Anatomia si fiziologia omului , 28 SISTEMUL DIGESTIV 2

3. Esofagul

Esofagul este un canal musculo-membranos prin care bolul alimentar trece din faringe spre stomac. Limita lui superioara corespunde vertebrei C6, iar cea inferioara orificiului cardia prin care esofagul se deschide in stomac. In traiectul sau, esofagul strabate regiunea cervicala, toracala, diafragma si ajunge in abdomen, terminandu-se in stomac. Esofagul are o lugime de 25 cm.
In regiunea cervicala, esofagul vine in raport anterior cu traheea, posterior cu coloana vertebrala, iar lateral cu lobii laterali ai glandei tiroide si cu manunchiul vasculo-nervos al gatului (artera carotida comuna, vena jugulara interna si nervul vag). In regiunea toracala, deasupra vertebrei T4 (locul de bifurcare al treheei in cele doua bronhii) vine in raport cu traheea, iar sub T4 cu pericardul. Lateral, esofagul toracic vine in raport cu plamanii, iar posterior cu coloana vertebrala. In abdomen vine in raport, la stanga, cu fundul stomacului, la dreapta si anterior cu ficatul, iar posterior cu aorta. In traiectul sau, esofagul are raporturi cu aorta descendenta, care initial este la stanga, iar in partea inferioara se aseaza posterior de el.
Arterele esofagului provin din arterele tiroidiene, aorta, arterele diafragmatice si artera gastrica stanga. Sangele venos al esofagului abdominal se varsa in vena porta, a esofagului toracic in sistemul azygos, iar a esofagului cervical in vena jugulara. Limfaticele esofagului cervical ajung in ganglionii cervicali, ai esofagului toracic in ganglionii traheo-bronhici si mediastinali posteriori, iar ai esofagului abdominal in ganglionii gastrici.


4. Stomacul

Stomacul este portiunea cea mai dilatata a tubului digestiv, fiind situat in etajul supramezocolic al cavitatii abdominale, intre splina si ficat. In stare de umplere are 25 cm, iar gol 18 cm. Capacitatea lui este de 1300-1500 cm3. Stomacul are forma literei “ J”, cu o portiune verticala mai lunga si cu una orizontala mai scurta. Stomacul are doua fete (anterioara, posterioara), doua margini, denumite curburi (curbura mare si curbura mica) si doua orificii (cardia si pilorul). Cele doua fete ale stomacului sunt acoperite de peritoneu, care ajuns la nivelul curburilor, se reflect ape organele vecine, formand ligamente.
De pe mica curbura, prin reflexia peritoneului, se formeaza micul epiploon (ligamentul gastro-duodeno-hepatic) care leaga mica curbura de fata inferioara a ficatului. De pe marea curbura, prin reflectarea peritoneului, se formeaza ligamentele: gastro-diafragmatic, care leaga marea curbura de diafragm, ligamentul gastro-splenic, intre marea curbura si splina, si ligamentul gastro-colic, intre marea curbura si colonul transvers, ce se leaga de marele epiploon.
Fata anterioara a stomacului prezinta o portiune superioara, care corespunde peretelui toracic, si una inferioara, care corespunde peretelui abdominal. Portiunea toracala vine in raport cu diafragma si cu coastele 5-9 din partea stanga. In portiunea abdominala, fata anterioara a stomacului vine in raport cu lobul stang al ficatului, iar mai lateral cu peretele muscular al abdomenului.
Fata posterioara a stomacului, vine in raport cu rinichiul stang, suprarenala stanga, corpul si coada pancreasului, splina si artera splenica.
Curbura mare este convexa, la nivelul ei se sfla arcul vascular al marii curburi, format din artera gastro-epiploica dreapta si din artera gastro-epiploica stanga, precum si ligamentele gastro-diafragmatic, gastro-frenic si gastro-colic.
Curbura mica este concava, la nivelul ei se gaseste arcul vascular al micii curburi format din artera gastrica stanga din trunchiul celiac si artera gastrica dreapta, din artera hepatica proprie, cat si micul epiploon care leaga stomacul de ficat.
Orificiul cardia, prin care stomacul comunica cu esofagul, este pe flancul stang al vertebrei T11. Orificiul pilor, prin care stomacul comunica cu duodenul, se afla in dreptul flancului drept al vertebrei L1. Este prevazut cu sfincterul piloric. Cand stomacul este umplut, pilorul coboara si se deplaseaza spre stanga. Sfincterul piloric are consistenta dura la palpare.


Structura stomacului: 1. esofag; 2. cardia; 3. corpul stomacului; 4. curbura mica; 5. duoden; 6. fundul stomacului; 7. tunica seroasa; 8. musculatura longitudinala; 9. muscu­latura circulara; 10. musculatura oblica; 11. curbura mare; 12. pliuri ale mucoasei; 13. antrul piloric; 14. pilor.



