INGRIJIREA PACIENTULUI CU CATETERISM VEZICAL SAU SONDA “A
DEMEURE”
CATETERISM – introducerea unei sonde prin uretra in vezica
SCOP
- Golirea vezicii – cind golirea spontana este imposibila
- Prelevarea urinei sterile pentru analize de laborator
- Efectuarea unor procedee de tratament prin sonda
- Golirea vezicii inaintea unor operatii sau postoperator
- Bilantul hidric la bolnavii fara control sfincterian
- Masurarea cantitatii urinei reziduale ramasa in vezica dupa mictiune
- Uneori cateterismul vezical este necesar pentru instalarea unei sonde a demeure (sonda permanenta)
o Dupa interventii chirurgicale asupra perineului o Histerectomie pe cale vaginala
o Pentru a preintimpina o obstructie sau pentru a asigura un drenaj in urma unei operatii asupra vezicii urinare
o Interventii chirurgicale ale prostatei o Retentie acuta sau cronica de urina o Stricturi ale uretrei
o Paraplegii o Come
o La arsi pentru a masura diureza
MATERIAL NECESAR
- se pregatesc materiale sterile o sonde
o tampoane o pense
o manusi
o solutii dezinfectante o tavita renala
o aleza
o musama
-
- mandren metalic
- stilet butonat
- sonda canelata
- leucoplast
- ace
- comprese
REGULI PENTRU PROTECTIA PACIENTULUI
- respectarea unei asepsii rigurase, fiecare tampon se foloseste o data adica o singura stergere
- dezinfectia organelor genitale externe si a meatului uretral
- la femei dezinfectia se face de sus in jos
- atentie la grosimea cateteruli care trebuie sa fie mai mica decit meatul uretral pentru a nu produce rani
- lubrefierea cateterului
- introducerea delicata a cateterului dar cu siguranta
- a nu se goli vezica dintr-o data si nu mai mult de 500 ml
PROBLEME
- sentimentul de jena din cauza expunerii organelor genitale externe
- frica de durere
- nelinistea pacientului
- frica de neadaptare la cateter permanent
- frica de infectii a cailor urinare
- frica de iritare sau lezare
OBIECTIVE
- menajarea psihicului pacientului
- adaptarea pacientului la sonda
- absenta complicatiilor
- absenta ranilor
- intretinerea constanta a sistemului de drenaj
INTERVENTII
- informarea pacientului
- se va explica tehnica
- se va tine cont de pudoarea pacientului
- pentru prevenirea contaminarii sistemului de drenaj
- sacul colector sa fie intotdeauna sub nivelul vezicii urinare
- se urmareste permeabilitatea tubulaturii
- se supravegheaza pozitia corecta a pacientului
- se goleste punga la 6-8 orese fixeaza sonda de coapsa cu leucoplast
- educarea pacientului pentru evitarea infectiei
o se va explica ca microbii ajung in sonda prin miini, haine, cearceaf o se invata cum sa foloseaca instalatia acasa
o se explica legature intre consumul de lichide si eliminare o se invata sa masoare zilnic urna pe 24 pre
o se explica necesitatea schimbarii sondei la cel putin 15 zile o sa evite iritatiile locale
PREGATIREA PENTRU INVESTIGATII RADIOLOGICE
Testarea bolnavului la iod este foarte importanta si se face astfel: se injecteaza 1ml de substanta de contrast din cantitatea stabilita, se asteapta cateva minute pentru a constata daca exista intoleranta la iod (paloare, transpiratii reci, hipotensiune arteriala, tulburari respiratorii, cianoza, tulburari nervoase, manifestari anafilactice). In caz de intoleranta se intrerupe injectarea si pe acelasi ac in vena se introduc medicamente specifice tulburarilor aparute; in caz ca nu apar semne de intoleranta se continua injectarea.
Urografia intravenoasa. Metoda reprezinta o tehnica radiologica de investigare a aparatului urinar ce consta in injectarea unei substante de contrast si urmarirea secretarii si a excretarii acesteia prin radiografii succesive.
