3. Scheletul membrelor
3.a.
Scheletul membrelor superioare:
este format din:
- centura scapulară:
- claviculă, os lung pereche, de forma literei S, situat în partea antero-superioară a toracelui şi
- omoplat sau scapulă, os lat, de formă triunghiulară, cu baza în sus, situat în partea posterioară a toracelui;
- scheletul membrului superior propriu-zis:
- scheletul braţului: humerus;
- scheletul antebraţului: radius, osul mobil şi lateral al antebraţului şi ulna sau cubitus, osul fix şi intern al scheletului antebraţului.
- scheletul mâinii: carpiene (8 oase scurte dispuse pe două rânduri: în rândul proximal, se află oasele: scafoid, semilunar, piramidal, pisiform; în rândul distal, se află oasele: trapez, trapezoid, osul mare, osul cârlig), metacarpiene (sunt în număr de 5, numerotate de la I la V, dinspre lateral spre medial), falange (degetele II-V au câte trei falange, proximală, medie, distală; degetul I, police are 2 falange, falanga distală corespunde unghiilor).
3.b.
Scheletul membrelor inferioare:
este format din:
- centura pelviană: este formată din 2 oase coxale, care se articulează anterior, între ele formând simfiza pubiană, şi posterior cu osul sacrum, formând bazinul. Osul coxal este format din 3 oase: ileonul, în partea superioară, pubele, anterior şi ischionul, posterior.
- scheletul membrului inferior propriu-zis:
-
scheletul coapsei: femur;
-
scheletul gambei: tibia
şi fibula sau peroneul;
-
scheletul piciorului: tarsiene
(7 oase dispuse în două rânduri: rândul posterior este format din
două oase: talusul
şi calcaneul;
rândul anterior este format din 5 oase: cuboidul,
navicularul şi
3 cuneiforme), metatarsiene
(sunt numerotate de la I la V), falange
(degetele sunt numerotate de la I la V;
primul deget se numeşte haluce
şi are 2 falange, iar degetele II-V au
câte trei falange).
ARTICULAŢIILE
Articulaţiile
sunt legăturile dintre oase şi
reprezintă sediul mişcărilor.
După
gradul de mobilitate, articulaţiile se impart în:
sinartroze şi diartroze.
- Sinartrozele sunt articulaţii fixe, mobile, care nu au cavitate articulară. După tipul de legătură dintre oase, sinartrozele sunt:
- Sindesmoze - se leagă prin ţesut fibros moale; se caracterizeaza prin prezenta unor formatiuni fibroase care se interpun intre capetele osoase articulare, unindu-le si asigurand astfel o miscare ale acestora prin intermediul tesutului fibros mai mult sau mai putin elastic. Ex.: la articulatiile sacro-iliace, intre epifizele distale ale tibiei si fibulei.
- Sincondroze - se leagă prin ţesut cartilaginos; au ca mijloc de unire intre capetele osoase diferite tipuri de cartilagiu si permit miscari mai reduse, elastice la acest nivel. Ex.: lama perpendiculara a etmoidului cu vomerul, articulatia dintre prima coasta si stern etc.
- Sinostoze - este o articulatie fixa, care se leagă prin ţesut osos. Reprezinta imbinari ale oaselor care au fost la inceput membranoase sau cartilaginoase si care apoi s-au sudat osos. Ex.:
- Diartrozele sunt articulaţii care posedă un grad variabil de mobilitate (sunt semimobile). Se impart în :
- Amfiartroze - articulaţii semimobile, au suprafeţe articulare plane sau uşor concave, se întâlnesc între corpurile vertebrelor şi se realizează prin interpunerea discurilor intervertebrale.
- Artrodiile - articulaţii cu mobilitate mare, cel mai des intalnite in organism. Se mai numesc articulaţii sinoviale.
O
articulaţie prezintă următoarele componente:
- capsula articulară - manşon fibros care se inseră pe oasele ce se articulează; este căptuşită la interior de membrane sinovială, iar la exterior este întărită de ligamemte;
- ligamente - formaţiuni fibroase care se prind pe oasele articulaţiei;
- membrana sinovială - formează stratul intern al capsulei articulare, este bogat vascularizată, inervată;
- cavitatea articulară - spaţiul din interiorul articulaţiei care conţine o lamă fină de lichid sinovial.
Articulaţiile
fixe se găsesc la nivelul oaselor
cutiei craniene şi aceste articulaţii se mai numesc suturi
craniene.
