, medicul specialist oftalmolog analizeaza globul ocular, pleoapa si genele cu ajutorul unui instrument numit oftalmoscop.
La inspectia atenta, marginile pleoapelor apar unsuroase, ulcerate cu cruste din detritusuri ce se lipesc de gene.
Tratament
Se recomanda spalarea pleoapelor, sprancenelor si parului zilnic cu un sampon destinat pentru uzul copiilor. Pentru spalarea pleoapelor, se pun cateva picaturi de sampon pentru copii intr-un pahar cu apa si se imbiba un tampon de vata sau un betisor folosit la igiena urechilor. Tinand ochii inchisi, se sterge usor fiecare pleoapa, inclusiv peste gene, de aproximativ 10 ori, pe o directie orizontala, pornind de la nivelul nasului. Inainte de deschiderea ochilor, trebuie sa clatiti bine cu apa din abundenta.
Alternativ, in timpul dusului, se lasa apa calduta sa curga peste ochii inchisi timp de 1 minut. Apoi, se pun 1-2 picaturi de sampon pe o bucata de material moale si se sterg usor genele la fel ca mai sus, dupa care se clateste bine.
Blefarita cronica
Blefarita cronică reprezintă o afecţiune inflamatorie a pleoapelor, cu evoluţie acută sau cronică (cea mai frecventă).
Cauza blefaritei cronice anterioare nu este perfect elucidată, dar se ştie că atât infecţia cu stafilococ, cât şi excesul de sebuum joacă un rol important.
1. Blefarita seboreică - se asociază frecvent cu dermatita seboreică ce afectează pielea capului şi zona retro auriculară. Lipidele secretate în exces, sub acţiunea unei bacterii prezente pe piele - Corynebacterium sunt transformate în acizi graşi iritanţi.
2. Blefarita posterioară se manifestă ca disfuncţie a glandelor Meibomius (rosacea oculara) ce poate fi asociată cu acneea rosacea facială.
Datorită relaţiei intime între pleoape şi suprafaţa oculară, blefarita cronică poate cauz complicaţii la nivelul conjunctivei şi corneei.
Blefarita cronică se manifestă prin senzaţie de arsură, uşoară fotofobie, cruste şi înroşirea marginii pleoapelor. Dimineaţa disconfortul est mai accentuat, boala evoluând cu remisiuni şi exacerbări. Surprinzător, constatăm că este frecventă dicordanţa între severitate simptomelor şi aspectul clinic.
Blefarita stafilococică se caracterizează prin roşeaţa marginii libere a pleoapelor, cu scuame dure localizate în jurul bazei genelor.
Blefarita seboreică se manifestă prin înroşirea marginii libere a pleoapelor asociată cu depuneri grase ce lipesc genele între ele, scuame subţiri localizate pe marginea pleoapelor şi pe gene.
Blefarita veche severă, în particular cea stafilococică poate produce îngroşarea şi cicatrizarea marginii pleoapelor, căderea genelor, deformarea genelor înspre cornee (trichiazis) cu senzaţii de înţepătură şi disconfort permanent.
Afecţiuni asociate:
- Orjeletul
- Instabilitatea filmului lacrimal în 30 - 50 %, cu producerea sindromului de ochi uscat
- Conjunctivită papilară şi keratita marginală prin hipersensibilitate la toxinele stafilococului.
-
Tratament:
- Igiena pleoapelor pentru a îndepărta crustele şi produşii toxici, include masajul zilnic al marginii pleoapelor cu produse speciale (Blefaroshampoo, Blefagel) sau şerveţele umede pentru igiena oculară (IRIDIUM). Gradual, igiena pleoapelor poate fi efectuată mai puţin frecvent dacă boala este sub control, dar nu trebuie oprită pentru că blefarita poate apărea din nou.
Unguentele oftalmice cu antibiotice trebuie aplicate după igiena riguroasă a pleoapelor, prin masaj uşor al marginii palpebrale cu un beţişor auricular sau cu degetul curat.
Pentru instabilitatea filmului lacrimal, se asociază substituenţi de lacrimi (lacrimi artificiale - de ex. Systane ULTRA, HYLOCARE, TRIUM).
Blefarita
Blefarita este inflamatia marginii libere a pleoapelor asociata cu iritarea si inrosirea sa, si formarea unor scuame la nivelul genelor. Blefarita poate fi anterioara, posterioara sau mixta.
Etiopatogenia este complexa si incomplet elucidata.
