PROCESUL DE ÎNGRIJIRE- NURSING

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE NURSING

Procesul de îngrijire este o metodă organizată, sistematică, care permite acordarea de îngrijiri individualizate.

Planul de îngrijire astfel conceput este centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui individ sau grup de indivizi la o modificare reală sau potenţială de sănătate.

Demersul nu poate fi definit ca un proces fără gândire deoarece el este compus din diverse etape logic structurate având ca scop obţinerea unei mai bune stări a pacientului sau demersul mai poate fi definit ca aplicare a modului ştiinţific de rezolvare a problemelor, de analiză a situaţiilor, de îngrijire care să corespundă nevoilor fiziologice, psihosociale ale persoanei.

Procesul de îngrijire este un mod de a gândi logic care permite intervenţia conştientă, planificată a îngrijirilor în scopul protejării şi promovării stării de sănătate a individului.

Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de îngrijire uşurează identificarea problemelor pacientului în plan bio, psiho, social şi cultural găsind sursele de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor. Permite stabilirea intervenţiilor capabile să reducă influenţa acestor surse cu scopul de a ajuta persoanele să-şi recapete autonomia pe cât posibil.

Procesul de îngrijire cuprinde 5 etape:

1.Culegerea datelor – permite să se facă o inventariere a tuturor aspectelor privind pacientul în globalitatea lui. Se poate spune că ele ne informează asupra ce este pacientul, asupra suferinţei, asupra modului său de viaţă, asupra modului de satisfacere a nevoii.

2.Analiza şi interpretarea datelor – (problema sau diagnosticul de îngrijire) ne permite să punem în lumină problemele specifice de dependenţă şi sursa de dificultate care i-a generat, adică „elaborarea diagnosticului de îngrijire”.

3.Planificarea îngrijirilor – ne permite determinarea obiectivelor care trebuie urmărite şi stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea acestor obiective.

4.Realizarea intervenţiilor – aici asistenta va executa toate îngrijirile ce trebuie acordate bolnavilor fie prin acţiuni autonome, fie prin acţiuni delegate. Intervenţia presupune realizarea obiectivului propus.

5.Evaluarea – este ultima etapă şi constă în analiza rezultatului obţinut şi dacă au apărut noi date în evoluţia pacientului.

Procesul de îngrijire constituie un instrument de individualizare şi de personalizare a îngrijirilor.

PROFILAXIA ŞI EDUCAŢIA SANITARĂ

Educaţia sanitară a bolnavilor spitalizaţi presupune o muncă continuă serioasă şi uneori dificilă din partea personalului sanitar mediu în scopul obţinerii colaborării bolnavilor pentru vindecarea lor cât mai rapidă.Ea trebuie efectuată în acelaşi timp pentru prevenirea contaminării de la un bolnav la altul sau a personalului muncitor care îngrijeşte bolnavii.

Succesul educaţiei sanitare depinde în foarte mare măsură de educaţia anterioară a bolnavului, de gradul său de cultură precum şi de calitatea asistentei medicale, de competenţa sa profesională şi de comportamentul la locul de muncă, de interesul pe care îl arată bolnavului privind îngrijirile şi tot ceea ce întreprinde pentru vindecarea bolnavului.

Educaţia sanitară în spital are particularităţile sale, vizând între altele:

• Cooperarea strânsă a bolnavului la tratamentul terapeutic

Asistenta medicală explică bolnavului importanţa fiecărui medicament, orarul de administrare şi efectele lui, instruieşte bolnavul despre doza ce i se administrează, explicând riscul nerespectării acestuia.Explică pericolul transmiterii medicamentelor de la unul la altul sau a altora introduse în mod fraudulos de aparţinători; va colabora cu bolnavul pentru a cunoaşte efectul medicaţiei prescrise.

Asistenta medicală va informa bolnavul despre regimul alimentar care trebuie să-l urmeze, de ce trebuie regimul prescris, care sunt alimentele admise şi interzise, riscul consumării alimentelor interzise. Explică bolnavului importanţa informării de către acesta asupra modificărilor care apar în intensitatea simptomelor bolii pentru care a fost internat, simptomele noi de însănătoşire.

• Asigurarea unei atmosfere morale care să evite dezorientarea afectivă şi sentimentul de însingurare a celui internat.
• Respectarea liniştii bolnavului şi cruţarea sa de stres din partea familiei şi a vizitatorilor.
• Asigurarea ordinei, curăţeniei în unitatea spitalicească.
• Profitând de internare – administrarea unor lecţii de educaţie sanitară.

Educaţia sanitară trebuie să includă şi noţiunea de igienă a muncii intelectuale ca şi deprinderea unei bune îmbinări a muncii cu repausul.

Asistenta medicală va explica bolnavului unele măsuri de prevenire, de profilaxie care constau în: evitarea efortului fizic şi psihic;evitarea consumului de alcool, tutun, cafea şi alimentaţiei bogată în clorură de sodiu; tratarea corectă a bolilor respiratorii.

SISTEMUL CIRCULATOR

În cadrul sistemelor şi aparatelor care alcătuiesc fiinţa biologică umană, sistemul circulator ocupă un rol de primă importanţă, fiind distribuitorul "sevei vieţii".    Corpul uman este alcătuit dintr-o vastă reţea de canale, mai mici sau mai mari, prin care circulă permanent lichide cu diverse încărcături. Sistemul circulator reprezintă o imensă reţea de distribuţie, redistribuţie, evacuare şi recaptare a fluidelor din corp, având o importanţă covârşitoare pentru organism.

Multitudinea de vase tubulare ale sistemului circulator, prin intermediul cărora circulă sângele, reuşeşte să irige permanent  întreg organismul, fără să fie omis nici un ungher, nici măcar o celulă, din zecile de miliarde care alcătuiesc corpul uman.

Vasele de sânge, circulaţia mare şi circulaţia mică

Vasele de sânge mari (artere, vene), mici (capilare) sau intermediare (arteriole, venule), străbat întreg corpul, transportând prin ele substanţe esenţiale pentru viaţă. După conţinutul sângelui în gaze precum şi în alte substanţe, circulaţia are două componente majore, una arterială şi cealaltă venoasă.   • Circulaţia arterială   Arterele sunt canale mari prin care circulă sângele de la inimă spre ţesuturi. Principalele trunchiuri arteriale descriu marea circulaţie (circulaţia mare) mare şi mica circulaţie (circulaţia mică).

Aorta este vasul principal ce pleacă din ventriculul stâng al inimii(imaginea 3), ramificându-se apoi în derivaţii cu calibrul din ce în ce mai mic (arteriole, capilare). Arterele şi arteriolele pornite din aortă descriu circulaţia arterială mare. Artera pulmonară, pleacă din ventriculul drept şi transportă sânge venos spre plămâni, fiind componenta arterială principală a circulaţiei mici (imaginea 3).

Arterele şi mai ales arteriolele, sub influenţa impulsurilor nervoase primite prin nervii simpatici, se dilată sau se contractă schimbând debitul sanguin. Modificările de calibru, influenţează debitul irigaţiei tisulare, după nevoile organismului. Din acest motiv, aceste canalele, au fost numite „ecluze de irigaţie" (Arcadie Percek 1987).   • Capilarele   După ce sângele a străbătut arterele mari şi mici ajunge în reţeaua vaselor capilare. Capilarele sunt vase scurte (0,5cm) şi cu diametre microscopice (mai mici de 20μ). Ele sunt foarte numeroase realizând o lungime totală de 2500 km. şi o suprafaţă de 6200 mp. Capilarul are două  terminaţii, prin care se leagă, la un capăt, de arteriole iar de celălalt capăt de venule (vene cu calibru mic). De asemenea, vasele capilare prezintă ramificaţii laterale prin care se unesc între ele.   Aceste minuscule canale, permit trecerea prin pereţii lor subţiri, în spaţiul interstiţial, şi de aici în celule şi retur (din celule înapoi în circuitul sanguin), a apei, a proteinelorplasmatice cu masă moleculară mică, a unor elemente figurate, a mineralelor ionice, a gazelor, a substanţelor plastice ori energetice, a unor compuşi de asimilaţie sau dezasimilaţie. Prin intermediul lichidelor interstiţiale are loc schimbul nutritiv (nutriţia celulară), respirator şi excretor, dintre celule şi sânge. Lichidele, celulele şi substanţele care ies din vasele capilare sanguine, constituie mediul local al ţesuturilor şi al organelor. Deşi provin din acelaşi sânge, aceste medii locale sunt diferite de la un ţesut la altul, deoarece celulele tind să le adapteze propriilor necesităţi (faţă de "zonele" ecologice, în care factorii biotici se adaptează la mediu, ţesuturile organismului, prezintă şi capacitatea de a adapta mediul la cerinţele lor). Din interacţiunea dintre celulele unui ţesut şi mediul local depinde starea de sănătate sau aceea de boală a unui organ sau a întregului organism.

