FUNCTIA
DE NUTRITIE
I.
SISTEMUL CIRCULATOR
Componentele sistemului circulator sunt:
I.1.
sistemul cardiovascular format din inima si vase de sange;
I.2.
sistemul limfatic format din vase limfatice, ganglioni limfatici si
organe limfoide (splina, timusul, amigdale).
Prin intermediul sangelui si al limfei, sistemul circulator,
indeplineste trei functii esentiale:
- de transport (al substantelor necesare organismului);
- de reglare (in termoreglare);
- de protectie (in imunitate).
I.1.
SISTEMUL CARDIOVASCULAR
A.
INIMA
Inima este un organ musculos, cavitar, situat in cutia toracica,
intre cei doi plamani, intr-o regiune numita mediastin. Are forma
conica si este orientata cu varful (apexul) spre diafragm. Greutatea
inimii este de 250-300 g, iar volumul este asemanator pumnului drept.
Invelisul inimii este constituit din pericard,
cu rol de protectie mecanica a inimii. Peretele cardiac este alcatuit
din trei straturi:
|
Strat
|
Caracteristici
|
Functii
|
|
Epicard
|
- membrana seroasa, in care se
gasesc capilare sangvine, limfatice si nervi;
|
- invelis extern, ce reprezinta
foita viscerala a pericardului seros;
|
|
Miocard
|
- tesut
muscular cardiac;
- tesut
nodal;
- contine capilare sangvine,
limfatice si nervi;
|
- asigura, prin contractiile sale,
pomparea sangelui din inima in vasele sangvine;
|
|
Endocard
|
- membrana endoteliala si un strat
subendotelial gros alcatuit din fibre de colagen, de elastina si
de reticulina, printre care se afla numeroase terminatii nervoase
senzitive;
|
- invelis intern protector;
|
Inima
este divizata in patru camere: doua
atrii si
doua ventricule. Acestea comunica intre
ele, pe fiecare parte, prin orificiile
atrioventriculare prevazute cu valvule
unidirectionale. Cele doua jumatati ale inimii sunt separate prin
septul atrioventricular.
Atriul
drept (Ad)
comunica cu
ventriculul drept (Vd) prin orificiul
atrioventricular drept prevazut cu
valvula tricuspida. Atriul
stang (As) comunica cu
ventriculul stang (Vs) prin
orificiul atrioventricular stang prevazut
cu valvula bicuspida (mitrala).
Atriile sunt separate intre ele prin
septul interatrial. La nivelul
acestuia, in viata intrauterina, exista orificiul Botallo, prin care
cele doua atrii comunica intre ele. Dupa nastere, acest orificiu se
inchide. Ventriculele sunt separate intre ele prin
septul interventricular. Atriile si
ventriculele sunt separate prin septul
atrioventricular.
Atriile sunt situate in partea superioara a inimii si prin contractie
pompeaza simultan sangele in ventricule prin orificiile
atrio-ventriculare, prevazute cu valve atrio-ventriculare. In
atriul drept se deschide vena
cava inferioara care colecteaza sangele
venos din jumatatea inferioara a corpului. Cand atriul se contracta,
sangele trece in ventriculul drept prin orificiul atrioventricular
drept, prevazut cu valvula tricuspida. Cuspidele valvei sunt
orientate spre ventricul, datorita unor corzi tendinoase, fixate pe
peretele ventricular prin muschii papilari, de forma conica. Aceste
structuri impiedica valvele sa se deschida spre atrii, atunci cand
ventriculele se contracta. Contractiile ventriculare inchid valvula
tricuspida si imping sangele prin trunchiul pulmonar catre arterele
pulmonare. La baza trunchiului pulmonar se afla valvula
semilunara pulmonara, care impiedica
sangele sa se intoarca spre ventricul. In
atriul stang se deschid patru
vene pulmonare, care aduc sange
oxigenat de la plamani. Prin contractia atriului, sangele trece in
ventriculul stang prin orificiul atrioventricular stang prevazut cu
valvula bicuspida (mitrala). Cand ventriculul se contracta, valvula
se inchide si sangele oxigenat trece prin valvula
semilunara in portiunea ascendenta a
aortei.
Stratul
de tesut conjunctiv dens, situat intre atrii si ventricule constituie
scheletul fibros al
inimii. Fasciculele de fibre miocardice atriale, se ataseaza de fata
superioara a acestui schelet fibros, iar fasciculele de fibre
miocardice ventriculare se ataseaza de fata inferioara a scheletului
fibros. Intrucat, miocardul atrial este separat structural sifunctional
de miocardul ventricular si pentru a transmite potentialele de
actiune de la atrii catre ventricule, este necesara interventia unui
tesut conducator specializat numit tesut
nodal.
Alcatuirea
tesutului nodal din:
- nodulul sinoatrial - situat in peretele atriului drept, in apropierea orificiului de varsare a venei cave superioara;
- nodulul atrioventricular - situat in septul interatrial;
- fasciculul atrioventricular (Hiss) - situat in septul interventricular;
- reteaua Purkinje - rezulta din ramificatiile fasciculului Hiss in peretii ventriculari;
Tesutul
nodal asigura contractiile inimii chiar si atunci cand este scoasa
din corp (automatismul cardiac).