Blefarita anterioara afecteaza marginea externa a pleoapelor, unde sunt implantate genele. Cele mai frecvente cauze de blefarita anterioara sunt infectia stafilococica (blefarita stafilococica) si seboreea (blefarita seboreica). Mai rar, blefarita anterioara este rezultatul unor alergii.
Blefarita posterioara intereseaza fata interna a pleoapelor, ce vine in contact cu globul ocular si este determinata de disfunctia glandelor sebacee situate la acest nivel (blefarita seboreica). Blefarita posterioara este adesea asociata acneei rozacee ;acneea rozacee este o boala a pielii caracterizata prin roseata, cosuri si prezenta unor linii rosii (telangiectazie) sau a rash-ului la nivelul nasului, pometilor, barbiei si a fruntii. Cele doua forme, anterioara si posterioara, pot fi combinate.
Blefarita are numerosi factori favorizanti : ametropiile necorectate (nepurtarea ochelarilor), infectiile, poluarea, praful, terenul alergic, diabetul zaharat, uscaciunea oculara, umiditatea, frigul, cosmeticele, tonusul palpebral inadecvat, factorii hormonali, dermatita seboreica, acneea rozacee, etc.
Factorii infectiosi incriminati in blefarita sunt : Staphyloccocus aureus, Staphyloccocus epidermidis, Corynebacterium, Propionobacterium acnes.
Clinic, pacientii acuza senzatie de corp strain, senzatie de arsura, lacrimare, prurit (mancarime), cruste si pelicule la nivelul marginii libere a pleoapelor. Foarte rar, prezinta fotofobie, durere, scaderea acuitatii vizuale. Marginea libera a pleoapelor este eritematoasa (rosie), ingrosata, cu telangiectazii, secretii mucoase albicioase, orificii glandulare modificate. Afectiunea are evolutie cronica, cu exacerbari intermitente ale simptomelor. Frecvent, relatia dintre severitatea simptomelor si afectarea clinica este mica.
Datorita relatiei stranse dintre pleoape si suprafata oculara, blefaritele cronice pot determina modificari la nivelul conjunctivei si corneei. Blefarita asociaza instabilitatea filmului lacrimal in 30 - 50 % din cazuri, fiind una din principalele cauze ale sindromului de ochi uscat. Blefarita poate fi insotita de complicatii precum : conjunctivita, keratita,salazion, entropion (rularea marginii libere a pleoapei catre globul ocular), ectropion (rularea marginii libere a pleoapei in afara globului ocular), pierderea genelor.
Tipuri de blefarita
Cauza blefaritei este necunoscuta, dar este mai frecventa la persoanele care au matreata, alergii sau eczeme. Forma cea mai obisnuita apare in asociere cu acneea rozacee sau dermatita seboreica.
De cele mai multe ori aceasta afectiune este una cronica (de lunga durata). Orjeletul (denumit popular "ulcior") apare mai frecvent la bolnavii de blefarita.
Simptome
Simptomele blefaritei includ:
-roseata,
-iritatia
- prezenta crustelor la marginea pleoapei. Crustele precum si genele din acea zona pot fi uscate sau grase,pot cadea.
Marginile pleoapelor sunt de obicei masiv colonizate cu bacterii, de regula cu stafilococi.
Diagnostic
Pen
tru precizarea diagnosticului, medicul specialist oftalmolog analizeaza globul ocular, pleoapa si genele cu ajutorul unui instrument numit oftalmoscop.
La inspectia atenta, marginile pleoapelor apar unsuroase, ulcerate cu cruste din detritusuri ce se lipesc de gene.
Tratament
Se recomanda spalarea pleoapelor, sprancenelor si parului zilnic cu un sampon destinat pentru uzul copiilor. Pentru spalarea pleoapelor, se pun cateva picaturi de sampon pentru copii intr-un pahar cu apa si se imbiba un tampon de vata sau un betisor folosit la igiena urechilor. Tinand ochii inchisi, se sterge usor fiecare pleoapa, inclusiv peste gene, de aproximativ 10 ori, pe o directie orizontala, pornind de la nivelul nasului. Inainte de deschiderea ochilor, trebuie sa clatiti bine cu apa din abundenta.
Alternativ, in timpul dusului, se lasa apa calduta sa curga peste ochii inchisi timp de 1 minut. Apoi, se pun 1-2 picaturi de sampon pe o bucata de material moale si se sterg usor genele la fel ca mai sus, dupa care se clateste bine.