Diametrul foarte mic al capilarelor, nu permite trecerea unor elemente mai mari, fără ca acestea să nu se deformeze. De exemplu, eritrocitele nu pot străbate capilarele păstrându-şi aspectul, deoarece sunt prea voluminoase. Din cauza taliei mari, ele sunt nevoite să se înghesuie,  modificându-şi reversibil forma, în timpul trecerii prin vasele capilare sau prin pereţii acestora. (imaginea 4). În urma acestui frecuş permanent, globulele roşi se uzează şi îmbătrânesc repede, trebuind înlocuite în mod continuu.

Capilarele au proprietatea de a-şi modifica calibrul, permeabilitatea, filtrabilitatea şi aderenţa pereţilor interni. În mod obişnuit, prin vasele capilare, trece doar  5% din totalul sângelui circulant. Acest volum, prin modificarea formei capilarelor, poate creşte de 6 ori. Sporul cantitativ de sânge capilar se realizează pe baza micşorării volumului de sânge din vasele mai mari. Dacă are loc o vasodilataţie capilară la nivelul întregii suprafeţe cutanate, se scoate din circulaţie o cantitate însemnată de sânge de la nivelul organelor, mai ales a ficatului, splinei şi plămânilor producându-se decongestionarea lor. Vasoconstricţia dermică, acţionează în sens contrar, aducând un flux sporit sanguin spre viscere prin scăderea volemiei sanguine periferice.   Există numeroşi factori tisulari, fizici şi chimici care pot modifica calibrul capilarelor. Căldura şi acidoza provoacă dilatarea acestor vase minuscule, în timp ce frigul are o acţiune contractilă. Dintre cataboliţi, dioxidul de carbon, acidul lactic, acidul uric au efect dilatator, iar amoniacul acţionează ca vasoconstrictor. Lipsa vitaminei P, hipokaliemia, hipocalcemia, carenţa proteică, histamina, insuficienţa sau excesul unor hormoni, precum şi alte substanţe, pot produce o creştere exagerată a permeabilităţii capilare. În aceste condiţii, capilarele îşi pierd rezistenţa, devin fragile, se sparg uşor şi permit trecerea, uneori masivă, a lichidelor în spaţiul interstiţial, producându-se uneori, microhemoragii sau mai des,edem.    • Circulaţia venoasă

În cadrul sistemului circulator, sângele este adus înapoi, la inimă, prin componenta venoasă. De la ţesuturi prin capilare, sângele revine la cord prin venule, care unindu-se se captează în vene. Vena cavă superioară şi vena cavă inferioară, sunt canalele care colectând tot sângele venos al circulaţiei mari, se deschid în atriul drept.

Circulaţia venoasă reprezintă un transport sanguin de întoarcere, care se realizează mai greoi, în primul rând din cauza că, cu excepţia părţii superioare a corpului, se desfăşoară împotriva gravitaţiei. Factorii cei mai importanţi care asigură desfăşurarea optimă a circulaţiei venoase sunt: respiraţia, contracţiile ventriculare, contracţiile musculaturii scheletice ale membrelor inferioare şi pulsaţiile arterelor.  Inspiraţia pulmonară realizează o aspiraţie a sângelui venos spre cord, mai ales în venele mari, deoarece se creează o presiune intratoracică negativă. Totodată, inspiraţia profundă, exercită o presiune asupra organelor abdominale, prin intermediul diafragmei, presiune care se transmite venelor.

Sângele

Grupele sangvine

Sistemul circulator este format din inima, vasele sangvine şi limfatice.

Inima este un organ musculos, cavitar, tetracameral care pompează ritmic in artere sangele pe care il primeste prin vene. Are aproximativ 300 g si marimea unui pumn de adult. In ciuda dimensiunilor se contracteaza zilnic de aproximativ 100.000 de ori si pompeaza peste 7.200 l de sange. Este constituita din doua atrii si doua ventricule separate prin septurile interatrial si interventricular. Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv prin orificiile atrio-ventriculare prevazute cu valve care se deschid doar intr-un anumit sens spre ventricule: stang (bicuspida) si drept (tricuspida).

Inima este alcatuita din trei straturi concentrice: endocard, miocard si epicard, stratul mijlociu avand o importanta speciala atat prin dezvoltare cat si prin proprietatile sale.

In miocard, in afara celulelor miocardice, mai exista celule specializate in generarea si conduce rea impulsurilor de contractie; acestea constituie ţesutul excitoconductor nodal (embrionar).

Epicardul este o membrana conjunctiva subtire ce acopera suprafata cardiaca si constituie foita visceral a epicardului. Intre foitele pericardului se gaseste cavitatea pericardica cu o lama subtire de lichid care favorizeaza alunecarea in timpul activitatii cardiace.

Vascularizatia inimii, extrem de bogata, este asigurata de cele doua artere coronare (dreapta si stanga), care se desprind de la originea aortei si se impart in ramuri care nu se anastomozeaza intre ele. Obstructia unei coronare sau a ramurilor sale provoacă necroza teritoriului cardiac deservit ( lllfarctul miocardic). Sângele venos al cordului este colectat de venele cororonare, care se varsă in sinusul coronarian ce se deschide direct in atriul drept.

Activitatea mecanica a inimii

Inima functioneaza ca. o dubla pompa aspiratoare - respingatoare, contracţiile ventriculare ritmice asigura circulaţia sangvina permanenta prin cele doua circuite, sistemic si pulmonar, iar aparatul valvular al inimii imprima un sens obligatoriu circulatiei intracardiace a sangelui.

Succesiunea unei contractii (sistola) şi a unei relaxări cardiace (diastola) constituie ciclul sau revoluţia cardiacă, avand o durata de 0,8 s (70/min).

Sistemul vascular

Sistemul vascular este format din vase de dimensiuni diferite: artere, arteriole, metaarteriole, capilare, venule si vene.

Circulatia sangvina este alcatuita din doua circuite vasculare separate dar strans corelate functional:

• circulatia mare sau sistemica - circulatia sistemica incepe in ventriculul stang, prin artera aorta care transporta sangele cu oxigen si substante nutritive la tesuturi si organe. De la nivelul acestora, sangele incarcat cu dioxid de carbon este preluat de cele doua vene cave care il duc in atriul drept. Sistemul aortic - este format din artera aorta si din ramurile ei, care iriga toate tesuturile si organele corpului omenesc. Sistemul aortic incepe din ventriculul stang cu aorta ascendenta, din care se desprind cele doua artere coronare. Dupa ce urca 5-6 cm, se curbeaza si formeaza arcul aortic, care se continua cu aorta descendenta, subimpartita in toracala si abdominala. Terminal, aorta abdominal se bifurca in arterele iliace comune, stanga si dreapta. Artera aorta pleaca din ventriculul stang si prezinta trei portiuni: aorta ascendenta, arcul aortic si aorta descendenta. Din acestea se desprind ramificatii pentru toate organele. Presiunea sub care circula sangele in artere si care se transmite peretilor vasculari reprezinta tensiunea arteriala. Ea este corelata cu sistola si diastola; astfel in timpul sistolei ventriculului stang presiunea in aorta si ramificatiile ei mari creste brusc pana la 120 – 140 mm Hg, valoare care reprezinta presiunea (tensiunea) arteriala maxima (sistolica). In timpul diastolei are loc scaderea presiunii arteriale pana la 70 – 80 mm Hg, valoare denumita presiune (tensiune) arteriala minima (diastolica). Diferenta dintre presiunea maxima si minima diminua progresiv pe masura micsorarii calibrului arterei. Presiunea arteriala se masoara la nivelul arterei brahiale. Capilarele sunt vasele sanguine cele mai mici avand lungime de aproximativ 0,5mm si diametrul intre 5 si 20 microni. Capilarele se desprind din metaarteriole, ramificatii ale arteriolelor si fac legatura cu venulele sau se anastomozeaza cu ramuri laterale ale altor capilare principale, formand retele capilare de forme si dimensiuni variabile in functie de activitatea metabolica a tesutului. Capilarele, desi contin doar aproximativ 5% din sangele circulant reprezinta sectorul functional cel mai important al circulatiei deoarece la nivelul lor, prin intermediul lichidelor interstitiale, au loc schimburile de substante nutritive si plastice si schimburile respiratorii dintre sange si celule. Schimburile dintre plasma si lichidele interstitiale au o importanta vitala deoarece asigura celulelor O2, substante energetice si plastice necesare si inlatura CO2 ca si substantele neasimilabile rezultate din metabolism. Structura capilarelor permite schimburile dintre plasma sangvina si lichidele interstitiale care se fac prin pinocitoza, difuziune si filtrare. Venele sunt vase sangvine prin care sangele circula dinspre capilare spre inima si au un volum de 3 ori mai mare decat cel al arterelor. Sistemul venos al marii circulatii se colecteaza in vena cava superiara si vena cava inferioara care se deschid in atriul drept. Venele cava (superioara si inferioara) aduc sangele neoxigenat din organism in atriul drept. Legatura dintre sistemul arterial şi sistemul venos este realizata de sistemul capilar. Sistemul venos al marii circulatii este reprezentat de doua vene mari: vena cava superioara si vena cava inferioara. Vena cava superioara strange sangele venos de la creier, cap, gat, prin venele jugulare interne, de la membrele superioare, prin venele subclaviculare, si de la torace (spatii1e intercostale, esofag, bronhii, pericard si diafragm), prin sistemul azygos. Vena cava inferioara aduna sangele venos de la rnembrele inferioare, de la peretiii si viscerele din bazin, de la rinichi, suprarenale, testicule, respectiv ovare, de la peretele posterior al abdomenului (venele lombare), cat si de la ficat (venele hepatice). Vena cava inferioara se formeaza prin unirea venei iliace comune stangi cu cea dreapta. La randul ei. fiecare vena iliaca comuna este formata prin unirea venei iliace externe cu vena iliaca interna. Vena iliaca interna colecteaza sangele de la peretii si viscerele din bazin.

