IV.
APARATUL LOCOMOTOR
Aparatul
locomotor este alcătuit din sistemele care participă pe de o parte
la susţinerea corpului, iar pe de altă parte la locomoţie sau la
deplasarea diferitelor segmente ale acestuia.
Aparatul
locomotor este format din sistemul osos şi sistemul muscular.
IV.1.
SISTEMUL OSOS
Sistemul
osos este format din totalitatea oaselor legate prin articulaţii.
Oasele sunt
piese dure, solide, rezistente, formate din ţesut osos compact şi
spongios, având inervaţie şi vascularizaţie proprie.
OASELE
îndeplinesc următoarele roluri funcţionale:
- rol de pârghii ale aparatului locomotor: asupra lor acţionează muşchii, asigurând susţinerea şi locomoţia corpului;
- rol de protecţie a unor organe vitale : exemplu: cutia craniană adăposteşte creierul, cutia toracică adăposteşte inima şi plămânii, bazinul pentru organele pelviene, canalul vertebral pentru măduva spinării.
- determină forma corpului, iar împreună cu articulaţiile dintre ele asigură suportul părţilor moi.
- rol de sediu principal al organelor hematopoietice: la copii toate oasele, iar la adult, oasele late conţin măduvă roşie hematogenă.
- depozit de substanţe fosfocalcice pe care organismul le poate mobiliza la nevoie.
După
forma lor, oasele se împart în:
- oase lungi: predomină lungimea, ex. femur, tibie, fibulă, humerus, radius, ulna;
- oase late: predomină lăţimea şi înălţimea, ex. coxal, omoplat, parietal, frontal, occipital, stern;
- oase scurte: cele trei dimensiuni sunt egale, ex. carpiene, tarsiene;
- oase neregulate: vertebre, etmoid, mandibula;
- oase pneumatice: conţin cavităţi cu aer, ex. frontal, maxilar, etmoid, sfenoid.
Există
şi oase, cum ar fi rotula,
care se găsesc în grosimea unui tendon (tendonul cvadricepsului
femural). Aceste oase se numesc oase
sesamoide. Există oase alungite, cum
ar fi coastele şi clavicula, la care predomină lungimea, dar care
nu pezintă diafiză şi epifize, aşa cum au oasele lungi.
Osul
lung este format din diafiză şi
epifize. Între fiecare dintre epifize
şi diafiză se află câte un cartilaj de creştere. Dafiza este
străbătută de canalul medular şi este acoperită la exterior de
periost,
membrană conjunctivă vascularizată, este formată din ţesut osos
compact. Epifizele conţin ţesut osos compact la periferie şi ţesut
osos spongios la interior. Sunt acoperite de periost, în porţiunea
care nu participă la formarea articulaţiilor, şi de cartilaj
articular hialin, la capetele care intră în alcătuirea
articulaţiilor.
Morfologia oaselor
Suprafaţa externă deţine o mare semnificaţie descriptivă,
prezentând o serie de repere cu rol în determinarea oaselor, în
identificarea poziţiei anatomice şi a raporturilor. Pe suprafaţa
oaselor se află două tipuri de repere: proeminenţe şi cavităţi.
Proeminenţele
sunt de 2 tipuri:
- articulare sunt acoperite de cartilaj articular (fiind astfel netede şi lucioase), contribuind la realizarea unor articulaţii.
- nearticulare nu prezintă cartilaj articular servind la inserţia unor muşchi. Sunt de mai multe tipuri: apofize, tuberozităţi, eminenţe, tuberculi, spină, creastă.
Cavităţile
sunt de 2 tipuri:
- articulare răspund unor proeminenţe articulare invers conformate, prezentând cartilaj articular.
- neaticulare: canale şi găuri. Canalele adăpostesc diferite elemente anatomice (tendoane). Găurile reprezintă perforaţii ale osului. Sunt proprii osului anume găuri nutritive (pe unde intră în os vasele de sânge care îl hrănesc) şi găuri de trecere (orificiile nervilor cranieni).
Scheletul
corpului uman este format din circa 208 oase şi este împărţit în
raport cu regiunile corpului în: scheletul capului, scheletul
trunchiului şi scheletul membrelor.
1.
Scheletul capului
Este format
din 22 de oase şi este împărţit în:
1.a.
Neurocraniu(cutia craniana): format
din 8 oase:
- oase pereche:
- oasele temporale
- oasele parietale: sunt situate pe părţile laterale ale bolţii craniene;
- oase nepereche:
- osul frontal: în partea anterioară a neurocraniului, participă la formarea bolţii şi bazei craniului;
- osul occipital: participă la formarea bazei craniului şi a bolţii craniene;
- osul etmoid: înapoia osului frontal, aparţine bazei craniului, participă la formarea orbitelor şi a foselor nazale;
- osul sfenoid: înapoia etmoidului şi anterior de porţiunea bazilară a occipitalului.
1.b.
Viscerocraniu(oasele fetei): format
din 14 oase:
- 2 oase nepereche:
- vomerul: os unic, situate sub lama perpendiculară a osului etmoid;
- mandibula: este singurul os mobil, datorită articulaţiei cu osul temporal;
- 6 oase pereche:
- oasele maxilare: prin sudare formează maxilla, ocupă centrul viscerocraniului;
- oasele palatine: situate posterior de oasele maxilare;
- oasele nazale: sunt situate înaintea apofizei frontale a osului maxilar;
- oasele lacrimale: înapoia apofizei frontale a osului maxilar;
- oasele zigomatice: proemină sub pielea obrajilor, formand pomeţii obrajilor;
- cornetele nazale inferioare: pe peretele lateral al foselor nazale.
