B.
FIZIOLOGIA SISTEMULUI DIGESTIV
B.1.DIGESTIA
Digestia
bucala
In
cavitatea bucala se realizeaza o digestie fizica (masticatia, care
consta in triturarea, faramitarea, inmuierea alimentelor si formarea
bolului alimentar)
si o digestie chimica (sub actiunea salivei).
Masticatia
declanseaza secretia glandelor salivare
si stimuleaza receptorii gustativi si olfactivi care vor declansa
secretia glandelor digestive. Este un act reflex voluntar la adulti
care se automatizeaza treptat, reglat de centrii bulbo-pontini.
Saliva
este formata din 99,5% apa si 0,5%
reziduu uscat (cloruri, fosfati, carbonate, bicarbonate de Na, K, Ca,
NH4, fluor, proteine, acid uric, uree, lizozim, creatinina). Unul
dintre cele mai importante roluri ale salivei este cel digestiv,
realizat de enzimele: amilaza salivara si maltaza, care descompun
amidonul in dextrina si monozaharide.
Reglarea
secretiei salivare se face prin
mecanisme reflexe neconditionate si conditionate, precum si pe cale
vegetativa. Reglarea reflex conditionata se face pe una dintre caile
sensibilitatii vizuale, olfactive sau auditive, caz in care cortexul
transmite comenzi centrilor salivari bulbo-pontini, care determina
salivatie. Stimularea simpaticului produce o secretie de saliva
vascoasa, iar stimularea parasimpaticului, o secretie abundenta de
saliva apoasa. Odata format, bolul alimentar este impins printr-un
ansamblu de reflexe (deglutitia) in faringe, esofag si stomac.
Deglutitia
se desfasoara in trei timpi:
- timpul bucal: partial voluntar, realizeaza trecerea bolului alimentar din gura in faringe;
- timpul faringian: involuntar, realizeaza trecerea bolului alimentar din faringe in esofag;
- timpul esofagian: involuntar, consta in deplasarea bolului alimentar de-a lungul esofagului si trecerea lui in stomac.
Digestia
gastrica
Digestia
gastrica reprezinta ansamblul transformarilor mecanice si chimice
prin care bolul alimentar la nivelul stomacului devine chim
gastric. La realizarea acestui process
conlucreaza cele doua functii ale stomacului: secretorie si motorie.
Functia secretorie
consta in elaborarea sucului gastric,
care contine 99% apa si 1% reziduu uscat: substante anorganice si
organice (enzime si mucina). Mucina protejeaza mucoasa gastrica de
actiunea pepsinei si a acidului clorhidric.
Secretia
gastrica este reglata prin mecanisme
nervoase si umorale, este conditionata de cantitatea si calitatea
alimentelor ingerate. Aceasta reglare se realizeaza in trei etape:
- faza cefalica: mecanismele neconditionate sunt declansate la contactul alimentelor cu receptorii gustativi din cavitatea bucala. Impulsurile ajung la centrii gastrosecretori bulbari si la nucleul dorsal al vagului, de unde pe cale eferenta vagala, pornesc comenzi spre glandele gastrice, declansand secretia de suc gastric. Mecanismele conditionate se declanseaza la simpla vedere, gust, miros sau chiar la gandul consumului unui aliment dorit.
- faza gastrica: mecanismul nervos, este declansat de distensia stomacului produsa prin ingestia alimentelor. Efectul consta in stimularea secretiei de suc gastric. Mecanismul umoral este principalul mecanism de reglare; la contactul alimentelor cu mucoasa gastrica se elibereaza gastrina, un hormon care transportat de sange pana la nivelul glandelor gastrice, stimuleaza secretie de suc gastric.
- faza intestinala: mecanismul nervos este declansat de prezenta chimului gastric in stomac si stimuleaza secretie de suc gastric. Mecanismul umoral este principalul mecanism de reglare. La contactul chimului gastric cu mucoasa duodenala se elibereaza enterogastron si gastrina, hormoni care inhiba secretia de suc gastric si motilitatea stomacului. Alimentele stagneaza in stomac si apare indigestia.
Functia
motorie este asigurata de musculatura
neteda a stomacului care executa doua tipuri de miscari peristaltice
si tonice; rezultatul acestor miscari este reprezentat de amestecul
alimentelor cu sucul gastric si de evacuarea gastrica.
Digestia
intestinala
Digestia
intestinala consta in totalitatea transformarilor fizice si chimice
pe care le sufera alimentele in intestinal subtire, avand drept
rezultat chilul intestinal.
Acest proces se realizeaza sub actiunea
- sucului pancreatic,
- a bilei,
- a sucului intestinal.
1.
Functia secretorie consta in eliberarea
sucului intestinal,
care este un lichid limpede, cu pH alcalin ce contine bicarbonati,
mucus si un bogat echipament enzimatic. Enzimele sunt: peptidazele,
lipazele si zaharidazele. Reglarea
secretiei de suc intestinal se face
prin mecanisme nervoase vegetative
(declansate de stimularea mecanica si chimica a receptorilor
intestinali) si umorale
(prin secretie de enterocrinina de
catre glandele intestinale, hormone ce stimuleaza secretia de suc
intestinal).