• circulatia mica sau pulmonara – incepe in ventriculul drept prin trunchiul arterei pulmonare care transporta spre plaman sange cu CO2. Trunchiul pulmonar se imparte in cele doua artere pulmonare, care duc sangele cu CO2 spre reteaua capilara din jurul alveolelor, unde i1 cedeaza a1veolelor care-l elimina prin expiratie. Sangele cu O2 este colectat de venele pulmonare, cate doua pentru fiecare plaman. Cele patru vene pulmonare sfarsesc in atriul stang. Circulatia pulmonara este cuplata in serie cu cea sistemica, sangele din ventriculul drept fiind propulsat prin artera pulmonara spre plamani, unde are loc schimbul de gaze, dupa care revine prin venele pulmonare in atriul stang. Artera pulmonara pleaca din ventriculul drept, iar dupa un traiect scurt se bifurcă pentru cei doi plamani si transporta sange neoxigenat. Venele pulmonare pornesc cate doua din fiecare plaman, se deschid in atriul stang si transporta sange oxigenat.

Punctia venoasa

Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac de punctie.

Scopul: -explorator:recoltarea sangelui pentru examene de laborator(biochimice,hematologice,serologice si bacteriologice).

-terapeutic:-administrarea unor medicamente sub forma unei injectii sau a unei perfuzii intravenoase;

-recoltarea sangelui in vederea transfuzarii sale;

-executarea transfuziei de sange sau derivate ale sangelui;

-sangerare(300-500) ml in edemul pulmonar acut(EPA),hipertensiune arteriala(HTA).

Locul punctiei(locuri de electie):

-venele de la plica cotului(vena bazilica si cefalica),unde se formeaza un “M” venos prin anastomozarea lor;

-venele antebratului;

-venele de pe fata dorsala a mainii;

-venele subclaviculare;

-venele femurale;

-venele maleolare interne;

-venele jugulare si epicraniene(mai ales la sugari si la copilul mic).

Pregatirea punctiei

Materiale:a)de protectie:perna elastica pentru sprijinirea bratului,musama,aleza.

b)pentru dezinfectia tegumentului

c)instrumentar si materiale sterile:ace de 25-30 mm,diametru 6/10,7/10,10/10mm(in functie de scop),seringi de capacitate(in functie de scop),pense,manusi chirurgicale,tampoane.

d)alte materiale:garou sau banda Esmarch,eprubete uscate si etichetate ,cilindru gradat,fiole cu solutii medicamentoase,solutii perfuzabile,tavita renala (materialele se vor pregati in functie de scopul punctiei).

Pregatirea pacientului:-pregatirea psihica:se informeaza asupra scopului punctiei.

-pregatirea fizica(pentru punctia la venele bratului,antebratului):se aseaza intr-o pozitie confortabila atat pentru pacient,cat si pentru persoana care executa punctia (decubit dorsal);

-se examineaza calitatea si starea venelor, avand grija ca hainele sa nu impiedice circulatia de intoarcere la nivelul bratului;

-se aseaza bratul pe pernita si musama in abductie si extensie maxima;

-se dezinfecteaza tegumentele;

-se aplica un garou la o distanta de 7-8 cm deasupra locului punctiei,strangandu-l astfel sa opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera;

-se recomanda pacientului sa stranga pumnul,venele devenind astfel turgescente.

Executia punctiei(tehnica):-asistenta medicala imbraca manusile sterile si se aseaza vizavi de pacient;

- fixeaza vena cu policele mainii stangi,la 4-5 cm sub locul punctiei,exercitand o usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine;

-se fixeaza seringa,gradatiile fiind in sus,acul atasat cu bizoul in sus,in mana dreapta,intre police si restul degetelor;

-se patrunde cu acul traversand,in ordine,tegumentul (in directie oblica-unghi de 30 de grade),apoi peretele venos invingandu-se o rezistenta elastica,pana cand acul inainteaza in gol;

-se schimba directia acului 1-2 cm in lumenul venei;

-se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratie cu seringa;

-se continua tehnica in functie de scopul punctiei venoase:injectarea medicamentelor,recoltarea sangelui,perfuzie;

-in caz de sangerare,se prelungeste acul de punctie cu un tub din polietilena care se introduce in vasul colector,garoul ramanand legat pe brat;

-se indeparteaza staza venoasa dupa executarea tehnicii prin desfacerea garoului si a pumnului;

-se aplica tamponul imbibat in solutie dezinfectanta la locul de patrundere a acului si se retrage brusc acul;

-se comprima locul punctiei 1-3 minute ,bratul fiind in pozitie verticala.

Ingrijirea ulterioara a pacientului:-se va face toaleta locala a tegumentului;

-se schimba lenjeria daca este murdara;

-se asigura o pozitie comoda in pat;

-se supravegheaza pacientul.

Accidente:-hematom(prin infiltrarea sangelui in tesutul perivenos);

-strapungerea venei(perforarea peretelui opus);

-ameteli,paloare,lipotimie(lesin).

Interventiile asistentei-se retrage acul si se comprima locul punctiei 1-3 minute;

-se retrage acul in lumenul venei;

-se intrerupe punctia,pacientul se aseaza in decubit dorsal fara perna,se anunta medicul.

• Pentru evidentierea venelor:-se fac miscari in sensul circulatiei de intoarcere cu partea cubitala a mainii pe fata anterioara a antebratului;

-se introduce mana si antebratul in apa calda;

-pentru evidentierea venelor la care nu se poate aplica garoul se face o presiune digitala pe traiectul venei deasupra locului punctiei(in sensul circulatiei venoase);

-pentru punctionarea venelor jugulare,pacientul se aseaza in decubit dorsal,transversal pe pat ,cu capul lasat sa atarne;

-prin punctia venoasa se pot fixa ,pe cale transcutanata,catetere din material plastic-ace Braunulen sau Venflons (cateterul este introdus in lumenul acului cu care se face punctia,dupa punctionarea venei,acul se retrage ramanand numai cateterul).Se utilizeaza numai materiale de unica folosinta.

De evitat:-punctia venei din lateral;

-punctia venei cu acul avand bizoul in jos;

-manevrarea incorecta a instrumentarului steril;

-atingerea produsului recoltat(punctia creand o legatura directa intre mediul exterior si sistemul vascular pot intra si iesi germeni patogeni).

-flectarea antebratului pe brat cu tamponul la plica cotului,deoarece impiedica inchiderea plagii venoase,favorizand revarsarea sangelui.

Punctia arteriala

Punctia arteriala reprezinta crearea unei cai de acces intr-o artera prin intermediul unui ac de punctie.

Scopul :

• explorator:-recoltarea sangelui pentru analiza gazelor sanguine;

-introducerea substantelor de contrast pentru examenul radiologic al arterelor -arteriografie.

• terapeutic:-injectarea medicamentelor cu actiune vasodilatatoare.

Indicatii: arteriopatii,cu scop de diagnostic si tratament.

Contraindicatii: tendinta crescuta la hemoragii,infectii.

Locul punctiei:-artera femurala;

-artera humerala;

-artera radiala;

-artera cubitala.

Pregatirea punctiei:

• materiale:-de protectie

-pentru crearea campului cutanat,dezinfectie tip III;

-instrumentar si materiale sterile:ace de marimi diferite in functie de artera punctionata,seringi heparinizate pentru examenul gazelor sanguine,manusi,pense,comprese,tampoane,camp chirurgical,seringi pentru injectarea substantelor de contrast si anestezice.

-medicamente:solutii anestezice,substante de contrast;

-alte materiale:eprubete,saculet cu nisip,tavita renala.

• Pacientul: -pregatirea psihica consta in informarea acestuia cu privire la scopul punctiei,pozitia in care va sta in timpul si dupa punctie.