Dupa o radiografie pe gol, si testarea la substanta se trece la injectarea substantei. Injectarea unei substante de contrast organo - iodate (Urografin) strict intravenos lent (in circa 5 minute), una, doua fiole in functie de concentratia de iod, dupa ce fiola a fost incalzita in prealabil la temperatura corpului. Este bine sa se asocieze cu doua fiole de HHC. Se efectueaza radiografii succesive la 5-10-15 si 30 minute de la injectare, urmaridu-se opacifierea si eliminarea substantei de contrast in caile urinare. La 2-3 minute de la injectare, apare nefrograma. La 5-7 minute incepe opacifierea calicelor si a bazinetului; la 30 minute mai raman urme de substante de contrast in caile urinare, iar la 40 minute eliminarea este totala. Pozitiile de examinare sunt aceleasi ca si in radiografia renala pe gol (decubit dorsal si pozitia in ortostatism; incidenta de fata, profil). Pentru o mai buna umplere a sistemului pielocaliceal se efectueaza dupa prima radiografie o compresie pe uretere. Urografia intravenoasa este valoroasa deoarece ne da relatii asupra morfologiei si functiei renale.
Metoda este indicata:
- ca examen functional in toate pertubarile secretiei renale;
- in pertubari excretorii prin obstacol cu sediu in bazinet, ureter, vezica sau uretra;
- in depistarea anomaliilor de situatie ale rinichilor, a anomaliilor arborelui pielii si ureteral.
Urografia intravenoasa are urmatoarele contraindicatii:
- hipersensibilitate la iod;
- anemie hemolitica, stari febrile, sarcina, etc.
Urografia in perfuzie se bazeaza pe administrarea unei cantitati crescute de substanta de contrast, pe cale perfuzorie, in vederea obtinerii unei opacifieri intense si de durata a emonctoriilor renale.
Tehnica metodei consta in administrarea a 3-4 fiole de Odiston, dizolvate in prealabil in 250 ml ser glucozat 5%, solutie care se va injecta picatura cu picatura cu ajutorul unui perfuzor, timp de 12-15 minute. Pentru a surprinde inceputul secretiei se recomanda radiografie executata la 5 minute de la injectare, urmand sa se efectueze radiografii din jumatate in jumatate de ora. Metoda este indicata in insuficienta renala.
Avantajele metodei sunt:
- intensitatea opacifierii este net superioara urografiei standard;
- permite o opacifiere timpurie si de lunga durata a cailor urinare;
- elimina necesitatea testarii.
Urografia prelungita reprezinta tehnica radiologica de investigatie a aparatului urinar in care se foloseste o cantitate dubla de substanta si in cadrul careia se urmareste tranzitul acesteia pe parcursul a circa 2-3 ore. In scopul efectuarii ei sunt folosite 4 fiole Odiston. Primele doua se vor injecta ca in cadrul unei urografii obisnuite, iar celelalte doua la aproximativ 10 minute dupa primele. Este utilizata in insuficiente renale cronice, in cazuri de hidronefroza accentuata.
Urotomografia consta din completarea examenului standard cu o serie de sectiuni tomografice. Astfel pot fi evidentiate mai bine unele detalii legate de conturul renal, de forma si de dimensiunile calicelor si bazinetului, de situatia glandelor suprarenale, ca si a ureterelor. Timpul cel mai oportun pentru efectuarea sectiunilor tomografice este acela cuprins intre 15 si 25 de minute de la injectarea substantei de contrast, cand cavitatile pielo-caliceale sunt, de regula, bine opacifiate. Sectiunea efectuata la 6 cm de la planul cutanat al regiunii lombare pune in evidenta cavitatile caliceale situate posterior, iar cele practicate la 8 si 9 cm de la planul mentionat ofera date asupra calicelor orientate anterior, precum si o buna vizibilitate a cavitatii pielice si a jonctiunii pielo-caliceale.
Urokimografia. Kimografia practicata in timpul urografiei intravenoase urmareste evidentierea peristalticii cailor urinare. Ea isi gaseste indicatii de electie in studiul infiltratiilor parietale, al stenozelor maligne si benigne, al sclerozelor situate la nivelul ureterelor sau vezicii urinare.
Urografia cu compresia ureterelor reprezinta completarea urografiei standard prin compresia ureterelor; aceasta se efectueaza cu diverse dispozitive fixate suprapubian, la
nivelul stramtorii superioare a bazinului. Datorita stazei supraiacente, prin compresie este foarte bine evidentiat aspectul cavitatilor pielo-caliceale si al ureterelor superioare. Compresia poate fi instituita inainte de injectarea substantei de contrast sau dupa efectuarea primei radiografii, adica la 5-7 minute de la injectare. In primul caz urmarim numai aspectul morfologic al cailor de excretie superioare, in vreme ce in cel de-al doilea permite si studiul secretiei renale. Compresiunea nu trebuie sa depaseasca o durata de 15-20 de minute.