Subimpartirea stomacului: trecand un plan prin incizura gastrica situata la nivelul micii curburi, unde aceasta isi schimba directia, impartim stomacul in doua portiuni: portiunea verticala, situate deasupra planului, si portiunea orizontala, sub acest plan. Portiunea verticala are doua parti: fundul stomacului, care contine punga cu aer a stomacului, si corpul stomacului. Portiunea orizontala are si ea o zona mai dilatata, care contine corpul stomacului (antrul piloric), si alta care se continua cu duodenul, numita canal piloric.


Vascularizatia stomacului este asigurata de toate cele trei ramuri ale trunchiului celiac: artera hepatica, gastrica stanga si splenica. Artera splenica iriga marea curbura a stomacului prin artera gastroepiploica stanga care primeste si ramuri din artera gastro-duodenala, provenita din artera hepatica comuna. Artera gastrica stanga iriga mica curbura a stomacului impreuna cu artera gastrica dreapta din artera hepatica proprie. Sangele venos ajunge in vena porta.
Inervatia stomacului este asigurata de plexul gastric, format din fibre simpatice si parasimpatice. Provine din plexul celiac. Fibrele nervoase formeaza in peretele stomacului plexul mienteric si plexul submucos.

4. Intestinul subtire


Intestinul subtire este portiunea din tubul digestiv cuprinsa intre stomac si intestinul gros. In functie de mobilitatea sa, are o prima portiune fixa, numita duoden, si o a doua, mai lunga si mobila, numita jejuno-ileon. Lungimea intestinului subtire este de 4-6 m, iar calibrul de 4 cm la nivelul duodenului si de 2-3 cm la nivelul jejuno-ileonului.


4.1. Duodenul

Duodenul este prima portiune a intestinului subtire si are forma de potcoava, cu concavitatea in sus, in care se afla capul pancreasului. Are o lungime de 25 cm. Incepe la nivelul pilorului si se indreapta spre vezica biliara, unde coteste, devenind descendent. La acest cot se formeaza flexura duodenala superioara. Ajuns la polul inferior al rinichiului drept, coteste din nou, formand flexura duodenala inferioara. Trece anterior de coloana vertebrala, vena cava inferioara si aorta, dupa care coteste a treia oara, devenind ascendent, si urca pe flancul stang al coloanei pana la L2, unde se termina la nivelul flexurii duodeno-jejunale.
I se descriu patru portiuni:
  • portiunea superioara, intre pilor si vezica biliara, vine in raport superior si anterior cu ficatul si vezicula biliara, posterior cu canalul coledoc si vena porta, iar inferior cu capul pancreasului;
  • portiunea descendenta, intre vezica biliara si polul inferior al rinichiului drept, vine in raport anterior cu colonul transvers, posterior cu rinichiul drept, medial cu capul pancreasului si lateral cu colonul ascendent;
  • portiunea transversa, tine de la polul inferior al rinichiului drept pana la flancul stang al coloanei vertebrale. Posterior vine in raport cu vena cava inferioara, coloana vertebrala si aorta, iar anterior cu mezenterul si cu artera si vena mezenterica superioara aflate intre cele doua foite ale mezenterului;
  • portiunea ascendenta, continua portiunea precedenta si sfarseste la flexura duodeno-jejunala; vine in raport medial cu aorta si lateral cu rinichiul stang.

Vascularizatia duodenului este data de ramuri duodeno-pancreatice din artera gastro-duodenala, ramura a arterei hepatice comune, si din artera mezenterica superioara. Sangele venos ajunge in vena porta. Limfaticele ajung in ganglionii hepatici si in ganglionii celiaci, situati in jurul trunchiului celiac.
Inervatia este asigurata de fibre simpatico si parasimpatice, provenite din plexul celiac.



4.2. Jejuno-ileonul

Jejuno-ileonul este portiunea libera a intestinului subtire si se intinde intre flexura duodeno-jejunala si orificiul ileo-cecal. Este legat de peretele posterior al abdomenului prin mezenter, de unde si numele de intestin mezenterial. Jejuno-ileonul descrie 14-16 flexuozitati in forma de “ U “, numite anse intestinale. Jejuno-ileonul este leagat de peretele posterior al abdomenului printr-un lung mezou peritoneal, numit mezenter. Acesta prezinta doua fete: una dreapta (anterioara), alta stanga (posterioara) si doua margini: una libera spre intestine si alta aderenta, spre peretele posterior al abdomenului, numita radacina. Intre cle doua foite ale mezenterului se gasesc: artera mezenterica superioara cu ramurile sale, vena mezenterica superioara, vase limfatice si ganglionii limfatici mezenterici, plexul nervos vegetative mesenteric si grasime.
Vascularizatia este asigurata de ramuri care provin din artera mezenterica superioara. Sangele venos este colectat de vena mezenterica superioara. Limfa este colectata in ganglionii mezenterici superiori.
Inervatia este vegetative, asigurata de plexul mesenteric superior desprins din plexul celiac.