-pregatirea fizica:pentru punctia arterei femurale,pacientul sta in decubit dorsal pe un plan tare cu coapsa in extensie;pentru punctia arterei radiale,pacientul sta in decubit dorsal cu mana intinsa ,hiperextensia articulatiei pumnului sprijinit pe un saculet cu nisip.

Executia punctiei se face de catre medic,ajutat de asistenta medicala.

• Medicul: isi spala si dezinfecteaza mainile,alege locul punctiei,face anestezia locala,imbraca manusile,acopera locul punctiei cu campul steril,executa punctia,retrage acul de punctie.
• Asistenta:isi spala si dezinfecteaza mainile,dezinfecteaza locul punctiei(dezinsectie tip III),prepara seringa cu medicatie anestezica(dupa caz),serveste manusile sterile,dezinfecteaza din nou locul punctiei,serveste campul steril,prepara seringa cu acul de punctie si le serveste in mod aseptic,mentine pacientul in pozitia data,il supravegheaza,aplica tampon compresiv pe care il tine cu pensa porttampon 5 minute,aplica pansament uscat pe care il comprima cu un saculet cu nisip 1-5 kg in functie de artera.

Ingrijirea ulterioara a pacientului:-ramane la pat,in repaus,1-6 ore in functie de artera punctionata;

-se controleaza locul punctiei si aspectul pansamentului (roseata, hemoragie, hematom);

-se masoara pulsul,tensiunea arteriala,respiratia,se apreciaza culoarea si temperatura locala a tegumentelor.

Pregatirea sangelui pentru examenul de laborator: pentru analiza gazelor sanguine,produsul va fi ferit de contactul cu aerul,se eticheteaza si se trimite imediat la laborator.

Complicatii:

• in timpul punctiei:-punctionarea altor formatiuni(vase,nervi,tesuturi);

-hemoragie;

-injectare periarteriala.

• Dupa punctie:-hemoragii;

-hematoame cu compresiunea tesuturilor;

-obstructie vasculara din cauza spasmelor,trombozelor.

Recoltarea Sangelui

Sangele se recolteaza pentru examene:-hematologice;

-biochimice;

-bacteriologice;

-parazitologice ;

-serologice.

Recoltarea se face prin:

• Intepare :-la adult:pulpa degetului,lobul urechii

-la copil:fata plantara a halucelui sau calcai

• Punctia venoasa
• Punctia arteriala

Recoltarea sangelui capilar pentru examene hematologice

-Hemoleucograma (HLG)

-Hemoglobina(Hb)

-Timp de sangerare(TS)

-Timp de coagulare (TC)

-Grup sanguin si Rh.

Pregatire:

• Materiale: -de protectie: manusi de cauciuc;

-sterile: ace,tampoane de vata,seruri test;

-nesterile: tava medicala curata,camera umeda,lame uscate, curate, degresate, slefuite, pipete Potain.

-solutii dezinfectante-alcool 90 grade

• Pregatirea psihica consta in anuntarea pacientului sa nu manance,explicarea necesitatii tehnicii.
• Pregatirea fizica consta in asezarea pacientului in pozitie sezand cu mana sprijinita.

Executie:-se aseptizeaza pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90 de grade;

- se evita congestionarea printr-o frecare puternica si prelungita;

-se asteapta evaporarea alcoolului;

-cu o miscare brusca se inteapa pielea pulpei degetului in partea laterala a extremitatii,perpendicular pe straturile cutanate;

- se sterge cu un tampon uscat prima picatura,se lasa sa se formeze o alta picatura de sange din care se recolteaza cu pipeta sau lama;

-se sterge cu un tampon cu alcool.

Pregatirea produsului pentru laborator-efectuarea frotiului

-la extremitatea unei lame se pune o picatura de 3-4 mm diametru;

-se aseaza o lamela cu marginile slefuite in unghi de 45 de grade cu lama (picatura se intinde prin capilaritate);

-lamela se trage catre partea libera a lamei,pastrand aceeasi inclinatie si antrenand toata picatura fara sa o fragmenteze;

-se agita lama pentru uscare, se eticheteaza si se trimite la laborator.

Recoltarea sangelui venos pentru examenele hematologice

Sedimentarea:asezarea progresiva a elementelor figurate spre fundul eprubetei din sange necoagulabil lasat in repaus(fenomen fizic).

Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH):rapiditatea cu care se produce depunerea lor.

Pregatirea pentru VSH

Materiale:

• sterile:-seringa de 2 ml uscata

-solutie de citrat de Na 3,8%

-ace pentru punctia venoasa

• nesterile:-stativ si pipete Westergreen

-pernuta ,musama,eprubete,tavita renala,garou,vata

-solutii dezinfectante: alcool 70 de grade

Pacient:

• pregatire psihica: i se explica ,cu 24 de ore inainte,necesitatea efectuarii examinarii
• pregatire fizica: se anunta sa nu manance,sa pastreze repaus fizic

Executie:-asistenta se spala pe maini cu apa si sapun

-imbraca manusi de cauciuc sterile

-aspira in seringa 0,4ml citrat de Na 3,8%

-punctioneaza vena fara garou si aspira sange pana la 2 ml (1,6ml)

-retrage acul si aplica tampon cu alcool

-scurge amestecul sange-citrat in eprubeta si omogenizeaza lent

-aseaza eprubeta in stativ

-ingrijeste pacientul

Pregatirea produsului pentru laborator

• se completeaza buletinul
• se eticheteaza produsul
• se aspira cu pipeta Westergreen pana la gradatia de 200 si se aseaza in stativ pe dopul de cauciuc ,in pozitie strict verticala(cand examenul se face la patul bolnavului)

Hematocrit

Recoltarea sangelui pentru determinarea hematocritului (VET) se face prin punctie venoasa.Se recolteaza 2 ml de sange pe cristale de EDTA (acid etilen diaminotetraacetic 1 %)-0,5 ml solutie uscata prin evaporare.

Rezistenta globulara

• se recolteaza sangele pentru obtinerea globulelor rosii
• se evita hemoliza si coagularea sangelui
• sangele recoltat (5-6 ml) se trece imediat intr-un balon Erlenmeyer de 100 ml in care s-au pus 5-10 perle de sticla
• se agita usor balonul timp de 5-10 minute cu miscari circulare
• sangele se defribineaza si nu se mai coaguleaza
• se trimite imediat la laborator

DE STIUT:

• un frontiu bun este fara goluri ,cu un strat regulat
• frotiul de sange se face numai cu sange proaspat
• recoltarea VSH-ului se face numai cu seringa si acul uscate (apa produce liza hematiilor) si numai cu seringa de 2 ml
• pentru examenul in picatura groasa sangele se recolteaza sub forma de picatura groasa
• se recolteaza pe fiecare extremitate a lamei cate 2-3 picaturi cat mai apropiate intre ele
• cu coltul unei lame slefuite se amesteca picaturile formand o pata circulara cu diametrul de aproximativ 1 cm
• se continua amestecarea picaturilor pana se formeaza un mic cheag-semnul unei defibrinari complete
• uscarea frotiului se face prin agitarea lamei
• numele bolnavului si numarul buletinului de analiza se scriu direct pe lama cu creion dermatograf
• picatura groasa se executa pentru punerea in evidenta a plasmodiilor malariei (recoltarea se face in cursul accesului febril cand numarul parazitilor in sange este foarte mare)

Recoltarea sangelui pentru examene biochimice

• se efectueaza prin punctie venoasa,dimineata,bolnavul fiind “a jeune”
• se recolteaza 5-10 ml sange simplu,pentru a determina:

Felul analizei	Modul de prelevare	Interpretarea rezultatului
Uree sanguine	5-10 ml p.v.	0,20 - 0,40 gr/1000 ml
Acud uric	“	2 - 6 mg %
Creatinina	“	0,6 – 1,20 mg %
Bilirubina	“	T = 0,6 - 1 mg % D = 0,1 - 0,4 mg %
Colesterol	“	1,80 – 2,80 gr ‰
Lipemie	“	600 – 800 mg %
Teste de disproteinemie	“	Takata-Ara-negativ R. Tymol = 0 – 4 u ML ZnSO4 = 0 – 8 u SH
Fosfataza alcalina	“	2 – 4 u Bodansky
Transaminaza	“	TGO = 2 – 20 ui TGP = 2 – 16 ui
Amilaza	“	8 – 32 uW (Wolgemuth)
Electroforeza	“	Pr.t. = 75 ± 10 gr % Al = 40 – 50 g % Gl = 20% (R = 1,5 – 2) α1 = 4 α2 = 8 β= 12 γ = 16 – 18 %
Calcemie	“	9 – 12 mg %; 4,5 – 5,5 mEq/l
Sideremie	Recoltare direct in eprubeta cu ac de platina	100 – 160/100 ml
Rezerva alcalina	5-10 ml sange in sticlute heparinate	58 – 65 vol. %
Ionograma sanguina	“	Na+ = 137 – 152 mEq/l K+ = 3,8 – 5,4 mEq/l Cl- = 94 – 111 mEq/l Ca++ = 4,5 – 5,5 mEq/l
Glicemie	2 ml sange/florura Na 4 mg	0,80 – 1,20 gr ‰
Fibrinogen	0,5 ml citrat de Na 3,8% si 4,5 ml sange	200 – 400 mg %
Timp de protrombina	0,5 ml oxalate de K 4,5 ml sange	Timpii: T. Quick = 12” – 14” T. Howell = 1’30” – 2’30”

Recolare sangelui pentru examene serologice

Examenele serologice releva prezenta sau absenta anticorpilor in serul pacientului.

