INTRODUCERE
Anatomia
este ramura biologiei
care se ocupă cu studiul structurii
interne a organismelor și a
legăturilor care există între
părțile lor. Anatomia omului studiază alcătuirea corpului omenesc
și relațiile dintre părțile sale componente.
Fiziologia
este
știința care studiază funcțiile
diferitelor părți și organe ale corpului, ca, de
exemplu, digestia, respirația,
circulația sângelui, locomoția etc., care se desfășoară în
condiții
normale
de viață.
Anatomia
și fiziologia sunt
științe strâns legate între ele.
Fără cunoștințe de anatomie cu
privire la alcătuirea organismului
sau a părților sale constitutive, nu putem înțelege fiziologia
lor, adică modul cum trebuie să funcționeze normal.
NOȚIUNI
DE ANATOMIE TOPOGRAFICĂ
Termenii
anatomici din această sec țiune sunt folosiți pentru a localiza
leziunea sau durerea. Cunoașterea termenilor anatomici de bază ai
corpului uman este importantă deoarece toate cadrele medicale
trebuie să folosească un limbaj comun când tratează un pacient.
Totuși, dacă nu vă puteți aminti denumirea anatomică corectă
pentru un anumit punct al corpului, puteți folosi un termen
popular.
Orientări
Vizualizați
o persoană care stă în picioare cu fața spre voi, cu brațele
întinse lateral, cu degetul mare spre exterior (cu palmele spre
voi). Aceasta este poziția anatomică standard; trebuie să o țineți
minte atunci când descrieți localizarea pe corp.
Direcții,
poziții
Primii
termeni care trebuiesc lămuriți sunt dreapta
și stânga.
Acești termeni se referă întotdeauna la poziția
din punctul de vedere al pacientului.
Printr-un plan median
trasat vertical, perpendicular pe fața anterioară a corpului,
acesta este împărțit în jumătatea stângă și jumătatea
dreaptă (fig.1).
Anterior
și
posterior - anterior sau ventral
înseamnă partea
din față și
posterior sau dorsal descrie
partea din spate a corpului (fig.1).
Alți
doi termeni frecvent folosiți sunt medial
și lateral
(fig.1).
Medial înseamnă în apropierea liniei mediane a corpului; lateral
înseamnă departe de această linie. În acest context, ochii sunt
lateral față de nas, brațele sunt situate lateral de torace,
sternul este situat medial față de coaste.
Termenul
proximal
desemnează ceea ce se află în apropiere, în timp ce distal
înseamnă îndepărtat. În cazul corpului, proximal înseamnă în
apropierea punctului în care brațul sau piciorul se leagă de corp.
Distal înseamnă mai îndepărtat de punctul de legătură. De
exemplu, dacă femurul este rupt, fractura aceasta poate fi proximală
(capătul apropiat de șold) sau distală (la capătul mai îndepărtat
de șold); mâna este situată distal față de cot, la rândul său
cotul este situat proximal față de
încheietura
mâinii (fig.2).
Termenul
superior (cranial)
înseamnă mai apropiat de cap și inferior
(caudal) înseamnă mai apropiat
de picior. De exemplu, abdomenul este inferior față de torace,
toracele este superior față de șold, gura se află inferior față
de nas (fig.2).
Planuri
și axe
Axele
corespund
dimensiunilor spațiului și se întretaie în unghi drept.
Axul
longitudinal, axul
lungimii corpului, este vertical la om
și are doi poli:
superior (cranial)
și inferior (caudal). El pleacă din creștetul capului și merge
până la suprafața tălpilor și spațiul dintre ele.
Axul sagital
sau
antero-posterior este axul grosimii corpului. Are un pol anterior
și altul
posterior.
Axul
transversal corespunde
lățimii corpului. Este orizontal și are un pol stâng și altul
drept. Pentru
a putea studia şi înţelege aranjarea structurală a diferitelor
organe, corpul poate fi
împărţit
în funcţie de 3 planuri fundamentale de referinţă (fig.3):
un
plan sagital
un
plan frontal
un
plan transversal
Planurile
se formează cu participarea a două dintre axele menționate
anterior.
Planurile
sagitale trec prin
corp vertical, împărţindu-l în regiunile
dreaptă şi stângă.
Planul medio-sagital
este cel care trece prin mijlocul corpului, împărţindu-l în 2
jumătăţi egale. Planul sagital trece prin axul longitudinal și
cel sagital.
Planurile
frontale secţionează
corpul pe lungime, împărţindu-l în regiunile
anterioară
(spre
în faţă) şi
posterioară (spre în spate). Planul frontal trece prin axul
longitudinal și cel transversal.
Planurile
transversale împart
corpul în regiunile
superioară (cranială)
şi inferioară
(caudală). Se
formează prin unirea axului sagital cu cel transversal. Meritul
tomografiei cu raze X este acela că oferă imagini ale planurilor
transversale, care nu pot fi obţinute decât prin secţiuni prin
corp. Anterior dezvoltării acestei tehnici, radiografia făcea
dificilă, dacă nu imposibilă, capacitatea de a distinge prin
neregularităţile corpului.
Figura
1. Direcții, poziții
