OBEZITATEA
Obezitate
este o stare patologică - din grupul
bolilor de nutriție - sau fiziologică cu potențial patologic, care
se referă la persoanele suprapoderale, (greutatea corporală
raportată la înălțime). Domeniul medical care se ocupă de
obezitate se numește „bariatrie”.
În
secolul 21 se vorbeşte tot mai des despre obezitate ca despre o
epidemie a civilizaţiei moderne. Statisticile internaţionale
indică, pentru prima dată, că obezitatea face mai multe victime
decât fumatul. Obezitatea reprezintă o problemă cu care copiii se
confruntă din ce în ce mai des. În ultima vreme, pe lângă
eforturile educaţionale ale părinţilor de a-i învăţa pe aceştia
cum să mănânce sănătos şi să facă mişcare în mod regulat,
copiii au început să fie trataţi de obezitate ca şi adulţii.
Aceste tratamente includ medicamente ce
controlează greutatea, dar şi chirurgia de tip bypass gastric.
Ca şi
adulţilor, nici copiilor nu le este deloc uşor sau comod să scadă
în greutate şi astfel mare parte din copiii obezi se transformă în
adulţi obezi.
Obezitatea
este una dintre cele mai grave probleme de sănătate cu care se
confruntă umanitatea, în unele dintre ţări ea fiind chiar a doua
cauză a mortalităţii. Conform studiilor recente, în România rata
obezitaţii este de 25%, iar 50% dintre români sunt supraponderali.
Obezitatea
este o boala cronică ce are la bază numeroşi factori, ea însăşi
reprezentând un factor de risc major pentru sănătate, producând
boli de inimă, creşterea presiunii sângelui, diabetul şi
cancerul. Obezitatea reprezintă a doua cauză de mortalitate după
consumul de tutun.
Un
element important al strategiei de prevenţie a guvernului britanic
îl constituie reducerea deceselor prin îmbunătăţirea dietei şi
nutriţiei. În Anglia s-a introdus un nou program: “5 a day
target= 5 pieces of vegetables or fruits”.
CLASIFICAREA
Obezitatea poate fi:
- simplă -
prin ingerare calorică excesivă și o activitate normală sau slab
deteriorată (obezitatea „sumo”);
- morbidă -
limitează activitatea normală, respirația, circulația sangvină
și impune pacientului perioade îndelungate de odihnă în urma unor
exerciții ușoare (sindromul Pickwick);
- hipotalamică.
DIAGNOSTIC
Există diferite criterii
diferite de apreciere și determinare a obezității:
Indexul Broca
Acesta este un raport
dintre înălțimea persoanei exprimată în centimetri minus 100 de
centimetri și greutatea în kilograme. în a doua jumătate a
secolului XX se considera indicele ideal :pentru bărbați - 0,9 și
pentru femei - 0,8 .
Indexul Corp-Greutate
(engleză Body-Mass Index, BMI)
Se calculează după formula de mai jos,
ținându-se cont de vârstă m= greutate în kg; l= înălțime
în metri . BMI
|
|
subponderal
|
4-17.9
|
normal
|
18–24.9
|
predispoziție
|
25–29.9
|
obezitate de gradul I
|
30–34.9
|
obezitate de gradul II
|
35–39.9
|
obezitate de gradul III
|
> 40
|
PROMOVAREA
SĂNĂTĂȚII ȘI PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR (alimentația,
fumatul, sedentarismul, planificarea examinărilor periodice etc.)
Raportul
talie/șold (engleză Waist-Hip-Ratio,
WHR).
Ignoră
înălțimea și greutatea corporală, azi este luat în considerare
dar numai corelat cu alți indici.
Perimetrul
abdominal. Această metodă exprimă
raportul perimetrului abdominal față de înălțime, ignorând
greutatea corporală.
Diagnosticul
diferențial
În
diagnosticarea obezității trebuesc eliminate:
-
Graviditatea.
-
S/P (status post) tratament cu corticoizi.
-
Boli de excreție (insuficiență renală).
-
Boli cardio-limfo-vasculare (ascita).
-
Boli parazitare (Elefantiasis - bilharzia/schistosomiasis, chisturi
hidatice).
-
Boli endocrine.
-
Sindromul Cushing.
-
Creșteri tisulare mari, maligne sau benigne, etc.
-
Sindromul Pickwick - o formă de obezitate care este asociată și cu
o anumită stare de retardare intelectuală.
CAUZELE
PRINCIPALE ALE OBEZITĂȚII
Obezitatea
este o stare care se auto-întreține și se auto-augmentează,
perpetuând și agravând cauzele:
-
Defectele de educație: părinții supraponderali vor crește copii
supraponderali.
-
Starea bulimică se auto-augmentează prin creșterea permanentă a
masei țesutului adipos.
-
Foamea de
alimente carbohidrate, dulciuri, grăsimi, duce la o dependență
psihologică de respectivele alimente.