Aceste examene se utilizeaza pentru diagnosticarea bolilor infectioase ( tifos exantematic,febra tifoida ,sifilis).

Recoltarea sangelui se face prin punctie venoasa direct in eprubeta (fara seringa),intr-o cantitate de sange de 5-10 ml.

Dupa coagulare,se desprinde cheagul de pe peretele eprubetei si dupa 30 de minute,se decanteaza serul intr-o alta eprubeta sau se aspira cu o pipeta Pasteur sterile.

Serul nehemolizat are o culoare galbuie, cel hemolizat este roz.

Recoltarea sangelui pentru examen bacteriologic (hemocultura)

Hemocultura inseamna introducerea sangelui pe un mediu de cultura pentru examen bacteriologic.

Scop:-descoperirea bacteriilor atunci cand se suspecteaza :

-o septicemie cu stafilococ,meningococ,bacil Koch (bolnavul are febra ridicata cu oscilatii mari,frison,stare generala alterata)

- o bacteriemie : febra tifoida,bruceloza,endocardita maligna subacuta.

Pregatire:material:

a)de protectie:masca de tifon,manusi sterile

b) sterile:seringa a 20 cm,ace pentru punctie venoasa,casoleta cu pense,tampoane si comprese,camp,apa si sapun

c)medii de cultura-doua recipiente cu:bulion citrate,geloza semilichida

d)nesterile:lampa de spirt,chibrituri

e)solutii dezinfectante:alcool iodat,tinctura de iod,eter.

Pacient

-pregatire psihica:se anunta si se explica necesitatea tehnicii

-pregatire fizica:se spala regiunea plicii cotului;se degreseaza cu eter;se aseptizeaza cu alcool

Executie:Asistenta 1

-imbraca manusi sterile

-aseaza campul steril

-aseptizeaza regiunea cu iod

-ia seringa si efectueaza punctia venoasa

-aspira 20 ml de sange

-retrage seringa

-insamanteaza

-2 ml in eprubeta cu geloza

-10 ml in bullion citrate

-omogenizeaza prin miscari de inclinare si redresare.

Asistenta 2:

-spala,degreseaza si dezinfecteaza regiunea

-alpica garoul la 10-12 cm de locul punctiei

-aprinde lampa de spirt

-imbraca manusi sterile

-serveste seringa in conditii aseptic

-desface garoul

-aseptizeaza locul punctiei

-flambeaza dopul sig aura balonului

-flambeaza din nou gura balonului,dopu si inchide eprubeta.

Pregatira produsului pentru laborator

-se eticheteaza cu data ,ora,temperature (se potrecolta mai multe probe in 24 h)

-se trimit la laborator si se pun la thermostat la 37 grade celsius

-se noteza in foaia de observatie data si numele persoanei care a recoltat

-pentru insamantarea cu germeni anaerobi,eprubeta cu geloza semilichida se incalzeste la bain-marie timp de 30 minute

-in timpul insamantarii,balonul sau eprubeta cu mediu de cultura se pastreaza inclinata

-flambarea se face fara a incalzii mediul de cultura

-materialele necesare se sterilizeaza la pupinel

-insamantarea se face imediat pentru a evita coagularea sangelui

-hemocultura se efectueaza la debutul bolii si inainte de administrarea antibioticelor

Hemocultura poate fi completata cu coprocultura,urocultura atc.

Recoltare sangelui venos cu sistemul vacutainer

Codul de culoare a dopurilor de cauciuc:

- rosu = biochimie

- albastru = probe de coagulare

- mov = hematologie (HLG)

- negru = VSH

Ordinea recomandata pentru utilizarea vacutainerelor la recoltarea de sange venos la acelasi pacient este:

1. flaconul pentru hemocultura

2. vacutainere pentru coagulare (dop albastru)

3. vacutainer pentru ser (dop rosu)

4. vacutainer cu EDTA pentru hemograma (dop mov)

5. vacutainer pentru VSH (dop negru).

In cazul in care nu se recolteaza hemocultura, ordinea este:

1. vacutainer pentru ser (dop rosu)

2. vacutainer pentru coagulare (dop albastru)

3. vacutainer cu EDTA pentru hemograma (dop mov)

4. vacutainer pentru VSH (dop negru).

Aditivii continuti in vacutainere :

- mov : heparina sau EDTA 2ml + 2ml sange

- albastru: 0,5 ml oxalat de K +4,5 ml sange

- negru: 0,4ml citrat de Na 3,8% + 1,6 ml sange

- rosu: fara aditivi, se recolteaza 5-7 ml sange

Utilizarea acestei metode de prelevare asigura:

-confortul pacientului

-calitatea probei de sange

-securitatea personalului

Pregatire:

Materiale

-holder-un tub de material plastic care prezinta, la partea superioara, amboul la care se ataseaza acul de punctie prin infiletare,iar la partea inferioara doua aripioare

-acul de punctie protejat de carcasa bicolora

-tuburi vacuumtainer cu dopuri de diferite culori conventionale

-materiale necesare efectuarii punctiei venoase

Pregatirea psihica a pacientului consta in informarea sa si explicarea procedurii, obtinerea consimtamantului si incurajarea si sustinerea pacientului

Pregatirea fizica necesita atentionarea pacientului sa nu manance cel putin 12 oresi sa stea in repaus fizic la pat. Verificam daca a respectat recomandarile, pozitionam pacientul in decubit dorsal cu mana sprijinita ca pentru punctie venoasa si alegem vena cea mai proeminenta.

a) Recoltarea sangelui pentru HLG

- se face in vacutainerul cu capac mov, care contine EDTA sau heparina 2ml

- se recolteaza 2 ml sange

b) Recoltarea sangelui pentru probele de coagulare

- se recolteaza 4,5ml sange in vacutainerul cu capac de culoare albastra, care contine 0,5 ml oxalat de potasiu.

Asistenta

• se spala pe maini cu apa si sapun
• imbraca manusile sterile
• verifica banda de siguranta a acului(intergitate,valabilitate)
• indeparteaza carcasa de culoare alba a acului prin miscari de rasucire
• infileteaza capatul liber al acului in holder
• alege locul punctie si il aseptizeaza
• indeparteaza carcasa colorata a acului

Efectuarea punctiei venoase

• Obligatoriu, desigilarea acului se face in fata pacientului.
• Se verifica inca o data corecta pozitionare a bratului si se atrage atentia pacientului

sa nu efectueze miscari bruste

• Se solicita pacientului sa stranga pumnul (pentru a mari staza venoasa)
• Se insurubeaza foarte bine acul in holder
• Se ancoreaza vena cu degetul mare sau cu indexul pozitionat la 2.5-5.0 cm de locul punctiei
• Se punctioneaza vena cu acul la un unghi de insertie de aprox 300
• Se asambleaza vacutainerul tinandu-se cu cealalta mana cat mai fix holterul cu acul
• Dupa ce incepe sa curga sangele in vacutainer se cere pacientului sa desfaca pumnul
• Se lasa tubul sa se umple pana cand vacuumul este epuizat si curgerea sangelui inceteaza

• Se scoate vacutainerul asigurandu-se fixitatea sistemului ac-holder
• Se introduce un nou vacutainer prin miscare de impingere-rotatie
• Cand se introduce ultimul vacutainer si incepe sa fie umplut cu sange, se desface garoul
• Se retrage din vena sistemul ac-holder
• Se aplica imediat un tampon-compresa si se solicita pacientului sa apese pe locul punctiei
• Dupa recoltare se arunca acul utilizat in cutia special destinata acestui scop (cutie galbena din plastic pentru deseuri medicale intepatoare si taietoare, marcata cu simbolul pentru risc biologic).
• Pacientul mentine bratul in extensie cca 5 minute cu compresie pe locul punctiei
• Vacutainerele cu aditivi (cele cu capac albastru, mov, negru, verde, gri) se agita pentru amestecarea sangelui cu anticoagulantii / aditivii respectivi; agitarea se face prin rasturnare blanda si completa (la 180⁰) a tubului de 8-10 ori, fara a se produce spuma. O agitare energica produce hemoliza plasmei si activarea coagularii facand proba improprie efectuarii analizei
• Inainte ca pacientul sa paraseasca camera de recoltare, asistenta verifica hemostaza la locul punctiei si aplica un plasture de protectie.