Blefarita cronica
Blefarita cronică reprezintă o afecţiune inflamatorie a pleoapelor, cu evoluţie acută sau cronică (cea mai frecventă).
Cauza blefaritei cronice anterioare nu este perfect elucidată, dar se ştie că atât infecţia cu stafilococ, cât şi excesul de sebuum joacă un rol important.
1. Blefarita seboreică - se asociază frecvent cu dermatita seboreică ce afectează pielea capului şi zona retro auriculară. Lipidele secretate în exces, sub acţiunea unei bacterii prezente pe piele - Corynebacterium sunt transformate în acizi graşi iritanţi.
2. Blefarita posterioară se manifestă ca disfuncţie a glandelor Meibomius (rosacea oculara) ce poate fi asociată cu acneea rosacea facială.
Datorită relaţiei intime între pleoape şi suprafaţa oculară, blefarita cronică poate cauz complicaţii la nivelul conjunctivei şi corneei.
Blefarita cronică se manifestă prin senzaţie de arsură, uşoară fotofobie, cruste şi înroşirea marginii pleoapelor. Dimineaţa disconfortul est mai accentuat, boala evoluând cu remisiuni şi exacerbări. Surprinzător, constatăm că este frecventă dicordanţa între severitate simptomelor şi aspectul clinic.
Blefarita stafilococică se caracterizează prin roşeaţa marginii libere a pleoapelor, cu scuame dure localizate în jurul bazei genelor.
Blefarita seboreică se manifestă prin înroşirea marginii libere a pleoapelor asociată cu depuneri grase ce lipesc genele între ele, scuame subţiri localizate pe marginea pleoapelor şi pe gene.
Blefarita veche severă, în particular cea stafilococică poate produce îngroşarea şi cicatrizarea marginii pleoapelor, căderea genelor, deformarea genelor înspre cornee (trichiazis) cu senzaţii de înţepătură şi disconfort permanent.
Afecţiuni asociate:
- Orjeletul
- Instabilitatea filmului lacrimal în 30 - 50 %, cu producerea sindromului de ochi uscat
- Conjunctivită papilară şi keratita marginală prin hipersensibilitate la toxinele stafilococului.
-
Tratament:
- Igiena pleoapelor pentru a îndepărta crustele şi produşii toxici, include masajul zilnic al marginii pleoapelor cu produse speciale (Blefaroshampoo, Blefagel) sau şerveţele umede pentru igiena oculară (IRIDIUM). Gradual, igiena pleoapelor poate fi efectuată mai puţin frecvent dacă boala este sub control, dar nu trebuie oprită pentru că blefarita poate apărea din nou.
Unguentele oftalmice cu antibiotice trebuie aplicate după igiena riguroasă a pleoapelor, prin masaj uşor al marginii palpebrale cu un beţişor auricular sau cu degetul curat.
Pentru instabilitatea filmului lacrimal, se asociază substituenţi de lacrimi (lacrimi artificiale - de ex. Systane ULTRA, HYLOCARE, TRIUM).
Blefarita
Blefarita este inflamatia marginii libere a pleoapelor asociata cu iritarea si inrosirea sa, si formarea unor scuame la nivelul genelor. Blefarita poate fi anterioara, posterioara sau mixta.
Etiopatogenia este complexa si incomplet elucidata.
Blefarita anterioara afecteaza marginea externa a pleoapelor, unde sunt implantate genele. Cele mai frecvente cauze de blefarita anterioara sunt infectia stafilococica (blefarita stafilococica) si seboreea (blefarita seboreica). Mai rar, blefarita anterioara este rezultatul unor alergii.
Blefarita posterioara intereseaza fata interna a pleoapelor, ce vine in contact cu globul ocular si este determinata de disfunctia glandelor sebacee situate la acest nivel (blefarita seboreica). Blefarita posterioara este adesea asociata acneei rozacee ;acneea rozacee este o boala a pielii caracterizata prin roseata, cosuri si prezenta unor linii rosii (telangiectazie) sau a rash-ului la nivelul nasului, pometilor, barbiei si a fruntii. Cele doua forme, anterioara si posterioara, pot fi combinate.
Blefarita are numerosi factori favorizanti : ametropiile necorectate (nepurtarea ochelarilor), infectiile, poluarea, praful, terenul alergic, diabetul zaharat, uscaciunea oculara, umiditatea, frigul, cosmeticele, tonusul palpebral inadecvat, factorii hormonali, dermatita seboreica, acneea rozacee, etc.
