EMBRIOLOGIE SI GENETICA, 3 PROCESUL DE CREŞTERE - VIAŢA EXTRAUTERINĂ

PROCESUL DE CREŞTERE - VIAŢA EXTRAUTERINĂ

La naştere, există aproximativ 100 de trilioane de celule în organism.

72 de ore – copilul poate pierde cca 10% din greutatea natală – 2500g. Talia natală este de 49cm. Reacţionează la figura umană şi este sensibil la lumină. Suspensia ventrală nu permite controlul asupra poziţiei capului. Copilul neo-natal are cel mai frecvent ochii albaştri, deoarece irisul nu dispune încă de melanocite. Treptat însă, aceştia produc pigmenţi care determină şi explică schimbarea culorii irisului. Pruncul întoarce capul dintr-o parte în cealaltă.

3 săptămâni – apare suferinţa.

1 lună – ridică pieptul. Membrele inferioare sunt destinse. Ţine capul în suspensie ventrală câteva secunde. Emite sunete laringiene. Se constată reflexul de mers şi de apucare prin flectarea degetelor în pumn. Priveşte persoane şi urmăreşte obiecte cinetice. Este atent la faţa mamei atunci când aceasta îi vorbeşte. Comută privirea în direcţia sunetului. Plânge la foame şi disconfort. Face mişcări atunci când i se vorbeşte sau zâmbeşte.

1½ lună – apar lacrimile.

2 luni - localizează şi fixează obiectele. Recunoaşte figura mamei. Apar surâsul şi plăcerea. Emite vocale solitare. E atent când i se vorbeşte. Zâmbeşte la contacte sociale.

3 luni - întinde mâna spre jucărie dar nu o nimereşte. Apare râsul şi se constată mimica dezolării. Urmăreşte mişcările propriilor mâini. Localizează direcţia sunetului. Via sunete articulate se manifestă gânguritul. Până să coboare laringele cu cca 3cm, copilul în acelaşi timp emite sunete şi deglutează.

Reflexul hidrocinetic al pruncului se explică prin experienţa ancorată intrauterin în oceanul amniotic.

4 luni - greutatea se dublează în raport cu cea natală. Poziţia capului e fermă iar mâinile se-ating în joacă. Nu poate ridica jucăriile pe care le scapă din mâini.

Râde în hohote sau cascadă. Manifestă supărare şi furie la contuzionarea sau sistarea contactului social. Mimica şi gestica trădează plăcerea.

5 luni - apar anxietatea şi agresivitatea. Se sprijină în antebraţe şi îşi duce piciorul la gură. Ţine spatele drept. Duce obiectele la gură cu ambele mâini. Stropeşte cu apă. Întinde braţele spre biberon. Caută cu privirea obiectul de joacă atunci când îl scapă. Reţine în mână un obiect şi priveşte la altul. Mama devine persoana privilegiată. Deosebeşte persoanele străine de celelalte.

6 luni - volumul creierului atinge 50% din valoarea definitivă. Zâmbeşte imaginii din oglindă. Încearcă să recupereze obiectul pierdut. Surâde persoanei cunoscute. Trece repede de la plâns la râs. Imită mimica anturajului.

7 luni - se sprijină pe o mână şi se rostogoleşte. Ridică spontan capul. Duce mâncarea la gură cu o singură mână. Transferă un cub dintr-o mână în cealaltă. Spune Ba sau Da ori Ea. Vrea să fie cu mama şi în braţele ei în momentele de relaxare ori avanictemerale.

Un grup de cercetători de la Universitatea Türku din Finlanda a descoperit că, dacă bebeluşilor adormiţi li se creează un mediu cu anumite sunete, în dimineaţa următoare ei le vor recunoaşte. Una din explicaţiile date de medici acestui fenomen este aceea că bebeluşii nu îşî debranşează creierul atunci când dorm, aşa cum se întâmplă în cazul adulţilor. La o vârstă precoce se ştie faptul că intuiţia şi instinctele acţionează în mod prioritar, pentru că lipsesc experienţele şi elementele care structurează o judecată analitică a puiului de om. Dar bebeluşii rămân conectaţi în mare măsură la stimulii externi - sunet, lumină, miros, contactul fizic - pentru a acumula experienţe în mod continuu, dincolo de bariera ciclului veghe-somn.

Pe măsură ce omul se îndreaptă spre maturitate, trecând prin copilărie şi adolescenţă, emisfera stângă a creierului e stimulată prioritar (memorie, analiză, strategie, logică), în detrimentul emisferei drepte (instinct, intuiţie, creativitate). Astfel, la adulţi, în timpul somnului, creierul se deconectează de la realitate, ceea ce permite ES să se refacă. În locul ei este activată ED - somnul este una dintre metodele de anihilare a discernământului, alături de stres puternic, consum de droguri şi băuturi alcoolice. Gândirea alternativă e puţin productiv / unilateral / infirm.

Emisferele cerebrale - principalele specializări :

EC-S	EC-D
Capacitate lingvistică dezvoltată	Capacitate lingvistică pauperă
Are nevoie de cuvinte	Construieşte imagini
Respectă sintaxa	Priveşte aspecte non-verbale / para-verbale
Spirit logic-analitic-raţional Ia decizii şi le execută	Sintaxă vizuală
	Sintaxă fonică
Atenţie focalizată	Atenţie difuză
Conştiinţa timpului	Non-temporal
Limbaj digital	Limbaj analogic
Nevoia de explicaţie	Se sprijină pe intuiţie
Gândire secvenţială	Holognosie

La copii - până la o anumită vârstă - creierul rămâne, în timpul somnului, conectat la stimulii externi, ceea ce înseamnă că bebeluşii accesează concomitent serviciile ambelor emisfere ale creierului. În starea de veghe se păstrează acelaşi tip de gândire izocronă -mult mai productivă şi mai vastă.