In cazul in care sangerarea continua se mentine presiunea la locul punctiei si se aplica un bandaj compresiv. Daca dupa inca 5 minute nu se opreste sangerarea, pacientul se aseaza in clinostatism cu pozitionarea membrului superior punctionat in pozitie ridicata si se anunta medicul.

Reorganizare

-se reorganizeaza locul de munca

-acele utilizate se depun in containerul destinat

Pregatirea probelor pentru laborator

-se eticheteaza tuburile

-se trimit la laborator

Precautii privind numarul de vacuumtainere recoltat, inscriptionarea si pastrarea lor precum si modul de lipire a etichetelor cu cod de bare

• Daca numarul de analize de biochimie si imunologie este mai mare de 15, se recolteaza doua (2) vacutainere pentru ser (dop rosu sau galben) pe care se lipesc etichete cu acelasi cod de bare si eticheta colorata verde (pe ambele vacutainere)
• Daca pacientul are pe cerere analize de biochimie si analize de imunologieinfectioase (TORCH, markeri de hepatita, HIV, etc) se recolteaza doua (2) vacutainere pentru ser (dop rosu sau galben) pe care se lipesc etichete cu acelasi cod de bare si eticheta colorata verde (pe ambele vacutainere)

• Daca pacientul are hemograma si grup sanguin si/sau Rh, se recolteaza un singur vacutainer de hemograma (dop mov)
• Daca pacientul are:

o Hemograma si electroforeza hemoglobinei, sau

o Hemograma si hemoglobina glicoziilata, sau

o Hemograma si ACTH, atunci se recolteaza doua (2) vacutainere de hemograma (dop mov) pe care se lipesc etichete cu acelasi cod de bare si eticheta colorata verde (pe ambele vacutainere)

• Daca pacientul are :

o Hemograma si electroforeza hemoglobinei si hemoglobina glicozilata, sau

o Hemograma si electroforeza hemoglobinei si ACTH, sau

o Electroforeza hemoglobinei si hemoglobina glicozilata si ACTH, atunci se recolteaza trei (3) vacutainere de hemograma (cu dop mov) pe care se lipesc etichete cu acelasi cod de bare si eticheta colorata verde (pe toate cele trei vacutainere)

Urmatoarele analize implica punerea la rece (frigider) a vacutainerului cu sange recoltat si aducerea lui de urgenta in laborator dupa terminarea recoltarii la pacientul respectiv:

• ACTH,
• Parathormon (PTH)
• Insulina
• 25-OH-Vitamina D
• Proteina S
• Proteina C
• Lupus anticoagulant
• Antitrombina III
• ProC Global
• ProC Global factor V

Urmatoarele analize necesita pastrarea vacutainerelor la temperatura corpului pana la aducerea lor in laborator:

• Crioglobuline
• Criofibrinogen

Lipirea etichetelor cu cod de bare pe vacutainerele de sange recoltate de la pacienti trebuie facuta conform indicatiilor, deoarece analizele se lucreaza din tuburi primare introduse in analizoarele prevazute cu cititor de cod de bare. Etichetele cu cod de bare se lipesc:

• Drept, vertical (nu in spirala)
• Pe axul lung al vacutainerului (nu circular, inelar)
• Suprapuse perfect peste eticheta originala a vacutainerului (nici mai sus, nici mai jos); pentru VSH, eticheta se lipeste la baza vacutainerului pentru a lasa libera pentru citirea analizorului suprafata de depunere a hematiilor

Pentru marcarea urgentelor se lipeste o eticheta rosie si pe cerere si pe vacutainere. Eticheta rosie si/sau verde NU se lipeste peste codul de bare al etichetei cu cod de bare pentru ca aesta sa poata fi citit de scannerele analizoarelor.

Pentru analizele recoltate in spital, atat pe cerere cat si pe vacutainere se lipeste o eticheta galbena. Daca sunt analize in urgenta, pe langa eticheta galbena se lipeste si o eticheta rosie, si pe cerere si pe vacutainere sau recipiente cu produse de la pacient.

VACUTAINERE SI RECIPIENTE PENTRU RECOLTAREA ANALIZELOR DE LABORATOR

1. Eprubeta pentru examen sumar urina (Examen sumar de urina)

2. Urocultor (Urocultura)
3. Tub recoltare sange pentru determinarea analizelor biochimice si imunologice (capac rosu)
4. Tub recoltare sange pentru determinarea analizelor biochimice si imunologice (capac galben)
5. Tub recoltare sange K2-EDTA pentru determinarea analizelor hematologice (capac mov)
6. Tub recoltare sange 3.2% citrat citrate de sodium pentru determinarea testelor de coagulare (capac bleu)
7. Tub recoltare sange 3,8% citrat de sodium pentru determinarea VSH (viteza de sedimentare a hematiilor (capac negru)
8. Tub recoltare sange Sodium F-K3-EDTA pentru determinarea glicemiei (capac gri)
9. Coprocultor (materii fecale)
10. Coprocultor cu mediu de transport (materii fecale - coprocultura)

Tipuri de laboratoare :

B

• Laborator de hematologie:pentru analize hematologice;aceste analize se executa in majoritatea bolilor si in mod special in bolile de sange.
• Laborator de biochimie:executa analize biochimice din sange,urina si alte produse,analizand substantele minerale sau organice din compozitia lor.
• Laborator de microbiologie:depisteaza existenta microbilor,in cazul bolilor infectioase.
• Laborator de virusologie:depisteaza existenta virusilor in produsul biologic recoltat.
• Laborator de parazitologie:pune in evident diferiti paraziti,localizati in corpul uman.
• Laborator de serologie:pune in evidenta anticorpi fabricati de corpul uman cu ocazia unei eventuale boli microbiene.
• Laborator de endocrinology:pentru analiza hormonale
• Laborator de micologie:pentru analiza ciupercilor.
• Laborator de igiena:pentru analiza apei,aerului,alimentelor
• Laborator de toxicologie:pentru analiza toxinelor din corp .

RECOLTAREA DE TESTE SANGUINE PENTRU MASURAREA GLICEMIEI

.

Materiale necesare

manusi glucometru portabil paduri alcoolizate comprese tifon bandaj adeziv Pregatirea echipamentului: se va verifica glucometrul si toate accesorile acestuia (ace, reserve, banda de citire, baterie etc)

Recoltarea: Consideratii speciale:

confirmarea identitatii pacientului( pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la un alt pacient). se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa. se selecteaza locul punctiei ( deget sau lobul urechii pentru adulti, calcaie pentru nounascut) se spala mainile bine si se pun manusi daca este necesar , pentru dilatarea capilarelor, se pot aplica comprese calde, umede timp de 10 minute se sterge locul ales pentru punctie cu alcool si apoi se usuca cu o compresa se pregateste glucometrul ( se calibreaza si de deschide) si apoi se punctioneaza locul dintr-o singura miscare scurta si rapida dupa punctionare se va evita sa se faca compresie sau sa se “stoarca” locul, pentru a evita amestecarea sangelui capilar cu alte fluide tisulare. se lasa sa curga picatura de sange pe banda pregatita a glucometrului, asigurandu-ne ca este suficienta pentru citirea rezultatului dupa recoltare se mentine compresie pe locul punctionarii pana se opreste sangerarea dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj adeziv. se noteaza rezultatul , data si ora. se va evita recoltarea din locuri edematiate, cianotice.Daca nu se poate obtine sange capilar, se va punctiona o vena cu seringa si se va pune din seringa pe banda glucometrului o picatura mare de sange daca pacientul va trebui sa foloseasca acasa glucometrul si sa isi recolteze singur trebuie invatat sa o faca corect cel mai indicat fiind sa I se ofere si un ghid scris de folosire a glucometrului.De asemenea va trebui sa stie care sunt valorile glicemice anormale pentru care va trebui sa vina la spital

1. CULEGEREA DATELOR

NUMELE SI PRENUMELE PACIENTILOR	P.M.
Varsta	20 ani
Sex	F
Ocupatie	Studenta
Contidii de viata si munca	Bune
Greutatea	50 kg
Inaltimea	170 cm
MOTIVELE INTERNARII (MANIFESTARI DE DEPENDENTA)	Adenopatie Disfagie Senzaţie de sufocare Stare generală alterată Febră ridicată T = 400C Anorexie Deshidratare
ISTORICUL BOLII	Pacienta, în vârstă de 20 ani, se internează de urgenţă în secţia ORL a Spitalului Judeţean Ploieşti acuzând: adenopatie, disfagie, febră 400C, stare generală alterată – pentru evaluare şi tratament de specialitate
DIAGNOSTICUL LA INTERNARE	Amigdalită pultacee
DATA INTERNARII	21.04.2015

2. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

• Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale
• Diagnostic de nursing
• Stabilirea gradului de dependenţă

