TRATAMENTUL ESCARELOR



TRATAMENTUL ESCARELOR 


Rezumat
Articolul prezintă o analiză a celor mai moderne metode și principii de tratament pentru escare, incluzând procedee de curățare a rănilor, tehnici de debridare, tipuri de pansamente, utilizarea antibioticelor, intervențiile chirurgicale și terapiile adjuvante. Necesitatea acestei cercetări este justificată de faptul că, în ciuda progreselor din medicină, chirurgie, îngrijiri medicale și educație pentru auto-îngrijire, escarele continuă să reprezinte o cauză importantă de îmbolnăvire și mortalitate. Ele afectează în special persoanele imobilizate pe termen lung și vârstnicii. Concluziile lucrării se concentrează pe evaluarea eficienței fiecărei metode de tratament în prevenirea și gestionarea escarelor, precum și asupra reducerii complicațiilor asociate acestora.


În ciuda progreselor importante din medicină, chirurgie, îngrijiri medicale și educație pentru auto-îngrijire, escarele continuă să fie o problemă majoră de sănătate. Ele rămân o cauză frecventă de complicații și chiar mortalitate, afectând în special persoanele imobilizate pe termen lung și vârstnicii.

De-a lungul timpului, tratamentele tradiționale au inclus saltele speciale, creme, unguente, pansamente, ultrasunete, lămpi UV sau intervenții chirurgicale. Alegerea unei strategii eficiente depinde însă de stadiul escarei și de obiectivul tratamentului – fie prevenirea apariției leziunilor, fie îndepărtarea țesutului necrozat.

În evaluarea și tratamentul escarelor, câteva principii sunt esențiale:

  • îngrijirea rănilor poate fi chirurgicală sau non‑chirurgicală;

  • stadiile I și II se tratează, de regulă, fără intervenție chirurgicală;

  • stadiile III și IV pot necesita chirurgie;

  • între 70% și 90% dintre escare sunt superficiale și se vindecă prin metode non‑chirurgicale.

Principii și soluții moderne de tratament

A. Curățarea plăgilor

Curățarea corectă a rănilor este primul pas în vindecarea escarelor. Printre soluțiile utilizate se numără:

  • Serul fiziologic – rămâne cea mai recomandată opțiune, fiind blând și eficient.

  • Povidona-iod – utilă împotriva bacteriilor, fungilor și virusurilor, dar trebuie oprită când apare țesut de granulare.

  • Acidul acetic (0,5%) – eficient în special împotriva Pseudomonas aeruginosa.

  • Hipocloritul de sodiu (2,5%) – folosit mai ales pentru debridarea țesutului necrotic, urmat obligatoriu de clătire cu ser fiziologic.

Deși există numeroși agenți de curățare pe piață, studiile arată că niciunul nu este superior serului fiziologic.

B. Debridarea

Debridarea are rolul de a îndepărta țesutul mort sau infectat, care blochează vindecarea. Există trei metode principale:

1. Debridarea enzimatică

Folosește enzime proteolitice care acționează selectiv asupra țesutului necrozat, fără a afecta țesutul sănătos.

2. Debridarea mecanică

Include irigarea puternică sau pansamentele umed‑uscat, care desprind mecanic țesutul necrotic.

3. Debridarea chirurgicală

Este cea mai rapidă și eficientă metodă, dar nu este potrivită pentru toți pacienții, mai ales pentru cei cu risc de sângerare.

C. Pansamente moderne

Pansamentele joacă un rol esențial în menținerea unui mediu optim pentru vindecare.

Pansamente transparente

  • semipermeabile, ocluzive

  • permit schimbul de gaze

  • reduc riscul de infecție

  • nu sunt recomandate pentru răni cu exudat abundent

Pansamente hidrocoloide

  • formează un gel în contact cu exudatul

  • mențin rana umedă

  • favorizează vindecarea

Pansamente gel

  • disponibile sub formă de foi, granule sau gel

  • mențin umiditatea optimă

  • unele oferă protecție antibacteriană

Pansamente cu alginat de calciu

  • foarte absorbante

  • eficiente pentru răni cu exudat abundent

  • utile și în răni contaminate sau infectate

D. Tratamentul antibiotic

Antibioticele pot fi locale sau sistemice, în funcție de infecție. Un exemplu frecvent utilizat este sulfadiazina de argint, cu spectru larg și toxicitate redusă.

Antibioticele sistemice includ: peniciline, cefalosporine, aminoglicozide, fluorochinolone, sulfonamide, clindamicină, metronidazol.

E. Tratamentul chirurgical

Stadiile III și IV necesită adesea intervenție chirurgicală, din cauza riscului mare de recurență și a timpului îndelungat de vindecare.

Procedurile pot include:

Vindecarea postoperatorie poate fi influențată de factori precum fumatul, nutriția deficitară, spasticitatea sau colonizarea bacteriană.

F. Terapii adjuvante

Pe lângă tratamentele clasice, există și terapii complementare:

  • stimularea electrică – recomandată în stadiile III și IV, când tratamentele obișnuite nu dau rezultate

  • hidroterapia – utilă în rănile cu mult țesut necrotic

  • vacuum-terapia (presiune negativă) – îmbunătățește circulația locală și accelerează vindecarea

  • normotermia – pansamente care mențin temperatura optimă pentru regenerare

Alte terapii, precum oxigenul hiperbaric sau laserul, nu au dovezi suficiente pentru a fi recomandate.

Concluzii 

Vindecarea escarelor este un proces complex, influențat de numeroși factori. De aceea, îngrijirea trebuie să fie multidisciplinară și adaptată fiecărui pacient.

Prevenția rămâne cea mai eficientă strategie: evaluarea riscului, mobilizarea frecventă, menținerea pielii curate și uscate, precum și un suport nutrițional adecvat sunt esențiale.

Pentru pacienții care dezvoltă escare, tratamentul combină măsuri preventive cu tehnici moderne de îngrijire: curățare, pansamente specializate, debridare, tratament antimicrobian și, la nevoie, intervenții chirurgicale sau terapii adjuvante.

O abordare corectă și consecventă poate reduce semnificativ complicațiile și poate îmbunătăți calitatea vieții pacienților.