Nefrologie, urologie si nursing în afectiunile renale, C3 INFECTIILE TRACTULUI URINAR


INFECTIILE TRACTULUI URINAR

Infectiile tractului urinar (ITU) reprezinta situatii patologice caracterizate prin patrunderea si multiplicarea bacteriilor in tractul urinar, manifestate prin bacteriurie. Colonizarea microbiana a urinii poate fi asimptomatica sau simptomatica. In absenta infectiei, tractul urinar este steril, cu exceptia 1/3 externa a uretrei la femei. Infectia poate atinge uretra, vezica urinara, ureterele, bazinetul, calicele si interstitiul renal, dar si structurile adiacente (fascia perineala, prostata, epdidimul).Germenii cei mai frecvent implicati sunt bacteriile, mai rar virusuri, levuri, ciuperci.

Cistita – infectie limitata la vezica
Bacteriurie semnificativa - > 105/per ml, cu sau fara simptome


Bacteriurie asimptomatica – bacteriurie semnificativa fara simptomatologie, detectata prin examinari screening sau accidental la populatia sanatoasa

Diagnosticul de infectie urinara este documentat prin:
Examneul citobacteriologic al urinii (ECBU)

Prin bandelete reactive

Pentru un examen citobacteriologic corect, trebuie respectate conditiile de prelevare:
Toaleta corecta a zonei perineale;

Recoltarea urinii din mijlocul jetului urinar;

Recoltarea din prima urina de dimineata care este mai concentrata (daca proba este recoltata in cursul zilei, se recomanda ca subiectul sa incerce sa nu urineze si sa nu bea timp de patru ore inainte de prelevare)

Proba de urina va fi transportata rapid la laborator ( daca nu este posibil se conserva la frigider la 4*C)

Examenul bacteriologic ofera date privind:
citologia: leucocite si hematii pe ml sau pe mm3
bacteriologia: identificarea si numarul de germeni pe ml, aceasta identificare este cuplata cu antibiograma.

O infectie urinara este definita, dupa ECBU, prin asocierea unei leucociturii > 104/ml cu bacteriurie >10 5 UFC (unitati foramtoare de colonii). Leucocituria este practic todeauna prezenta in caz de infectie urinara.

Leucocituria poate fi prezenta in absenta germenilor in urmatoarele situatii:

    • cu infectie: germeni particulari (tuberculoza, Chlamidia, Mycoplasma), prostatita acuta, infectii decapitate prin antibioterapie prealabila;

  • fara infectie: contaminare urinara prin secretie vaginala, nefropatii interstitiale cronice, tumori uroteliale, inflamatii vezicale (calculi, radioterapie pelvina), neovezica ileala.
INCIDENTA

ITU reprezinta o patologie foarte frecventa, in special la femeie, la care se estimeaza ca o proportie de 30 % vor avea cel putin un episod de infectie urinara in cursul vietii.

EPIDEMIOLOGIE 20 – 35 % - femei Copii < 1 an B > F
Scolari F > B

Adulti F > B
> 50 ani B = F
> 70 ani F >/=B
CLASIFICARE ITU
CLINIC EVOLUTIE
- Asimptomatice - Acute
- Simptomatice - Cronice
TOPOGRAFIC NUMAR DE EPISOADE
- Joase - Unice
- Inalte - Recurente:recadere,reinfectie

PREZENTA COMPLICATIILOR
    • Necomplicate
    • Complicate ITU necomplica:
    • la pacienti fara anomalii functionale sau anatomice ale tractului urinar,cu functie renala normala, in absenta manevrelor instrumentale sau a interventiilor urologice recente; frecvent la femei intre 18-40 ani, rare la barbati

geremenele cel mai frecvent implicat este Escherichia Coli (70-95%); alti germeni implicati sunt Staphilococcus Saprophiticus (25 %), Proteus mirabis, Klebsiella, Enterobacter

ITU complicate

la pacienţii cu tulburări anatomice, funcţionale (ex. reflux vezico - ureteral, nefropatie de reflux) sau obstructive (ex. calculi) ale tractului urinar (tract urinar anormal) sau la pacienţi cu deficienţe în apărarea gazdei: diabet zaharat, insuficienţă renală, sarcină,imunosupresie, transplant, neutropenie;

apar mai frecvent la extremele de vârstă (nou-născuţi sau copii cu anomalii anatomice ale tractului urinar, vârstnici peste 60 ani, în special bărbaţi cu patologie obstructivă prostatică şi instrumentări urologice);

  • germenele cel mai frecvent implicat este Escherichia Coli; alţi germeni implicaţi sunt

Klebsiella pneumoniae, Enterobacter, Proteus mirabilis, Pseudomonas aeruginosa, Serratia, Staphilococcus aureus