	NEVOIA FUNDAMENTALĂ NESATISFĂCUTĂ	DIAGNOSTIC DE NURSING P.E.S.	GRAD DE DEPENDENŢĂ
1	2	3	4
PACIENT P.M.	Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie	Alterarea respiraţiei din cauza procesului inflamator amigdalian manifestată prin tahipnee	2
	Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale	Hipertermie cauzată de procesul infecţios manifestată prin febră ridicată – T = 400C şi frisoane	3
	Nevoia de a bea şi a mânca	Alimentaţie inadecvată prin deficit din cauza procesului infecţios şi disfagiei manifestată prin aport redus de alimente	2
	Nevoia de a dormi şi a se odihni	Incapacitatea de a se odihni din cauza stării generale alterate, manifestate prin insomnie, somn agitat, întrerupt	2
	Nevoia de a evita pericolele	Vulnerabilitate faţă de pericole din cauza spitalizării manifestată prin risc de infecţii şi complicaţii	2
1	2	3	4
PACIENT P.M.	Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele	Alterarea tegumentelor şi mucoaselor din cauza febrei ridicate manifestată prin tegumente hiperemiate şi mucoase uscate (mucoasa bucală – limba saburală)	2
	Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea	Lipsa de cunoştinţe din cauza informaţiilor reduse despre boală, manifestată prin necunoaşterea evoluţiei bolii	2

3. PLANIFICAREA INTERVENŢIILOR

• Stabilirea obiectivelor
• Planificarea intervenţiilor

NUMELE ŞI PRENUMELE PACIENŢILOR	OBIECTIVE	INTERVENŢII AUTONOME
1.	2.	3.
PACIENT P.M.	Să prezinte căi respiratorii permeabile şi o bună respiraţie	Am aşezat pacienta într-o poziţie care să-i favorizeze respiraţia; Am măsurat şi notat în foaia de temperatură respiraţia; Am îndepărtat secreţiile nazale; Am umidificat aerul din încăpere cu apă alcoolizată; Am învăţat pacienta să tuşească eficient, să expectoreze şi să colecteze sputa; Am asigurat scuipătoarea cu capac, tăviţa renală; Am asigurat condiţii de microclimat: 220C şi umiditate 55%
	Să-şi menţină temperatura corpului în limite normale	Am aplicat comprese umede; Am măsurat şi notat temperatura; Am administrat ceaiuri călduţe; Am încălzit pacienta cu pături şi buiote cu apă caldă în timpul frisoanelor; Am schimbat lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori a fost nevoie.
1.	2.	3.
PACIENT P.M.	Să nu mai prezinte durere la deglutiţie	Am aplicat comprese calde la nivelul gâtului; Am indicat gargara cu ceai de muşeţel, coada şoricelului; Am indicat alimente semilichide la început, călduţe, apoi treptat alimentaţie păstoasă (piureuri, supe-cremă, brânză cu smântână); Am pregătit pacienta pentru recoltarea exudatului faringian.
	Să fie hidratat şi alimentat corespunzător	Asigur igiena tegumentelor şi mucoaselor, în special a cavităţii bucale; Asigur alimentaţie lichidă şi semilichidă în perioadele febrile, cu aport caloric corespunzător necesităţilor – adaug 13% pentru fiecare grad de temperatură peste valoarea normală; treptat se trece la alimentaţia normală.
	Să fie echilibrat hidroelectrolitic şi să aibă o stare de bine psihic şi fizic.	Asigurarea unei cantităţi suplimentare de lichide având în vedere pierderile prin febra, polipnee, transpiraţii; Am corectat dezechilibrul hidric printr-o hidratare corespunzătoare peros şi parenteral; Am efectuat bilanţul ingesta-excreat.
	Să prezinte somn corespunzător calitativ şi cantitativ	Am menţinut condiţii necesare somnului; Am întocmit un program de odihnă corespunzptor.

PACIENT P.M.	INTERVENŢII DELEGATE	EVALUARE
	Examene de laborator: V.S.H. H.L.G. Fibrinogen Glicemie Uree Exudat faringian Examen urină Examen O.R.L. Administrarea tratamentului prescris: 1. Penicilină – 1 fiolă la 6 ore 2. Oxacilină (250 mg) – 1 cp. la 12 ore 3. Romergan – 1 cp. seara 4. Algocalmin – 1 fiolă la 12 ore 5. Soluţie glucozată 6. Ranitidină (150 mg) – 1 cp.seara 7. Dicarbocalm – 1x3/zi 8. Ser fiziologic 9. Paracetamol – 1x2/zi	20.03.2015 dispneea nu se ameliorează, se continuă tratamentul 21.03.2015 dispneea se reduce moderat 21.03.2015 copilul prezintă o îmbunătăţire considerabilă a respiraţiei 22.03.2015 copilul nu mai prezintă dispnee 20.03.2015 durerea de deglutiţie cedează la administrarea de algocalmin, ulterior în timpul zilei mai prezintă 3 episoade de durere, de intensitate variabilă 21.03.2015 copilul prezintă episoade de durere care răspund prompt la administrarea de algocalmin 22.03.2015 episoadele dureroase se diminuează 23.03.2015 episoadele dureroase dispar 20.03.2015 episoadele febrile nu se diminuează 21.03.2015 episoadele febrile încep să dispară 22.03.2015 episoadele febrile dispar

RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

PACIENTA P.M.

1. Exudatul faringian s-a recoltat dimineaţa înainte de a consuma alimente sau lichide (acestea şterg agenţii patogeni existenţi pe suprafaţa amigdalelor şi/sau mucoasei faringiene);
2. Am recomandat pacientei evitarea spălării dinţilor deoarece majoritatea pastelor de dinţi conţin substanţe antibacteriene care distrug flora microbiană faringiană denaturând rezultatul exudatului faringian (care în aceste condiţii nu va semnala prezenţa agenţilor patogeni) şi a folosirii dezinfectantelor nazofaringiene (dacă aceste condiţii nu pot fi respectate putem totuşi efectua recoltarea exudatului faringian la 3 ÷ 4 ore de la ultima masă sau de la ultimul periaj dentar);
3. Pacientei i s-a indicat să încline capul pe spate şi să deschidă gura cât de mult posibil. Am efectuat presiune pe limbă cu ajutorul unei spatule plate (apăsător de limbă), apoi am examinat gura şi gâtul. Cu ajutorul unui tampon steril am prelevat o mostră de secreţii de la nivelul părţii posterioare a faringelui, din jurul amigdalelor şi de la nivelul zonei inflamate a cavităţii bucale.

ANALIZE DE LABORATOR ALE PACIENTULUI P.M.

EXAMEN DE LABORATOR	TEHNICĂ DE RECOLTARE	VALORI NORMALE	VALORILE PACIENTEI P.M.
1.	2.	3.	4.
Uree sangvină	5÷10 ml. sânge prin p.v. fără anticoagulant	0,20÷0,40 g%	0,30%
Creatinină	5÷10 ml. sânge venos prin p.v. fără anticoagulant	0,6÷1,20 mg%	0,30 mg %
Glicemie	2 ml. sânge/clorură de Na 4 mg	0,80÷1,20 g%	86 mg %
Fibrinogen	0,5 citrat de Na 3,8% şi 4,5 ml.sânge	200÷400 mg%	483 mg%
VSH	puncţie venoasă 1,6 ml. sânge + 0,4 ml. citrat de Na fără stază	bărbaţi: 1÷10 mm/1h 7÷15 mm/h femei: 2÷13 mm/h 12÷17 mm/h	24 mm/1h 46 mm/2h
Hemograma (Hb)	prin înţeparea pulpei degetului	bărbaţi: 15  2g% femei: 13  2g%	12,8%
Hematocrit (VET)	puncţie venoasă 2 ml.sânge pe cristale de EDTA 0,5 ml. soluţie uscată prin evaporare	bărbaţi: 46  6% femei: 41  5%	40,2%
1	2	3	4
Trombocite	prin înţeparea pulpei degetului	150÷400000/mm3	227000/mm3
Sumar de urină	se recoltează într-o sticluţă sterilă 150÷200 ml urină din prima micţiune de dimineaţă	densitate: 1010÷1025 reacţie (PH): 4,5÷7 albumină: absent corpi cetonici: absenţi pigmenţi biliari: absenţi sediment urinar: rare epitelii: rare leucocite: foarte rare hematii: cilindri absenţi	densitate: 1000÷1010 PH: 4,5÷7 albumină: prezentă corpi cetonici: absenţi pigmenţi biliari: absenţi sedimente urinare: rare epitelii: rare leucocite: frecvente hematii: cilindri hematici, prezent oxalat de calciu

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL BOLNAVULUI

NUME ŞI PRENUME: Vlădescu Maria

DATA NAŞTERII: 3 ianuarie 1965

DOMICILIUL: Drobeta Turnu Severin

DATA INTERNĂRII: 4 mai 2015

DIAGNOSTIC: Insuficienţă cardiacă decompensată;fibrilaţie arterială la ritm scăzut.

