ALCOOLUL
– A TREIA PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
Alcoolul
este substanţa de abuz cea mai larg disponibilă şi cea mai
acceptabilă din punct de vedere cultural. Conform Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii (OMS), în Europa alcoolul ocupă locul trei
în ierarhia celor mai importanţi factori de risc pentru decesele
premature şi îmbolnăviri evitabile (după fumat şi hipertensiune
arterială). Un ghid OMS din 1986 privind dependenţa de droguri şi
alcool, clasifica alcoolul în categoria droguri sedative, alături
de hipnotice şi tranchilizante. Problemele
legate de alcool apar la aproximativ 30% din băutori.
Cel
mai bine "merge" alcoolul. Este stupefiantul nr. 1 în
Germania şi are o istorie multimilenară. Denumirea de "alcool"
provine din limba arabă şi înseamnă "cel mai nobil".
Efectele sale nu sunt însă tocmai nobile: 2,5 milioane de
dependenţi în Republica Federală Germania, 40.000 de morţi anual,
din care aproape 1.500 decedaţi în traficul rutier. Băuturile
alcoolice sunt considerate "mijloace ce oferă plăcere".
Alcoolul
este un factor de risc mai important decât nivelul crescut al
colesterolului şi obezitate, de trei ori important decât diabetul
şi de cinci ori mai important decât astmul. Una din 10 îmbolnăviri
şi decese premature din Europa este cauzată de alcool.
Se
estimează că produsele pe bază de alcool sunt răspunzătoare
pentru aproximativ 9% din totalul de boli. Consumul de alcool duce la
accidente şi violenţă şi este responsabil pentru reducerea
speranţei de viaţă. Consumul de alcool a crescut în ultimul timp
ca volum şi frecventă, iar vârsta debutului pentru băut a scăzut.
Deşi
în ultimii ani s-au îmbunătăţit semnificativ informaţiile
referitoare la consumul de alcool şi efectele asupra sănătăţii
publice, totuşi mai sunt multe de aflat în acest domeniu. În multe
ţări din Europa, decidenţii politici se plâng de lipsa
informaţiilor despre consumul real de alcool, despre obiceiurile
consumului de alcool în funcţie de sex, vârstă şi alte
caracteristici populaţionale relevante, ca şi de efectele negative
ale consumului, în diversele sale forme. Deşi media consumului de
alcool, ca şi incidenţa cirozei, continuă să fie indicatori
importanţi pentru situaţia actuală a consumului de alcool, acestea
nu sunt suficiente pentru a estima realitatea şi a elabora politici
sociale adaptate realităţii. De aceea este nevoie de un program de
acţiune pentru prevenirea şi reducerea consumului abuziv de alcool.
Cauzele
creşterii consumului de alcool
-
creşterea producţiei şi diversitatea băuturilor alcoolice
-
disponibilitatea şi accesibilitatea largă
-
percepţia culturală de ingredient festiv a alcoolului;
-
creşterea nivelului de trai, a venitului pe cap de locuitor;
-
promovarea sa drept scop recreaţional, detensionant, de creştere a
bunei-dispoziţii, de “liant social”, pentru umplerea timpului
liber sau din “plictiseală”, lipsa de ocupaţie, pasivitate;
-
modelele (părinţi, profesori, staruri de muzică sau cinema,
sportivi etc.) ce oferă această imagine/atitudine;
-
tradiţia consumului (bere în Danemarca, vin în Romania).
Studiile
efectuate de OMS arată că obiceiul consumului de alcool începe din
adolescentă şi la debutul vârstei adulte, dar consecinţele
patologice nu apar decât după mai mulţi ani. Adolescenţii sunt
rareori consumatori cronici de alcool; mai degrabă au tendinţa de a
ceda ocazional tentaţiei unui consum excesiv de alcool. Dependenţa
de alcool se instalează după mai 30 ani.
În
numeroase ţări, consumul de alcool de către tineri este considerat
drept o consolidare a imaginii masculine de virilitate şi
maturitate.
Pentru
a îmbunătăţii calitatea vieţii, este necesară reducerea
efectelor negative ale consumului de alcool, acţiune care trebuie
privită ca o importantă problemă de sănătate publică.
