III. SISTEMUL RESPIRATOR
A. ANATOMIA SISTEMULUI RESPIRATOR
Activitatile fiziologice ale organismului uman necesita un consum permanent de energie. Energia utilizata provine din substantele organice care sunt supuse, la nivel celular, unor procese de oxido-reducere in urma carora rezulta si CO2 care trebuie eliminat. Totalitatea organelor care au rolul de a prelua, din aerul atmosferic, O2 necesar acestor procese si de a elimina CO2 din organism, alcatuiesc sistemul respirator.
Sistemul respirator este format din: cai aeriene si plamani.
III.1. CAILE AERIENE
Caile respiratorii sunt conducte prin care aerul atmosferic, incarcat cu O2 ajunge la plamani, iar aerul cu CO2 de la plamani este eliminat. Caile respiratorii sunt: fosele nazale, faringe, laringe, traheea si bronhiile.
1. Fosele nazale - nasul este alcatuit dintr-o parte externa, care proemina la suprafata fetei, si o parte interna, cavitatea nazala. Aceasta este impartita in doua jumatati (fose nazale) prin septul nazal. Fosele nazale comunica anterior cu exteriorul prin nari si posterior cu nasofaringele prin coane. Partea anterioara a cavitatii nazale este captusita cu tesut epitelial stratificat, iar partea posterioara cu un epiteliu cilindric pseudostratificat. Cavitatea nazala indeplineste mai multe roluri: purifica si umezeste aerul inspirit, participa la realizarea functiilor analizatorului olfactiv, este camera de rezonanta pentru sunetele emise la nivelul laringelui.
2. Faringele - face legatura dintre cavitatea bucala si esofag, si intre cavitatea nazala si laringe, avand atat functie digestiva cat si respiratorie. Este constituit din trei portiuni:
- nazofaringe (portiunea superioara) – are functie respiratorie;
- orofaringe (portiunea mijlocie) – are functie respiratorie si digestiva;
- laringofaringe (portiunea inferioara) – se separa calea digestiva de cea respiratorie.
Faringele contine trei perechi de amigdale: o pereche la nivelul nazofaringelui si doua perechi la nivelul orofaringelui (palatine si linguale).
3. Laringele - este principalul organ al fonatiei si conduce aerul catre plamani. Este format din 9 cartilaje hialine si elastice, dintre care 3 sunt nepereche (epiglota, cartilajul tiroid, cartilajul cricoid), iar 6 sunt pereche (aritenoide, cuneiforme, corniculate). Cel mai mare este cartilajul tiroid, proeminenta lui fiind cunoscuta sub numele de “marul lui Adam“, mai bine dezvoltat la barbati, ca urmare a influentei testosteronului asupra dezvoltarii laringelui in timpul pubertatii.
Laringele previne patrunderea alimentelor in caile respiratorii prin intermediul epiglotei, o structura cartilaginoasa ce inchide glota (deschiderea laringeala) in timpul deglutitiei. Legatura dintre laringe si trahee se face prin cartilajul cricoid.
Laringele este captusit de mucoasa laringeala, care formeaza 2 perechi de corzi vocale (false si adevarate); vibratiile corzilor vocale genereaza sunete. Muschii laringeali au rol esential in inchiderea glotei in timpul deglutitiei, dar si in vorbire. Exista 2 tipuri de muschi: extrinseci (ridica laringele in timpul inghitirii) si intrinseci (actioneaza asupra corzilor vocale).
Fig. Laringele
4. Traheea - este un organ in forma de tub, care continua laringele, si se intinde de la C6 pana la T4, unde se imparte in cele doua bronhii. Prezinta un segment cervical si unul toracal. In segmentul cervical vine in raport posterior cu esofagul, anterior cu istmul glandei tiroide, cu muschii infrahioidieni si pielea. Lateral, vine in raport cu artera carotida comuna, vena jugulara interna, nervul vag si lobii laterali ai glandei tiroide. Portiunea toracica este situata in mediastinul superior. Posterior, vine in raport cu esofagul, anterior cu arcul aortei si cu ramurile desprinse din el, cu timusul si cu sternul, iar lateral cu plamanii, acoperiti de pleura.
Peretele traheei poseda un schelet format din 15-20 inele cartilaginoase in forma de potcoava. Partea posterioara a inelelor, dinspre esofag, este completata cu tesut conjunctiv. Traheea este captusita cu un epiteliu respirator pseudostratificat, format din celule ciliate si mucoase. Cilii vibratili, cu miscare ondulatorie permanenta, imping spre faringe surplusul de mucus si eventualele impuritati ajunse pana aici.
5. Arborele bronsic - este alcatuit din caile respiratorii extra si intrapulmonare. Caile extrapulmonare sunt bronhiile primare, fiecare prezentand inele de cartilaj hialin complete, care le mentin permanent deschise. Bronhiile sunt captusite cu un epiteliu cilindric pseudostratificat ciliar.
Bronhiile primare, prin ramificare, formeaza caile intrapulmonare, reprezentate de bronhii secundare, tertiare si bronhiole. La nivelul bronhiolelor nu mai exista cartilaj hialin, peretii lor prezentand doar musculatura neteda, care le permite sa-si dilate sau sa-si contracte lumenul. Peretele muscular confera bronhiolelor, in sistemul respirator, rolul pe care il au arteriolele in sistemul cardiovascular. Bronhiolele sunt captusite cu un epiteliu cubic unistratificat.