MOTIVELE INTERNĂRII: Dispnee cu oropnee, edeme gambiene masive, palpitaţii şi dureri retrosternale.

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: Neagă.

ANTECEDENTE PERSONALE: Angor la efort.

ISTORICUL BOLII: Cunoscută ca fiind bolnavă de 3 ani datorită nerespectării regulilor de igienă şi alimentaţie, se internează pentru precardialgii, dispnee cu ortopnee, edeme gambiene masive, simptome ce au apărut în urmă cu 10 zile.

zi	Problema	Obiective	Intervenţii	Evaluare
4 Mai 2015	Dispnee cu ortopnee	Combaterea dispneei prin asigurarea oxigenului necesar respiraţiei	Am poziţionat bolnava în poziţie semişezândă. Am aerisit salonul. I-am cerut bolnavei să evite efortul fizic, psihic şi să stea în pat.	Uşoară reducere a dispneei
	Precardialgii la efort mic	Combaterea durerii	I-am recomandat bolnavei să stea numai în pat cu administrarea 1 fiolă de Algocalmin I.V.	Uşoară reducere a durerii.
	Insomnie datorată anxietăţii	Combaterea insomniei şi liniştirea bolnavei	Am supravegheat starea psihică a bolnavei; am purtat discuţii încurajând-o şi i-am administrat 1 tb. de Diazepam.	Bolnava poate să adoarmă.
	Edeme gambiene	Combaterea edemelor	Am urmărit dacă bolnava respectă regimul desodat prescris de medic. Am efectuat masajul membrelor inferioare în direcţia curentului venos. Am indicat bolnavei să ţină ridicate părţile edematiate punându-şi sub picioare o pătură şi să execute mişcări active cu membrele inferioare. La indicaţia medicului am administrat 1 fiolă Furosemid.	Din cauza stării generale uşor alterate, edemele persistă în continuare.
		Urmărirea funcţiilor vitale	Măsurarea, observarea şi notarea T.A., puls, respiraţie, diureză, scaun, cântărire. După măsurare, termometrul se dezinfectează şi se păstrează într-o soluţie dezinfectantă.	Temp.=37gradeC Greutate=70Kg T.A.=140/80mm Hg A.V.=80/min. Neregulat Diureza=500ml
		Administrarea tratamentului medicamentos.	La indicaţia medicului i se administrează 1 tb. Digoxin, 1 f Furosemid şi 3 tb. de Nifedipin.	Starea bolnavei nu prezintă nici o schimbare.
		Pregătirea documentelor şi a salonului pentru vizita medicală.	Am însoţit medicul care a efectuat o vizită specială, dată fiind starea bolnavei şi am notat toate datele importante.	Vizita medicală a decurs normal.

Zi	Problema	Obiective			Intervenţii		Evaluare
5 Mai 2015	Dispnee cu oropnee persistentă	Asigurarea oxigenului necesar respiraţiei.			Am aşezat bolnava în poziţie semişezândă. I-am administrat bolnavei necesarul de oxigen, indispensabil pentru respiraţie. Am aerisit salonul pentru o mai bună ventilaţie a aerului.		Se constată o uşoară îmbunătăţire a stării bolnavei.
	Edeme gambiene	Combaterea edemelor			Am efectuat masajul membrelor inferioare în direcţia curentului venos şi am supravegheat respectarea regimului desodat prescris bolnavei de către medic.		Bolnava respectă fără a crea probleme regimul prescris de medic
	Astenie	Reducerea asteniei			Bolnava va sta permanent în repaus absolut la pat, iar pentru nevoi fiziologice va fi ajutată sau servită la pat.		Se constată o uşoară ameliorare în starea bolnavei.
		Urmărirea funcţiilor vitale			Măsurarea, observarea, notarea şi înregistrarea în F.O. a T.A., puls, diureză, scaun, temperatură.		Temp.=37gradeC T.A.=150/95mmHg A.V.=80/minut regulat Diureza=600ml/24ore Scaun normal
	Anxietate	Combaterea anxietăţii			Pentru combaterea stării de anxietate i-am administrat bolnavei Diazepam, dimineaţa şi seara.		Starea bolnavei se îmbunătăţeşte.
		Pregătirea bolnavului în vederea recoltării probelor biologice.			Am pregătit materialele sterile necesare recoltării, le-am transportat la patul bolnavei cu masa de tratament şi am recoltat sânge pentru VSH, HL, HB, HT, colesterol, lipemie, glicemie şi urină pentru examenul de urină.
		Administrarea tratamentului medicamentos			La indicaţia medicului i-am administrat 1 tb de Digoxin, 1 f de Furosemid, 3 tb. de Nifedipin.
		Pregătirea documentelor şi a salonului pentru vizita medicală			Am însoţit medicul la vizita medicală, am notat indicaţiile date de medic.		Vizita medicală a decurs normal.
		Educaţia sanitară în privinţa regimului ce trebuie respectat			I-am explicat bolnavei că trebuie să respecte un regim alimentar desodat monocaloric, bogat în proteine. Alimentele vor trebui împărţite în 4-5 mese mai mici, ultima masă fiind luată cu mai multe ore înainte de culcare.		Bolnava respectă indicaţiile date fără nici o împotrivire.
Zi	Problema	Obiective		Intervenţii			Evaluare
6-8 Mai 2015	Dispnee uşoară	Asigurarea oxigenului necesar respiraţiei		I-am administrat bolnavei oxigenul necesar, de asemenea am aerisit salonul pentru o mai bună ventilaţie a aerului şi am asigurat bolnavei o poziţie favorabilă.			Se observă o uşoară îmbunătăţire a stării bolnavei.
	Edeme uşoare	Combaterea edemelor		Am efectuat masajul membrelor inferioare în direcţia curentului venos şi am administrat 1 f Furosemid.			Bolnava nu ridică nici o problemă.
		Educaţia sanitară privind igiena personală a bolnavei.		Am schimbat lenjeria de corp şi de pat. Am ajutat bolnava să-şi efectueze toaleta pe regiuni.
		Urmărirea funcţiilor vitale		Măsurarea, notarea şi înregistrarea T.A. puls, diureză, scaun, temperatură.			Temp.=37grade C A.V.=75/minut regulat T.A.=150/95mm Hg Diureza=900ml/24ore Scaun normal.
		Administrarea tratamentului medicamentos		Am administrat tratamentul prescris de medic: Digoxin 3 tb. (1/zi), Furosemid 3f(1/zi), Miofilin 6tb(2/zi), Trecid 9tb(3/zi), Spironolactoză 3 (1/zi), Dipiridamol 9dj(3/zi), înainte de masă.			Bolnava este mulţumită de felul cum i s-a efectuat tratamentul.
	Tuse	Combaterea tusei		În după amiaza zilei de 6 februarie 2004 bolnava a manifestat accese de tuse, i-am administrat Trecid.			După administrarea tabletelor de Trecid starea bolnavei se îmbunătăţeşte.
Zi	Problema	Obiective	Intervenţii			Evaluare
9-10 Mai 2015		Notarea în F.O. a analizelor biologice				VSH=10mm/h Colesterol=160mg% Lipemie=450mg% Glicemie=100mg% Timol=9 UML HT=45% HB=15,62 g HL=4000 lc
		Asigurarea alimentaţiei	Am transportat la pat mâncarea bolnavei şi am ajutat-o să mănânce.			Bolnava a acceptat alimentaţia.
		Urmărirea funcţiilor vitale	Am urmărit temperatura, pulsul, T.A., am cântărit bolnava.			Temp.=36,8gradeC T.A.=150/80mm Hg A.V.=68/minut Diureza=1200ml/24ore Greutate=70 kg
		Administrarea tratamentului medicamentos Crearea condiţiilor de mediu	Am administrat tratamentul prescris de medic: Digoxin 3tb(1/zi) Furosemid 3f(1/zi) Miofilin 6tb(2/zi) Dipiridamol 9dj(3/zi) Spironolactoză 3 (1/zi) Am aerisit salonul pentru o mai bună ventilaţie a aerului, am schimbat lenjeria de corp şi de pat a bolnavei, am ajutat să-şi efectueze toaleta pe regiuni.			Starea bolnavei se ameliorează.
		Participarea la vizita medicală	Am participat la vizita medicală, am notat indicaţiile date de medic, de asemenea datorită îmbunătăţirii stării de sănătate a bolnavei, medicul a hotărât să o externeze.			Vizita medicală a decurs normal.

10 Mai 2015

Externarea bolnavei s-a făcut cu următoarele recomandări:

• să ducă o viaţă ordonată evitând efortul;
• să respecte regimul prescris de medic;
• se instruieşte asupra modului cum se iau medicamentele;
• se va prezenta periodic la control.