Ca
şi în cazul altor politici publice, acţiunile pentru prevenirea şi
reducerea consumului de alcool trebuiesc fondate pe informaţii
reale.
ACŢIUNEA
ALCOOLULUI
Alcoolul
acţionează predominant pe sistemul nervos al omului, mai ales pe
centrii ce coordonează funcţiile cerebrale complexe cum ar fi
conştienţa şi emoţiile, şi mai puţin pe funcţiile inferioare,
vegetative. Cât de tare este şi cât de mult ţine acest efect,
depinde de concentraţia de alcool din organism, ce se determină din
sânge (alcoolemia) şi se măsoară în grame de alcool la litrul de
sânge. Cele mai multe decese survenite în urma unei intoxicaţii
etanolice au evidenţiat o alcoolemie cuprinsă între 1,8 şi 6,7
grame/l. Concentraţiile letale sunt cuprinse între 5,0 şi 8,0 g/l;
90% dintre persoanele ce prezintă aceste valori decedează.smittel)
Mahmureala
Consecinţele
unei nopţi lungi de petrecere sunt cu siguranţă cunoscute de toată
lumea: o mahmureală puternică. Aceasta se caracterizează prin
senzaţia de presiune la nivelul creierului, cefalee intensă,
nervozitate şi iritabilitate crescută, sensibilitate la stimuli
externi, oboseală precoce în cazul efortului fizic, precum şi
transpiraţia profuză şi o stare generală de epuizare, ca după o
răceală zdravănă.
FAZELE
ALCOOLISMULUI
1.
Faza prealcoolică:
obiceiul de a se relaxa cu băutura, cu tendinţa de a creşte
cantitatea ingerată;
2.
Faza prodromală:
consumul, în secret, de alcool, gândire orientetată mereu spre
consum, apariţia sentimentelor de vinovăţie, "rupturi ale
filmului";
3.
Consumul prin constrângere:
pierderea controlului! Deraierea totală în relaţiile sociale,
accese de furie, gelozie, milă faţă de propria persoană,
preocupare pentru asigurarea unor cantităţi suficiente, băutul de
dimineaţă;
4.
Faza cronică:
decăderea personalităţii, tulburări cognitive. Individul bea
împreună cu persoane din medii sociale inferioare. Pierderea
toleranţei la alcool, tremurături, stări de anxietate, stări de
colaps
CONSECINŢE
fizice/biologice
-
gastrită, ulcer gastric, tulburări de absorbţie a vitaminei B12
- ficat
de stază (ficat gras), ciroză hepatică cu varice esofagiene
-
impotenţă, polineuropatie (afectarea tuturor nervilor periferici)
- leziuni
cerebrale toxice (modificări de caracter, scăderea performanţelor
intelectuale)
SEVREAJUL
și ÎNTRERUPEREA CONSUMULUI DE ALCOOL
Nu este
niciodata usoara, cu precadere daca este vorba despre cantitati mari
și perioade lungi de timp. Astfel, tinand cont de faptul ca
organismul necesita administrarea acestei bauturi pentru a functiona
în parametrii normali, primele saptamani ale perioadei de sevraj
sunt decisive pentru recuperarea pacientului. Dependenta de alcool se
manifesta dupa consumul unei cantitati tot mai mari de alcool pentru
o perioada indelungata de timp. în asemenea cazuri organismul
necesita doza zilnica de alcool pentru ca functiile sale sa poata fi
desfasurate în conditii normale. în caz contrar persoana în cauza
poate experimenta stari de irascibilitate, depresii, nervozitate,
tremuratul mainilor sau dureri de cap, toate acestea fiind specifice
perioadei de sevraj.
Fenomene
de sevraj
Hipertensiunea
arterială, transpiraţia profuză, tremurături, dureri la nivelul
întregului corp (la nivelul trunchiului), anxietate, predelir,
tulburări de somn.
Un sindrom
acut de sevraj reprezintă întotdeuana o indicaţie pentru
internarea în spital. Aici, se urmează un tratament cu medicamente
psihotrope anxiolitice, hipotensoare şi perfuzii pentru corectarea
pierderii de lichide.
