CHISTUL
HIDATIC PULMONAR
1.
Etiopatogenie:
agentul
etiologic e reprezentat de Echinococcus Granulosus care in stare
adulta traieste in intestinul subtire al ciinelui, lupului,
sacalului, vulpii. Este alcatuit din 3 parti: scolex, git si stobila
care contine ouale.
starea
larvara ( agentul etiologic) traieste si se dezvolta sub forma
chistului hidatic in organele unor gazde intermediare: ierbivore,
om.
hidatida
( stadiul de dezvoltare chistica in organele omului ) are o forma
sferica, continut lichidian si un perete format din 2 straturi (
membrane). Lichidul hidatic este limpede, incolor, inodor; in
lichidul hidatic exista veziculele proligere ( ce se desprind din
membrana germinativa) si scolecsii , ce se depun pe fundul chistului
luand aspect de “ nisip hidatic”.
ouale
parazitului pot fi ingerate accidental de om, ajung in intestin,
depasesc bariera intestinala ( duoden, jejun), patrund in venulele
mezenterice, in vena porta si se fixeaza in ficat; mai rar ajung in
plamin sau in alte organe: creier, splina, oase.
2.
Manifestari clinice:
a)
Chist hidatic necomplicat:
tuse
neproductiva, chinuitoare; alteori poate fi productiva.
subfebrilitati
hemoptizie
durere
toracica intr-un punct fix, continua, progresiva, exacerbata de
inspir
dispnee
de efort
urticarie,
prurit.
b)
Chist hidatic complicat:
tuse
rebela cu expectoratia unei spute formata din lichid hidatic, cu
gust sarat, salciu.
dispnee
severa prin inundarea arborelui traheo-bronsic
urticarie,
febra, frison, cianoza, soc.
3.
Examen paraclinic:
eozinofilie
( eozinofile crescute)
intradermoreactia
Cassoni ( injectarea intradermica a 0,1 ml solutie de antigen
hidatic) : este o reactie de imunitate celulara si consta in citirea
dupa 30 min de la injectarea intradermica a agentului hidatic a
reactiei cutanate rezultate; reactia e pozitiva cind la locul
injectarii apare o papula de 1-2 cm diametru.
testul
ELISA
examenul
sputei cu prezenta de material hidatic
examenul
radiologic care prezinta in chistul hidatic necomplicat o opacitate
rotunda, ovalara, bine delimitata, de intensitate subcostala.
examenul
CT ofera informatii importante asupra dimensiunilor, topografiei,
relatiilor cu celelalte viscere toracice.
examenul
RMN e important in chistul hidatic complicat.
4.
Diagnostic
diferential:
Tbc
pulmonar;
Tumori
bronho-pulmonare;
Anevrism
de aorta;
Pleurezii
inchistate;
5.
Tratament:
se
foloseste ALBENDAZOL, MEBENDAZOLE, care urmaresc omorirea
parazitului sau oprirea evolutiei lui.
chirurgical
: consta in eliminarea parazitului si tratarea cacitatii
perichistice prin evacuarea intacta a hidatidei.
Pneumotoraxul
hidatic se trateaza astfel;
antibioterapie
cu spectru larg
evacuarea
colectiei pleurale
toracotomie
cu extirparea membranei hidatice.
PLEUREZIA
PURULENTA NETUBERCULOASA
1.Definitie:
Reprezinta
acumularea de puroi in cavitatea pleurala.
Sunt
sinonime denumirile de : empiem, piotorax sau abces pleural
2.
Etiologie
a)
Focarul septic initial poate fi situat la nivel:
Pulmonar
- de la distanta, cea mai frecventa situatie; cel mai adesea este
vorba de o pneumonie iar apoi de abcesul pulmonar, bronsiectaziile
supurate, neoplasmul pulmonar supurat, chistul hidatic infectat.
Mediastinal
- adenita supurata sau mediastinita de diferite cauze (perforatie
esofagiana spontana, iatrogena, prin corp strain, hernie hiatala
strangulata, etc).
Parietal
toracic sau coloana vertebrala – flegmon axilar, osteomielita
costala sau vertebrala
Subfrenic
– abces subfrenic (hepatic, splenic, paracolic)
b)
Cea de a doua cale de insamantare a pleurei este cea directa, prin:
Traumatisme
toracice – fie prin deschiderea pleurei prin plagi, fie prin
suprainfectarea unui hemotorax.
Manevre
medicale minore (punctie pleurala, biopsie pleurala, pleurotomie)
sau majore (interventii chirurgicale cu toracotomie ca si cale de
acces).
Evolutia
pleureziilor purulente cuprinde:
Faza
exudativa (de difuziune) –
durata 2-3 saptamani
Faza
de colectare (fibrino-purulenta) –
durata 1 saptamana
Faza
de organizare (inchistare).
O
pleurezie purulenta poate fi considerata cronica dupa depasirea a
3-4 saptamani de evolutie (primele doua faze reprezinta etapa acuta
iar a treia faza reprezinta etapa cronica in evolutia unei pleurezii
purulente).
3.
Tablou clinic :
Debutul
este variabil, de la acut sever in infectiile cu germeni aerobi pana
la insidios in infectiile cu germeni anaerobi.
In
general dezvoltarea empiemului este anuntata de o exacerbare sau
recurenta a evolutiei septice a unei pneumonii dar folosirea
antibioticelor au tocit mult aceste manifestari, putandu-se consemna
doar o evolutie subtila de la semnele si simptomele pneumoniei la
cele ale empiemului
Cele
mai frecvente manifestari clinice la prezentare sunt:
dispneea
(82%)
febra
(81%)
tusea
(70%)
durerea
toracica (67%)
In
prima faza (cea exudativa) predomina semnele clinice generale iar in
faza a doua (fibrinopurulenta) sunt mai pregnante semnele si
simptomele locale.
Deschiderea
procesului supurativ in arborele bronsic printr-o fistula
bronhopleurala se manifesta cu expectoratie purulenta abundenta si
halena fetida.
4.
Investigatii paraclinice:
Hemoleucograma
confirma prezenta unei infectii cu leucocitoza peste 10.000/μL si
deviere la stanga a formulei leucocitare.
Radiografia
toracica : evidentiaza colectii inchistate sau neinchistate;
Tomografia
computerizata : stabileste natura lichidiana a colectiei si
apreciaza starea pulmonului subiacent;
Ecografia
: pune in evidenta lichidul din spatial pleural;
Punctia
pleurala : cand se extrage lichid tulbure sau franc purulent
diagnosticul este de pleurezie purulenta;
5.Diagnosticul
diferential:
Procese
pneumonice;
Abces
pulmonar;
Tomora
pulmonara suprainfectata;
Pleurezii
inchistate;
Hemotorax
6.Tratment:
Obiectivele
tratamentului emipemului pleural sunt:
Contolul
infectiei si sepsisului :
o
efectuarea de antibiograma si
culturi din lichidul extras;
o
antibioterapie cu spectru larg
pana la antibiograma apoi spectru tintit;
se
utilizeaza cefalosporine de generatia a III a , chinolone;
Evacuarea
licidului pururlent : toracocenteza in scop diagnostic si/sau
terapeutic;
Desfiintarea
cavitatii empiemului : diverse tehnici chirurgicale care desfiinteaza
cavitatea empiemului ( pleurotomia minima , chirurgia video-asistata
, toracotomie , decorticare , drenajul deschis)
BIBLIOGRAFIE
:
Tratat
de patologie chirurgicala , N.Angelescu , Ed.Medicala , 2003;
Principiile
Chirurgiei , S.I.Schwartz, Ed.Teora , 2007