Un rol
important in buna desfasurare a proceselor chimice de la nivelul
intestinului subtire il au sucul pancreatic si bila.
Sucul
pancreatic, produsul de secretie al
acinilor pancreatici, este un lichid incolor, inodor, cu pH alcalin
si care contine un echipament enzimatic complex (proteaze, lipaze,
amilaze), ce degradeaza toate tipurile de substante alimentare.
Reglarea secretiei de suc pancreatic
se face prin intermediul a doi hormoni: secretina
si pancreozimina, cu rol stimulator.
Exista si un mecanism nervos, secundar, prin fibre vegetative:
simpaticul are rol inhibitor, iar parasimpaticul are rol stimulator.
Bila
este produsul de secretie al hepatocitelor, este un lichid
verde (bila colecistica) sau galben (bila hepatica),
cu pH alcalin, contine 98% apa, pigmenti biliari (bilirubina
si biliverdina), saruri biliare,
colesterol si lecitina. Rolul sarurilor biliare consta in reducerea
tensiunii superficiale si favorizarea emulsionarii grasimilor,
activarea lipazelor si formarea de micelii cu lipidele. Intre mese,
bila se acumuleaza in vezica biliara. Reglarea
secretiei si excretiei bilei se
face prin mecanisme nervoase vegetative si umorale. Secretia de bila
este stimulate de parasimpatic prin nervul vag si este inhibata de
simpatic. Mecanismul umoral consta in eliberarea de hepatocrinina,
substanta secretata de celulele mucoasei duodenale la contactul cu
chimul gastric si care stimuleaza secretia de bila. Evacuarea bilei
este stimulata de parasimpatic prin nervul vag, care determina
contractia musculaturii vezicii biliare, relaxarea sfincterului Oddi.
Mecanismul umoral de evacuare a bilei este reprezentat de
descarcarile de colecistokinina,
substanta secretata de celulele mucoasei duodenale la contactul cu
chimul gastric si cu alimentele bogate in grasimi.
2.
Functia motorie este asigurata de
musculature intestinului subtire, care executa trei tipuri de
miscari: peristaltice, segmentare si pendulare. Rezultatul acestor
miscari il constituie asigurarea unui contact cat mai intim al
alimentelor cu sucurile digestive si inaintarea masei alimentare
catre intestinal gros. Controlul
functiei motorii a intestinului subtire se
realizeaza prin mecanisme nervoase vegetative (plexurile Meissner si
Auerbach, aflate sub controlul centrilor nervosi din maduva si
encefal, nervul vag, cu rol stimulator si nervul aplanhnic, cu rol
inhibitor) si umorale (prin eliberarea de serotonina de catre
celulele mucoasei intestinale).
B.2.
ABSORBTIA INTESTINALA
Absorbtia
este un proces fiziologic complex prin care produsii de digestie,
apa, sarurile minerale si vitaminele trec prin mucoasa intestinala si
ajung in mediul intern. 90% din procesele de absorbtie se desfasoara
la nivelul mucoasei intestinului subtire, care are adaptari
structurale si functionale importante: epiteliu unistratificat,
valvule conivente, vilozitati intestinale cu irigatie sangvina si
limfatica bogata, microvilii la polul apical al celulelor.
Suprafata
activa reala de absorbtie intestinala este de peste 250 m2.
Mecanismele prin care se realizeaza absorbtia sunt active si pasive.
Mecanismele active sunt mecanisme de transport activ, cu consum de
energie, selective, care se desfasoara impotriva gradientului de
concentratie. Mecanismele pasive sunt:
- difuziunea substantelor de la o concentratie mare la concentratie mai mica;
- osmoza, trecerea solutiilor de la presiune osmotica mica la presiune osmotica mai mare, prin membrane semipermeabila pe care o constituie mucoasa intestinala;
- pinocitoza, inglobarea unor picaturi de lichid si transportul lor prin mucoasa intestinala, sub forma veziculelor de pinocitoza, spre mediul intern.
Absorbtia
proteinelor se face sub forma de
aminoacizi in prima parte a intestinului subtire, prin mecanisme
active si selective la polul intern al celulelor mucoasei si prin
mecanisme pasive de difuziune, de la polul extern al acestora in
sange.
Absorbtia
glucidelor se face sub forma de
monozaharide la nivelul jejunului, prin mecanisme pasive si active,
Absobtia glucozei necesita consum de energie provenita din degradarea
celulara a ATP-lui. Transportul activ al glucozei se poate face si cu
ajutorul unui “transportor“, sistem enzimatic ce asigura
transportul comun al glucozei si Na+
din intestine in sange. In final, glucoza este transportata prin vena
porta la ficat.