5. Intestinul gros

Intestinul gros are o lungime de 1,50 cm, continua jejuno-ileonul si se deschide la exterior prin orificiul anal. Intestinul gros se deosebeste de intestinul subtire prin urmatoarele caracteristici:
  • este mai scurt si mai voluminos decat intestinul subtire;
  • se numeste si cadru colic, deoarece se dispune sub forma de cadru;
  • este parcurs de benzi musculare, numite teniile colonului;
  • prezinta doua umflaturi, numite haustre, separate intre ele prin santuri transverse care proemina in lumenul intestinului sub forma de plici semilunare ale colonului;
  • prezinta ciucuri de culoare galbuie, numiti apendici epiploici, in jurul teniilor musculare;

Alcatuire: Intestinul gros este subimpartit in:
  • cec
  • colon la randul sau prezinta mai multe segmente: colonel ascendent, transvers, descendent si sigmoid
  • rect.


5.1. Cecul si apendicele vermiform

  • este prima portiune a intestinului gros, are forma unui sac;
  • ocupa fosa iliaca dreapta;
  • fata anterioara vine in raport cu peretele posterior al abdomenului, fata posterioara vine in raport cu fosa iliaca, muschiul psoas-iliac, nervul femural, fata laterala este in raport in jos cu fosa iliaca, iar mai sus cu peretele lateral al abdomenului, fata mediala vine in raport cu ansele intestinale. Pe aceasta fata se afla orificiul ileo-cecal, prin care ileonul se deschide in cec. La nivelul acestui orificiu se afla valvula ileo-cecala, cu rol de supapa intre intestinul subtire si gros. La 2-3 cm sub orificiul ileo-cecal se afla un orificiu oval, numit orificiul apendiculo-cecal, prin care apendicale se deschide in cec;
  • apendicele vermiform este un segment rudimentar al intestinului gros, transformat in organ limfoid, are lungime de 7-8 cm si un calibru de 5-8 mm; forma lui este a unui tub cilindric; se deschide pe fata mediala a cecului prin orificiul apendiculo-cecal;
  • arterele cecului si apendicelui provin din artera mezenterica superioara; sangele venos este colectat de vena mezenterica superioara; limfaticele ajung in ganglionii mezenterici superiori;
  • inervatia este vegetativa, asigurata de ramuri din plexul mezenteric superior;


5.2. Colonul

- incepe la nivelul valvulei ileo-cecale si se termina in dreptul vertebrei S3;
  • colonul ascendent - masoara 8-15 cm lungime, tine de la fosa iliaca dreapta pana la flexura colica dreapta; posterior vine in raport cu peretele dorsal al cavitatii abdominale si cu rinichiul drept; anterior si medial vine in raport cu ansele intestinului subtire, iar anterior si lateral si cu peretele antero-lateral al abdomenului;
  • colonul transvers - masoara 40-60 cm, este cuprins intre cele doua flexuri ale colonului; anterior vine in raport cu peretele ventral al abdomenului, posterior cu duodenul descendent, capul si corpul pancreasului, in sus vine in raport cu fata viscerala a ficatului, cu stomacul si cu splina, iar in jos cu ansele jejuno-ileale;
  • colonul descendent - masoara 14-20 cm, tine de la flexura colica stanga pana la fosa iliaca stanga, are aceleasi raporturi ca si colonel ascendent, fiind mai profund fata de acesta;
  • colonul sigmoid - masoara 40-50 cm, tine de la fosa iliaca stanga pana la S3; prezinta doua segmente, unul iliac si altul pelvin; segmentul iliac ocupa fosa iliaca si vine in raport posterior cu fosa iliaca, muschiul ileopsoas si cu nervul femural; anterior, medial si lateral este acoperit de anse intestinale; segmentul pelvian vine in raport, in jos si inainte, cu vezica urinara la barbat, iar la femeie cu uterul si anexele, posterior vine in raport cu ampula rectala, iar in sus cu ansele intestinului subtire;
  • vascularizatia colonului este asigurata de artera mezenterica superioara si de catre artera mezenterica inferioara. Venele colonului sunt tributare venei porte. Limfaticele ajung in ganglionii mezenterici superiori si inferiori.
  • inervatia vegetativa este asigurata de fibre vegetative din plexul mezenteric.



5.3. Rectul

  • incepe la nivelul vertebrei S3 si se sfarseste la nivelul orificiului anal;
  • prezinta doua segmente: unul superior situat in cavitatea pelviana, mai dilatat, numit ampula rectala (10-12 cm lungime si 5-6 cm calibru), si altul inferior, care strabate perineul, numit canal anal (3 cm lungime);
  • ampula rectala vine in raport posterior cu sacrul si coccisul, anterior, la barbat, vine in raport cu vezica urinara, iar la femeie cu corpul uterului;
  • canalul anal strabate perineul si vine in raport anterior, la barbat, cu uretra, iar la femeie cu vagina;
  • arterele rectului sunt in numar de trei: artera rectala superioara, artera rectala medie si artera rectala inferioara; sangele venos din treimea superioara a rectului ajunge in vena porta prin intermediul venei mezenterice inferioare , iar din cele doua treimi inferioare ajunge in vena iliaca interna si prin intermediul acesteia, in vena cava inferioara; limfaticele rectului ajung in ganglionii mezenterici, in ganglionii iliaci si ganglionii inghinali;
  • inervatia este asigurata de plexul rectal, provenit din plexul mesenteric si din plexul hipogastric;