MALFORMAŢIILE ŞI ETIOLOGIA ACESTORA.
MALADII METABOLICE EREDITARE
Malformaţii congenitale
Malformaţia congenitală este o anomalie anatomo-structurală importantă, prezentă la naşterea copilului. Aceste malformaţii sunt rezultatul unor tulburări ale dezvoltării embrionare survenite în cursul primelor trei luni de viaţă intrauterină.
Cele mai frecvente malformaţii sunt: malformaţiile membrelor, malformaţiile cardiace, malformaţiile organelor genitale externe, malformaţiile digestive şi ale diafragmului, aberaţiile cromozomice, malformaţiile faciale, malformaţiile sistemului nervos, malformaţiile renale şi urinare.
Morfodisplazii genomice
Morfodisplaziile determinate de „alterarea” genomului sunt cele mai severe pentru individ. Datorită malformaţiilor majore, induse de aberaţiile genomice şi cromozomice, majoritatea sunt neviabile. Frecvent întâlnite în populaţie la nou-născuţi sau la embrionii spontan avortaţi sunt: trisomia 21, trisomia 18, trisomia 13, sindromul Turner 45, X0; trisomia X (47, XXX); sindromul tetra sau penta (48, XXXX; 49, XXXXX), sindromul Klinefelter (47, XXY); dublul cromozom Y (47, XYY).
Genopatiile
Grupul de boli date de mutaţii genice sunt condiţionate de mutaţia unei gene sau a mai multor gene.
Genomutaţiile pot fi împărţite în două mari grupe de boli: boli moleculare monogenice şi boli poligenice.
- Bolile moleculare monogenice sunt:
- Sindromul Down (trisomia 21).
- Sindromul Edwards (trisomia 18).
- Sinromul Patau (trisomia 13).
- Sindromul Turner (45, X 0).
- Sindromul Klinefelter (47, XXY).
- Sindromul extra X (47, XXX) şi extra Y (47, XYY).
- Bolile poligenice.
Majoritatea acestor boli de predispoziţie genetică sunt condiţionate poligenic. În acest grup, indivizii moştenesc nu boala ca atare, ci predispoziţia genetică pentru o anume boală, iar factorii de mediu direcţionează efectul morbid.
Ca boli de predispoziţie genetică menţionăm: diabetul zaharat, hipertensiunea arterială esenţială, ulcerul gastroduodenal, cardiopatiile ischemice, dischineziile biliare, boala litiazică, majoritatea malformaţiilor viabile (cauzate de mutaţii poligenice), schizofrenia, unele forme de cancer (de exemplu, cancerul de sân) etc.
Factori teratogeni
Factori materni. Vârsta părinţilor, mai ales a mamei, poate influenţa apariţia malformaţiilor.
Starea nutriţională a mamei gestante este un alt factor de influenţă în dezvoltarea embrionului. Deficienţa în: vitamine, substanţe minerale, aminoacizi esenţiali etc. măreşte incidenţa malformaţiilor la nou-născut, ridică indicele de mortalitate perinatală precum şi cel de naşteri premature.
Şi antecedentele ginecologice ale gestantei pot constitui factori ce perturbă dezvoltarea embrionului. Întreruperea unei sarcini este urmată de instalarea unei zone (zona de nidare) unde activitatea endometrului este deficitară sau anormală. Dintre femeile care au născut copii malformaţi, peste 60% au avut în antecedenţă cel puţin o întrerupere de sarcină.
Efecte teratogene pot fi cauzate de unele boli cronice cum sunt: diabetul, obezitatea, hipertensiunea arterială etc.
Factori fizici. Radiaţiile ionizante sunt frecvent implicate în apariţia malformaţiilor congenitale. S-a stabilit că peste 80% dintre copiii care mor de leucemie sau tumori maligne au fost iradiaţi în perioada embriofetală, în urma unei radiografii obstetricale la organismul matern.
Factori chimici şi medicamentoşi. Unele substanţe chimice si medicamente au efect teratogen important.
Pentru a-şi exercita efectul distructiv la nivelul embrionului sau fătului, trebuie traversată bariera placentară.