Factorii infectiosi incriminati in blefarita sunt : Staphyloccocus aureus, Staphyloccocus epidermidis, Corynebacterium, Propionobacterium acnes.
Clinic, pacientii acuza senzatie de corp strain, senzatie de arsura, lacrimare, prurit (mancarime), cruste si pelicule la nivelul marginii libere a pleoapelor. Foarte rar, prezinta fotofobie, durere, scaderea acuitatii vizuale. Marginea libera a pleoapelor este eritematoasa (rosie), ingrosata, cu telangiectazii, secretii mucoase albicioase, orificii glandulare modificate. Afectiunea are evolutie cronica, cu exacerbari intermitente ale simptomelor. Frecvent, relatia dintre severitatea simptomelor si afectarea clinica este mica.
Datorita relatiei stranse dintre pleoape si suprafata oculara, blefaritele cronice pot determina modificari la nivelul conjunctivei si corneei. Blefarita asociaza instabilitatea filmului lacrimal in 30 - 50 % din cazuri, fiind una din principalele cauze ale sindromului de ochi uscat. Blefarita poate fi insotita de complicatii precum : conjunctivita, keratita,salazion, entropion (rularea marginii libere a pleoapei catre globul ocular), ectropion (rularea marginii libere a pleoapei in afara globului ocular), pierderea genelor.
Tipuri de blefarita
- I. Blefarita anterioara afecteaza marginea externa a pleoapelor, si anume, genele si glandele sebacee de la acest nivel.
- Blefarita anterioara stafilococica este inflamatia lamelei anterioare produsa de stafilococ si are o evolutie recurenta. Marginea anterioara a pleoapelor este hiperemica (rosie), cu telangiectazii. In formele grave se formeaza microabcese sub forma unor mici puncte galbene la radacina genelor. Exista cruste mici, dure, fibrinoase care inconjoara genele la baza lor, ca un manson. De asemenea, la baza genelor se pot forma ulcere. Ele sunt acoperite de cruste de fibrina. Poate fi prezenta si afectarea corneana : keratita epiteliala inferioara, infiltrate, ulceratii corneene
- Blefarita anterioara seboreica se asociaza cu formarea de cruste moi de material grasos care sunt localizate oriunde pe tija genelor, depuneri grase ce lipesc genele.
- Blefarita anterioara mixta.
- II. Blefarita posterioara este legata de disfunctia glandelor sebacee Meibomius, cu alterarea metabolismului secretor.
Blefarita posterioara poate fi cauzata de : acneea rozacee, dermatita din herpes simplex, virusul varicelo-zosterian, dermatita alergica si de contact, dermatita stafilococica.- Blefarita posterioara seboreica este caracterizata prin secretie excesiva de sebum. Filmul lacrimal este grasos, cu prezenta unui material spumos la nivelul marginii libere a pleoapelor.
- Meibomianita este caracterizata prin inflamatia si obstructia glandelor meibomiene. Secretia glandelor meibomiene devine mai ceroasa si blocheaza orificiile glandelor. Materialul stagnant devine mediu de cultura pentru bacterii si patrunde in straturile profunde ale pleoapei ducand la inflamatie.
- III. Blefarita mixta (anterioara si posterioara).
Principii de tratament pentru blefarita
- igiena pleoapelor este cheia tratamentului :
- aplicarea de comprese calde care incalzesc secretiile glandelor si provoaca evacuarea secretiilor (cel putin 4 - 5 minute, de doua ori pe zi)
- spalarea mecanica a marginii libere a pleoapelor pentru a indeparta materialul aderent si pentru a curata orificiile glandelor (apa calda amestecata cu sampon pentru bebelusi sau solutii speciale)
- masajul zilnic al pleoapelor, pentru a stimula eliminarea retentiilor de sebum (30 secunde - 1 minut)
- aplicarea unguentelor cu antibiotic pe marginea libera a pleoapelor pe termen lung sau unguent cu antibiotic si cortizon pe termen scurt
- solutiile cu antibiotic si cortizon reduc inflamatia si simptomele unei conjunctivite asociate
- anumite situatii clinice refractare pot necesita tratament antibiotic oral
- disfunctia filmului lacrimal se trateaza prin lacrimi artificiale
Prognosticul este foarte bun cu un tratament adecvat.