Trecerea la gândirea alternativă începe odată cu intrarea copilului în sistemul educaţional instituţionalizat, unde - în mod eronat - se stimulează o gândire analitică, ceea ce provoacă un grav dezechilibru în personalitatea, comportamentul şi modul de a raţiona şi relaţiona al omului din viitor.

8 luni - apare bucuria. Cuvintele sunt tranşate sau măcelărite. Elementele izofone sunt iterate - MA-MA şi TA-TA. Teama faţă de persoanele alogene este manifestă. Revendică prezenţa mamei. E capabil de furie pentru a obţine sau refuza ceva. Plânge când e certat şi se bucură atunci când i se vorbeşte frumos.

9 luni - adoptă şi speculează poziţia şarpelui. Caută şi descoperă obiectele ascunse. Se ridică singur în picioare. Arată un obiect cu arătătorul.

Pronunţă un cuvânt cu sens. Bea din cană. Se exprimă prin gestică.

10 luni - greutatea în raport cu cea natală se triplează.

Ascultă ceasul. Reacţionează când i se pronunţă numele. Suge policele.

1 an - copilul cu un volum al creierului de 60% din valoarea celui definitiv se ridică şi face câţiva paşi, dar cade. Se deplasează sprijinindu-se în mâni şi picioare. Merge ţinut de-o mână. Râde când îşi vede chipul în oglindă. Vrea să-l atingă, dar nu-1 recunoaşte încă. Reuşeşte să emită sunete cărora li se dă sau recunoaşte un sens. Loveşte mingea şi selectează jocurile. Imită câinele sau vaca şi ceasul. Manipulează linguriţa.

1 an şi 3 luni - merge singur. Se caţără pe scări. Stă în genunchi. Clădeşte un turn din 2 cuburi. Trasează o linie cu creionul. Priveşte atent imaginile tomice. Manifestă câteva dorinţe sau necesităţi. Se hrăneşte singur cu linguriţa. Îşi îmbrăţişează părinţii.

1½ an - copilul e sigur pe mersul lui. Construieşte un turn din 3 cuburi. Îl interesează pozele. Sare pe ambele picioare. Fuge cu dificultate. Răsfoieşte cartea ventilând 2 pagini deodată. Cunoaşte semnificaţia a 10 cuvinte. Vorbeşte despre el la altă persoană. Numeşte poze. Identifică mai multe părţi ale corpului. Formează propoziţii simple. Ajută la strânsul jucăriilor. Se echipează singur.

2 ani - volumul creierului atinge 75% din valoarea definitivă, iar capul copilului reprezintă '/₅ din corp. Răsfoieşte o carte filă cu filă. Desenează cercul şi linia verticală. Aleargă. Cere hrană şi de băut. Spune când vrea să meargă la toaletă. Repetă cuvintele mamei.

2½ ani - apare controlul sfincterial. Merge pe vârfurile picioarelor. Copilul sare. Ţine creionul strâns în pumn. Realizează diferenţele de sex. Foloseşte pronumele Eu şi îşi descoperă numele întreg.

3 ani - Apare sentimentul de pudoare. Întreabă mereu De ce? Descoperă şi valorifică elemente de topică (sus - jos şi faţă - spate). Nu poate desena o dreaptă paralelă cu una din marginile mesei. Mănâncă decent Urcă scările alternând picioarele. Merge pe bicicletă. Numără până la 10. Participă la jocuri simple. Stă într-un picior. Se spală pe mâini. Repetă cântece. Îşi cunoaşte numele şi sexul. Lobul frontal drept al creierului controlează percepţia sinelui.

4 ani – copilul, cu o înălţime dublă faţă de cea natală, achiziţionează cea. 50 de cuvinte pe lună. Sare într-un picior. Apare starea afectivă de mândrie. Distinge dreapta - stânga. Copilul nu înţelege noţiunea de echidistanţă.

Numără monede. Spune o poveste. Mitraliază cuvintele. Merge singur la toaletă.

5 ani - fineţea auzului se dublează. Se raportează la alţii imitându-i. Apare limbajul interior. Se diferenţiază culorile intermediare - portocaliu/indigo. Distinge dimineaţa de seară. Numără 10 monede corect. Pune întrebări asupra sensului indicat sau vehiculat de cuvinte. Repetă regulile jocurilor. Pe linia generalizării observăm plasarea simetrică a punctelor de o parte şi de alta a mijlocului (intercalările).

6 ani - interogarea sau interpelarea celorlalţi vizează 29% explicaţii etiologice, 50% motivări psihologice şi 21% justificarea exigenţelor societăţii. Capul reprezintă '/₆ din corp. Numeşte anotimpurile.

7 ani - creierul are 1200 de grame. Se descoperă conservarea masei. Cresc îndeosebi lobii frontali a căror pondere ajunge la 27% din masa cerebrală. Se cultivă simţul topografic. Se ajunge la generalizarea raportului de echidistanţă - punctele dispuse în linie dreaptă. Copilul abia intrat în şcoală va realiza la interval de 1 an conservarea volumului/greutăţii.

Inteligenţa presupune concentrare de potasiu în creier.

Emisia undelor tetha sucombă. Ele apar la adulţi doar în actele de dominare sau extensie a personalităţii, frustrare şi decizie.