Compresiunea ureterala, alaturi de utilizarea de doze mari de substanta de contrast si de practicarea radiografiilor in procubit si in pozitia Trendelenburg au sporit considerabil posibilitatile urografiei standard.
Arteriografia renala. Metoda consta din opacifierea sistemului vascular renal, prin surprinderea substantei de contrast in vasele renale.
Se injecteaza 50-60 ml Odiston, intr-un interval de timp foarte scurt, executandu-se trei radiografii la intervale de 10, 20 si 30 secunde de la inceputul injectarii. Astfel se evidentiaza faza arteriala, cea capilara si cea venoasa a opacifierii renale. Substanta de contrast poate fi injectata prin punctie transcutanata a aortei la nivel vertebrei a XII-a toracale (aortografia inalta), intraoperator (direct in artera renala) sau pe calea cateterismului arterei femurale.
Metoda este indicata pentru studiul vascularizatiei renale, pe aceasta cale, pentru depistarea anomaliilor vasculare sau a formatiunilor tumorale benigne sau maligne ca si a formatiunilor chistice de la nivelul rinichiului.
Pielografia ascendenta. In practicarea acestei tehnici, substanta de contrast folosita este introdusa in bazinet prin intermediul unei sonde ureterale. Substanta de contrast folosita uzual este iodura de sodiu in concentratie de 10% si in cantitate de 5-10 ml, in prealabil sterilizata. Poate fi folosit si Odiston-ul intr-o cantitate identica. Recomandabil sa fie diluate in prealabil de 3-4 ori in apa distilata sterila. Substanta de contrast va fi introdusa prin sonda ureterala cu blandete, intrerupand administrarea in momentul in care bolnavul acuza o senzatie dureroasa in regiunea renala explorata. In acel moment se va opri administrarea substantei si se efectueaza prima radiografie. Tehnica pielografiei ascendente presupune efectuarea a trei radiografii in pozitia orizontala, verticala respectiv Trendelenburg.
Contraindicatiile sunt reprezentate de cistita tuberculoasa si de infectiile renale cu caracter acut.
Pielografia ascendenta nu furnizeaza decat date morfologice.
Ureterografia retrograda. Metoda consta in introducerea la nivelul orificiului ureteral al unei sonde de umplere retrograda de tip Chevassu; sonda este prevazuta la una din extremitati cu o bila, care , obstruand meatul urinar, permite umplerea retrograda a
sistemului uretero-pielo-caliceal. Aceasta metoda permite vizualizarea ureterului in ansamblul sau.
Este esential ca ureterografia retrograda si pielografia ascendenta sa fie utilizate ca examene complementare pentru obtinerea de date morfologice pe care nu le-a putut evidentia urografia intravenoasa.
Cistografia reprezinta tehnica de explorare radiologica a vezicii urinare prin umplerea ei cu substanta de contrast, efectuata pe calea ascendenta si nu descendenta, ca in cazul urografiei standard. Substanta utilizata este Odiston-ul. Se umple vezica si se executa o radiografie cu vezica destinsa apoi a doua, dupa evacuarea partiala a vezicii; se pot efectua radiografii si in timpul mictiunii, obtinand astfel o ureterografie mictionala. Pozitia de radiografiere difera de la caz la caz: in ortostatism, decubit dorsal, oblice drepte sau stangi la 45 grade si raza inclinata tot la 45 grade, dorso-lombar.
Prin cistografie ascendenta se pot evidentia doar modificarile morfologice ale vezicii, reprezentate in principal de diverticuli, calculi si tumori.
Policistografia (metoda Temeliescu) consta in injectarea in vezica a substantei de contrast in trei etape (15-30-70 ml) si radiografierea pe acelasi film, bolnavul stand nemiscat dupa fiecare injectare. Metoda da relatii asupra supletei peretilor vezicali.
Uretrografia consta in opacifierea uretrei fie in cursul efortului mictional la sfarsitul unei urografii obisnuite sau al unei cistografii, fie pe cale ascendenta. Cantitatea de substanta de contrast injectata variaza in functie de lumenul uretrei, normal 10-30 ml. Injectarea se va opri in momentul in care bolnavul semnaleaza o senzatie de tensiune la baza vezicii generata de tendinta substantei de contrast de a trece de sfincterul uretro-vezical.
Tehnica este utila pentru explorarea stricturilor ureterale si pentru evidentierea tumorilor uretrei.