Simptomele
perioadei de sevraj
Simptomele
perioadei de sevraj pot fi moderate sau severe în functie de durata
dependentei de alcool, precum și de gradul de afectare al sistemului
imunitar și a altor functii ale organismului.
2.
Simptome moderate ale perioadei de sevraj includ:
o
stare de nervozitate și agitatie;
o
anxietate; irascibilitate;
o
stare de oboseala;
o
episoade de depresie;
o
transpiratie abundenta și cresterea
ritmului cardiac;
o
stare de greata și varsaturi;
o
tremuratul mainilor;
o
miscari rapide ale globilor oculari;
insomnii;
o
scaderea poftei de mancare;
o
confuzie și incapacitate de
concentrare;
o
paloare la nivelul fetei și al
pielii.
3.
Simptomele severe ale perioadei de sevraj includ:
o
delirium tremens, caracterizat de
prezenta halucinatiilor, cosmarurilor și a starii de confuzie;
o
agresivitate, convulsii și
agitatie;
o
febra mare;
o
pierderi de memorie, cu precadere în
ceea ce priveste perioadele în care pacientul a consumat alcool.
Durata
perioadei de sevraj
Durata
perioadei de sevraj este acea perioada de timp în care
simptomatologia specifica sevrajului afecteaza organismul
pacientului, în momentul în care acesta a inceput programul de
reabilitare. în mod normal, sevrajul se manifesta timp de 2-3 zile
de la consumul ultimului pahar cu bauturi alcoolice. în cazul
persoanelor cu forme blande ale dependentei de alcool, durata
perioadei de sevraj poate fi chiar mai mica. Cazurile severe de
alcoolism necesita admiterea intr-un centru specializat astfel incat
pacientul sa poata fi tinut sub observatie medicala. Astfel, în
aceste centre fiecare pacient trebuie sa fie tratat cu blandete și
compasiune, precum și sa fie incurajat sa participe la sedinte de
terapie, individuala sau de grup. în acelasi timp, suportul familiei
și al persoanelor apropiate joaca un rol extrem de important în
procesul de recuperare al pacientului. Desi perioada medie a
sevrajului a fost stabilita (confrom datelor oferite de pacienți)
pentru 2-3 zile, durata acesteia variaza în functie de severitatea
dependentei, precum și de particularitatile fiecarui organism.
În
anii ’90, în ţările europene, în baza a trei acorduri s-au
stabilit acţiunile menite să reducă şi să prevină consumul de
alcool. Aceste acorduri sunt: „Sănătate pentru toţi” (Health
for All), „Politica Europeană în privinţa alcoolului”
(European Alcohol Action Plan), „Acordul European referitor la
alcool” (European Charter on Alcohol). În 2001 a fost
adoptată de ţările membre ale UE, Declaraţia: tinerii şi
alcoolul. (Declaration on young people and alcohol).
Ele subliniază faptul că
problemele cauzate de consumul de alcool, la nivel internaţional,
reprezintă o problemă de sănătate publică. De asemenea stabilesc
principalele strategii de combatere a efectelor negative produse de
consumul de alcool.
Acordul „Sănătate
pentru toţi” (Health for All)
Acest acord
a fost iniţiat în 1979 de către OMS. La baza acestui acord era o
politică globală de sănătate care intenţiona să producă
schimbări substanţiale în sănătate în deceniile trecute.
În
1998, acest acord a fost întărit de o nouă declaraţie a OMS, cu o
nouă politică de sănătate: „Sănătate pentru toţi în secolul
21”. Acestă declaraţie identifică 21 de obiective pentru
secolul 21; obiectivul 12 al acestei declaraţii se referă la
reducerea efectelor nocive ale alcoolului, drogurilor
şi
tutunului:
„Până în anul 2015, trebuie reduse semnificativ, în toate
statele membre ale UE, efectele negative ale consumului de substanţe
adictive cum ar fi tutunul, alcoolul şi alte droguri psihoactive”.
(sesiunea din septembrie1998 a WHO - comitetul regional pentru
Europa).
