2.
Scheletul trunchiului
Este format
din coloana vertebrală, stern, coaste şi bazin.
2.a.
Coloana vertebrală are un rol
triplu:
- axul de susţinere al corpului;
- protejează măduva spinării;
- participă la executarea diferitelor mişcări ale trunchiului şi capului.
Coloana
vertebrală este formată din 33-34
vertebre articulate prin discurile
intervertebrale, formând 5 regiuni:
- regiunea cervicală: formată din 7 vertebre, din care primele două au denumiri specifice C1 atlas şi C2 axis.
- regiunea toracală: formată din 12 vertebre.
- regiunea lombară: formată din 5 vertebre.
- regiunea sacrală: formată din 5 vertebre sudate între ele formând osul sacru. Osul sacru este un os median, nepereche, de formă triunghiulară, cu baza în sus. Faţa sa anterioară este uşor concavă şi prezintă patru linii transverse, care corespund locului de unire al celor 5 vertebre sacrale. La extremităţile celor patru linii transverse se află orificiile sacrale anterioare, câte patru, de fiecare parte, prin care ies ramurile anterioare ale nervilor sacrali.
- regiunea coccigiană: formată din 4-5 vertebre sudate între ele formând osul coccis.
Alcatuirea unei vertebre:
- corpul vertebrei: este o masă osoasă dispusă anterior;
- arcul vertebrei: dispus posterior şi sudat de corpul acesteia;
- gaura vertebrală: situată între corpul şi arcul vertebrei. Prin suprapunerea găurilor vertebrale se formează canalul vertebral care conţine măduva spinării.
- apofizele transverse: prelungiri laterale ale arcului vertebral, care servesc inserţiilor musculare;
- apofiza spinoasă: prelungirea posterioară şi mediană a arcului vertebral.
Coloana
vertebrală prezintă curburi fiziologice: cervicală,
toracică, lombară şi sacrală, al
căror rol este comparabil cu cel al arcurilor de amortizare ale unei
maşini. Cele din plan sagital se numesc lordoze,
cervicală şi lombară şi cifoze, toracică şi sacrală.
Cele din plan frontal se numesc scolioze,
au convexitatea la stânga sau la dreapta.
2.b.
Sternul:
- os lat, situat anterior pe linia mediană a toracelui;
- este format din manubriu, corp şi apendice xifoid care rămâne cartilaginos până în jurul vârstei de 40 ani;
- la locul de unire a manubriului cu corpul sternului se află unghiul sternal, în dreptul căruia se află cartilajul coastei II, reper folosit pentru numărarea coastelor prin palpare;
- se articulează în partea superioară cu claviculele, iar în părţile laterale cu coastele.
2.c.
Coastele:
- sunt arcuri osteocartilaginoase, prezintă o porţiune osoasă şi una cartilaginoasă;
- sunt situate în partea laterală a toracelui;
- sunt în număr de 12 perechi;
- primele 7 perechi de coaste sunt coaste adevărate, cartilagiul lor articulându-se cu sternul;
- coastele VIII, IX, X sunt coaste false, deoarece se articulează cu sternul prin intermediul cartilagiului coastei VII;
- perechile XI, XII, nu au cartilaj şi nu ajung la stern, se termină liber în peretele abdominal şi se numesc coaste flotante.
Coastele
împreună cu coloana vertebrală si cu sternul formează cutia
toracică.