Cauzele
principale ale obezității pot fi:
-
Dietă neechilibrată, bogată în carbohidrate (dulciuri și
grăsimi), în disproporție cu necesitățile energetice ale
organismului:
o
ca
urmare a unei educații defectuoase,
o
a
sistării bruște a unei activități fizice intensive și prelungite
în timp,
o
în
sportul japonez sumo, unde supraponderea avantajează sportivii, care
se îngrașă în mod intenționat.
-
Lipsa de mișcare, de efort fizic comparativ - în timp - cu
potențialul energetic al hranei.
-
Tulburări de nutriție, ca rezultat al unor psihopatologii
(depresiune psihică, tulburări de comportament) ca de exemplu,
patima sau mania de a mânca (bulimia.
-
Disfuncții hormonale (hipotiroidism, sindrom adiposo-genital, etc.).
-
Factori genetici (ereditari - s-a descoperit genul de obezitate la
șobolani).
-
Tulburări metabolice (sindromul metabolic, care este adesea un
rezultat și nu o cauză a obezității).
PROGNOZĂ
Obezitatea
nu este o patologie, ci o stare cu un înalt potențial patologic.
Persoanele obeze prezintă o
predispoziție la o serie de patologii:
o
boli
cardiovasculare - hipertensiune, ischemie cardiacă, ateroame;
o
hernii;
o
varice;
o
osteoartrite
- ale sistemului ortostatic și locomotor, ale articulațiilor, ale
coloanei vertebrale suprasolicitate;
o
endocrine
- diabet tip II (non-insulin-dependent);
o
litiază urinară;
o
frecvente complicații
postoperatorii.
Efecte
indirecte: Consumul excesiv de carne și grăsimi determină
creșterea incidenței cancerului intestinal. Obezitatea mai poate
determina sterilitate, impotență sexuală. Una din urmările
frecvente a obezității pot să fie tulburările de personalitate
persoana obeză simțindu-se marginalizată în societate.
TRATAMENT
O
slăbire drastică stresează organismul, handicapează și provoacă
metabolismul și are șanse minime de reușită în timp. Deoarece
factorul psihologic este dominant, tratamentul obezului - și nu a
obezității! - trebuie ales și coordonat, împreună cu pacientul,
de un grup de trei specialiști - medic curant, psiholog și
nutriționist - care vor lua în considerație:
1)
Determinarea corectă a cauzelor. Un tratament fixat pe alterarea
echilibrului caloric și care ocultează cauzele este sortit
eșecului.
2)
Reeducarea pacientului spre o nutriție corectă și o activitate
consumatoare de energie (mișcare, sport)
3)
Diete hipocalorice.
4)
Intervenții invazive - care dau rezultate imediate, spectaculare dar
cu periclitate înaltă:
-
Chirurgie dentară - fixarea mandibulei de maxilă prin ligaturi la
nivelul dinților care permit alimentarea exclusiv cu lichide și
semilichide.
-
Chirurgie gastro-intestinală - limitarea capacității gastrice prin
inelare sau ligaturi la nivelul stomacului și/sau scurtări
intestinale (jejun).
-
Reducerea chirurgicală a depozitelor adipoase („absorbirea de
grăsime").
Dietele
hipocalorice preluate de pacient din literatură, fără controlul,
pregătirea și asistența specialiștilor, cu toate eforturile
depuse, duc la rezultate nedorite, dezamăgiri, evoluții „în
acordeon”, un lanț descurajant de scăderi și creșteri
alternative în greutate.
În
anul 1973 profesorul dr. Ezra Zohar, directorul Institutului de
Fiziologie al Centrului Medical Tel-Hashomer al facultății de
medicină a Universității Tel-Aviv a publicat o carte - best seller
în care descria o serie de femei și bărbați sănătoși, cu grade
diferite de obezitate, care au pierdut în șase luni de tratament
intensiv circa 1/3 (în medie) din greutatea inițială. Zece ani mai
târziu el publica rezultatele unui control de urmărire (engleză
follow-up)
a grupei respective: toții au revenit sau au depășit greutatea
inițială, cu excepția a trei cazuri, dintre care doi (cam 5%) s-au
menținut - cu permanente sacrificii - la greutăți normale și un
decedat din cauze independente de subiect.
PREVENIRE
Obișnuirea cu o alimentație echilibrată și
sănătoasă completată cu activarea organismului (sport) începând
cu primul an de viață. Consumul
de dulciuri și de alcool sunt obiceiuri proaste și nu necesități
ale organismului.
Este interzis să educăm copiii că bomboana, ciocolata, prăjitura
sunt o compensație, un premiu de bună purtare sau de cumpărare a
simpatiei unui copil - cu timpul, el va continua să se auto
compenseze cu dulciuri și/sau cu paharul față de succesele sau
insuccesele vieții.
Educația spre o nutriție corectă, sănătoasă,
completată cu o activitate fizică moderată la toate vârstele.
Depistarea din timp și tratarea cauzelor
tratabile ale obezității (hipotiroidismul etc