Absorbtia
lipidelor se face in prima parte a
intestinului subtire, sub trei forme:
- prin pinocitoza, pentru mici picaturi de grasimi nedigerate;
- prin difuziune, pasiv, pentru glicerol;
- prin complexe de micelii hidrosolubile, formate din acizii grasi insolubili si colesterol cu sarurile biliare.
B.3.
FIZIOLOGIA
INTESTINULUI GROS
Intestinul
gros realizeaza trei functii esentiale:
- functia secretorie - consta in secretia mucusului, care usureaza inaintarea si eliminarea materiilor fecale. La acest nivel nu au loc procese de digestie, deoarece mucina nu contine enzime. Cantitati mici de alimente ramase neprelucrate sunt supuse unor procese de fermentatie si putrefactie, sub actiunea enzimelor secretate de bacteriile din lumenul intestinal. Fermentatia are loc la nivelul cecului, a colonului ascendent si jumatatii drepte a colonului transvers. Acest proces consta in degradarea glucidelor nedigerate pana la acizii organici (acetic, lactic, butiric) si gaze (CH4, CO2, H2). Putrefactia are loc in jumatatea stanga a colonului transvers, in colonul descendent si sigmoid. Consta in degradarea proteinelor neabsorbite pana la aminoacizi si gaze (H2S si mercaptani). Produsii de putrefactie sunt toxici, iar cei care ajung pe cale portala in ficat sunt detoxifiati si eliminate prin urina.
- functia de absorbtie - consta in absorbtia apei, electrolitilor, vitaminelor si a unor mici cantitati de glucoza si aminoacizi. In urma acestui proces se formeaza materiile fecale. Acestea contin apa, fosfati, saruri de Ca, Mg, Fe, resturi alimentare, celule epiteliale descuamate si bacterii. Prin miscarile intestinale, materiile fecale ajung in rect, iar prin anus vor fi eliminate prin actul defecatiei.
- functia motorie - este asemanatoare cu cea a intestinului subtire, intestinal gros realizand miscari peristaltice, segmentare si tonice. Defecatia este un act reflex complex, vegetativ neconditionat la copil de la nastere pana la 14-15 luni si vegetativ somatic conditionat de la varsta mentionata pe toata perioada vietii.
Boli
ale sistemului digestiv
- caria dentara - produsa de microorganismele care patrund in dentina prin crapaturile smaltului, produse de schimbarile bruste de temperatura, prin traumatisme sau prin consum exagerat de substante dulci sau acide, sau de alimente sarace in calciu;
- granulomul dentar - infectia cronica localizata la radacina dintelui;
- paradontoza - retractia gingiilor, urmata de descoperirea radacinilor dentare; este produsa de tartrul dentar, de scaderea concentratiei de vitamina C si PP in organism, de intoxicatia cu Pb sau Hg, de diabet sau lipsa igienei;
- stomatita - inflamatia mucoasei bucale, produsa de microorganisme sau substante toxice;
- glosita - inflamatia limbii;
- gingivita - inflamatia gingiilor, produsa de boli infecto-contagioase, intoxicatii sau iritatii mecanice;
- gastrita - inflamatia mucoasei gastrice, produsa de boli infectioase, substante toxice sau de alimentatia gresita;
- ulcerul gastro-duodenal - aparitia unei ulceratii la nivelul stomacului sau duodenului, datorate actiunii corozive a HCl;
- cancerul gastric - aparitia unei tumori maligne la nivelul stomacului, favorizata de tutun, alcool, alimentatie dezordonata si dezechilibrata, stress;
- enterocolita - inflamatia mucoasei intestinale, produsa de toxiinfectii alimentare sau de alta natura;
- colita - inflamatia intestinului gros, produsa de abuzuri alimentare, tutun, alcool, stress;
- apendicita - inflamatia apendicelui, se poate complica prin aparitia peritonitei, datorate spargerii sau perforarii apendicelui;
- ileusul - ocluzia intestinala, produsa de paraziti intestinali, cicatrici sau tumori care produc stramtari, innodari sau rasuciri ale intestinului;
- giardioza - produsa de giardia, care paraziteaza intestinul si caile biliare;
- ascaridioza - produsa de limbric, care paraziteaza intestinul subtire;
- oxiuriaza - produsa de oxiur, care paraziteaza intestinul gros;
- trichineloza - produsa de trichina, care paraziteaza intestinul subtire, si ale caror larve se inchisteaza in muschi;
- teniaza - produsa de tenie, care paraziteaza intestinul subtire;
- hepatita - este o boala virala a ficatului, se prezinta sub trei forme: hepatita A (transmisa prin alimente infectate si insufficient spalate), hepatita B si hepatita C (transmise prin sange contaminat);
- ciroza hepatica - este o boala grava a ficatului, cu evolutie cronica progresiva, data de dezvoltarea anormala a tesutului conjunctiv, urmata de strivirea hepatocitelor, apare dupa o hepatita epidemica, tuberculoza, sifilis, malaria, consum exagerat de alcool;
- colecistita - inflamatia vezicii biliare;
- litiaza biliara - consecinta formarii calculilor biliari in vezica biliara sau in caile biliare extrahepatice.