Vascularizatia
inimii este asigurata de circulatia
coronara, alcatuita din vasele ce
asigura irigarea inimii:
- 2 artere coronare - se desprind din aorta, imediat la iesirea din ventricul; in cazul blocarii circulatiei pe una din ramuri, datorita unui cheag de sange sau a unui spasm arterial ( contractie brusca, exagerata a musculaturii ), teritoriul nevascularizat se necrozeaza si se produce infarctul miocardic;
- capilare, vene coronare - se deschid intr-un sinus coronar, iar de aici sangele trece in atriul drept;
Inervatia inimii este asigurata de
plexul cardiac. Simpaticul are efect cardioaccelerator si
vasodilatator coronarian. Parasimpaticul are efect cardioinhibitor si
actioneaza in special asupra nodulilor sinoatrial si
atrioventricular.
Proprietatile
miocardului
1.
Excitabilitatea este proprietatea
miocardului de a raspunde maximal la stimuli care egaleaza sau
depasesc valoarea prag. Aceasta reprezinta legea “ tot sau nimic “.
Inima este excitabila numai in faza de relaxare (diastola), iar in
sistola se afla in stare refractara absoluta si nu raspunde la
stimuli. Aceasta reprezinta “ legea neexcitabilitatii periodice a
inimii “.
2.
Automatismul reprezinta proprietatea
tesutului nodal de a se autoexcita ritmic. Mecanismul se bazeaza pe
modificari ciclice de depolarizare si repolarizare ale membranelor
celulare acestuia. Ritmul cardiac, 70-80 batai/minut, este determinat
de nodulul sinoatrial si poate fi modificat de factori externi.
Caldura, influentele simpatice, adrenalina, noradrenalina determina
tahicardie (accelerarea
functiei cardiace). Frigul, influentele parasimpatice si acetilcolina
determina bradicardie (rarirea
ritmului cardiac).
3. Conductibilitatea
este proprietatea miocardului de a propaga excitatia in toate fibrele
sale. Impulsurile generate automat si ritmic de nodulul sinoatrial se
propaga in peretii atriilor, ajung in nodulul atrioventricular si
prin fasciculul Hiss si reteaua Purkinje, la tesutul miocardic
ventricular. Tesutul nodal genereaza si conduce impulsurile, iar
tesutul miocardic adult raspunde la contractii.
4.
Contractilitatea este proprietatea
miocardului de a raspunde la actiunea unui stimul prin modificari ale
dimensiunilor si tensiunii. In camerele inimii se produce opresiune
asupra continutului sangvin si are loc expulzarea acestuia. Forta de
contractie este mai mare in ventricule decat in atrii, iar cea mai
mare este in ventriculul stang. Contractiile
miocardului se numesc sistole, iar
relaxarile se numesc diastole.
Ciclul
cardiac este format dintr-o sistola si
o diastola. La un ritm de 75 batai/minut, ciclul cardiac dureaza 0,8
s. Intre sistola atriala si cea ventriculara este o diferenta de 0,1s
datorita intarzierii propagarii impulsului de la nodulul sinoatrial
la cel atrioventricular.
Valori
masurabile in ciclul cardiac:
- debitul sistolic- vlumul de sange expulzat de inima intr-o sistola, aproximativ 75 ml;
- debitul cardiac- volumul de sange trimis in organism/minut= debitul sistolic x frecventa cardiaca 75 x 75 = 5,5 l/min.
- travaliul cardiac- lucrul mecanic al inimii in sistola = volumul sistolic x presiunea arteriala medie = 75 ml x 100 mmHg.
Ciclul
cardiac este insotit de manifestari acustice, mecanice si electrice a
caror cunoastere permite aprecierea starii de sanatate a
organismului, a functionarii normale a inimii.
Manifestarile
acustice sunt reprezentate de cele doua
zgomote cardiace:
- zgomotul sistolic ( I ) - produs de inchiderea valvulelor atrioventriculare si de sistola ventriculara, este mai lung si de tonalitate joasa;
- zgomotul diastolic ( II ) - produs de inchiderea valvulelor semilunare ale arterei aorte si ale arterei pulmonare, este scurt si ascutit.
Manifestarile
mecanice sunt:
- socul apexian- care se petrece ca o “ lovitura “a varfului inimii in spatial V intercostal stang, in sistola;
- pulsul arterial- unda de distensie a peretelui arterial, provocata de variatiile ritmice ale presiunii sangvine, determinate de contractiile cardiace; este masurabil in orice punct unde o artera poate fi compresata pe un plan osos.
Manifestarile
electrice - se inregistreaza sub forma
electrocardiogramei ( EKG ). Dispozitivul de inregistrare a
electrocardiogramei se numeste electrocardiograf.
Acesta consta in doi electrozi care masoara diferenta de potential
intre bratul stang si bratul drept, intre bratul drept si piciorul
stang si intre bratul stang si piciorul stang. Fiecare ciclu cardiac
produce trei unde, numite
P, QRS si T.
- P reprezinta propagarea depolarizarii prin miocardul atrial,
- QRS reprezinta propagarea depolarizarii prin miocardul ventricular,
- T reprezinta repolarizarea ventriculelor. Repolarizarea atriilor are loc simultan cu QRS, dar este mascata de amplitudinea depolarizarii ventriculare. Fonograma reprezinta inscrierea grafica a oscilatiilor sonore determinate de activitatea mecanica a inimii.