Dintre produsele chimice şi medicamentoase cu efecte nocive pentru embrion şi făt menţionăm:
- Substanţe chimice ca: insecticide, ierbicide, pesticide, sulfură de carbon, benzen, ioni de mercur, plumb, cupru, fosfor etc., care ingerate prin diferite căi de organismul matern gestant, măresc incidenţa de avorturi spontane şi naştere de copii malformaţi.
- Medicamente de tipul: barbiturice, chinină, talidomidă, sedative, hidroxizine, antimitotice, unele tipuri de antibiotice (streptomicină şi tetraciclină), hormoni (steroizi, androgeni, progestogeni, cortizon, hormoni hipofizari); ele induc, de asemenea, efecte teratogene la embrion.
De exemplu, anticonvulsivantele (cum este hidantoina), antagoniste ale acidului folic, dau anomalii ale dezvoltării feţei şi malformaţii cardiace.
Factori biologici. Agenţii infecţioşi de natură virală ca: rubeola, rujeola, hepatita virală, herpesul, parotidita, poliomielita, virusul gripal etc. pot induce efecte teratogene.
Maladii genetice de metabolism ce afectează sinteza aminoacizilor
Fenilcetonuria sau oligofrenia fenil piruvică. Este o maladie metabolică umană cu o frecvenţă de 1/25000 de nou-născuţi. Boala este uşor detectabilă, deoarece prezenţa acidului fenil piruvic în urina bolnavilor poate fi evidenţiată cu FeCl3, care dă o coloraţie verde caracteristică. Cauza acestei maladii este blocarea transformării fenilalaninei în tirozină datorată deficienţei enzimei hepatice fenilalanin-hidroxilaza. Din această cauză, în organism se acumulează acid fenil piruvic, care prin analogia sa structurală cu fenil-alanina se substituie acesteia în procesele metabolice şi le dereglează, în primul rând fiind afectat sistemul nervos (idioţi fenil piruvici). Tratamentul acestei maladii se realizează printr-un regim alimentar aplicat copiilor până la vârsta de 3 ani, din care s-a eliminat fenilalanina. Gena mutantă ce determină blocajul sintezei enzimei fenilalanin-hidroxilaza este o genă autozomală recesivă, responsabilă de o distribuţie egală la ambele sexe a maladiei.
Alcaptonuria. Este o maladie metabolică ereditară, provocată de o mutaţie a genei implicate în transformarea acidului homogentizic (alcapton) în acid fumaric şi acid acetoacetic. Enzima care catalizează această reacţie este homogentizat-oxidaza din ficat şi rinichi, iar gena care determină sinteza sa este recesivă, plasată pe autozomi.
Din cauza absenţei enzimei respective la bolnavii de alcaptonurie, acidul homogentizic (alcaptonul) nu este degradat, se acumulează în organism şi este eliminat direct în urină. Fiind un agent puternic reductor, alcaptonul se oxidează uşor şi determină o coloraţie închisă a urinei.
Albinismul. Este o maladie metabolică provocată de o genă autozomală recesivă, implicată în sinteza enzimei tirozinaza, care catalizează formarea DOPA kinonei din 3,4-dehidroxifenil-alanina (DOPA) ce provine din tirozină. Blocarea formării DOPA kinonei determină imposibilitatea sintezei indol 5,6 kinonei, care prin copolimerizare cu o proteină formează granulele de melanină. Absenţa acestui pigment din piele, păr şi ochi este asociată cu defecte de vedere, sensibilitate la lumină etc. Fiind determinată de o genă autozomală recesivă, maladia apare în majoritatea cazurilor la descendenţii indivizilor heterozigoţi aparent sănătoşi.
Tirozinoza. Este o maladie metabolică foarte rară, cauzată de deficienţa enzimei p-hidroxipiruvat-oxidaza, care catalizează transformarea acidului p-hidroxifenilpiruvic în acid 2,5-dihidroxifenilpiruvic. Ca urmare, are loc o eliminare excesivă de acid p-hidroxifenilpiruvic şi tirozină în urină.
Cretinismul sporadic cu guşă. Este o maladie metabolică ereditară, provocată de absenţa unei enzime ce catalizează transformarea tirozinei în tiroxină. În acest fel are loc un blocaj al hormonogenezei tiroidiene. Unele cercetări par să arate că blocajul poate avea loc şi la alte niveluri ale hormonogenezei tiroidizilor.
