Observarea şi notarea scaunului la adult.
- Definiţie:
- Reprezintă totalitatea resturilor alimentare rezultate prin procesul de digestie şi eliminate prin actul defecaţie.
- Defecaţia → actul voluntar de eliminare a materiilor fecale rezultate în urma digestiei prin anus.
- Scop:
- Obţinerea de informaţii privind digestia şi tranzitul intestinal.
- Evaluarea evoluţiei bolii, a stării generale.
- Stabilirea diagnosticului
- Supravegherea efectelor tratamentelor.
Caractere
|
Valori fiziologice
|
Valori patologice
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
- Notarea scaunului - în subsolul foii de temperatură cu semne convenţionale. Dacă sunt mai multe scaune se notează numărul urmat de semnul convenţional (ex. cinci scaune moi – 5/.)
|
|
|
|
|
|
|
Observarea şi notarea vărsăturilor.
- Definiţie:
- Vărsătura reprezintă un reflex de eliminare a conţinutului gastric cu sau fără greaţă, printr-un efort muscular digestiv.
- Regurgitarea – este un reflux al conţinutului gastric fără greaţă sau contractură musculară.
- Scop:
- Stabilirea diagnosticului.
- Stabilirea bilanţului hidric.
- Obţinerea informaţiilor privind conţinutul gastric.
- Materiale necesare pentru captarea vărsăturilor:
- Tăviţă renală.
- Prosop. Muşama. Aleză.
- Pahar cu apă (aromată).
Caractere
|
Valori fiziologice
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
- Notarea vărsăturilor - în subsolul foii de temperatură cu semne cu culori convenţionale → cerc de culori diferite. Dacă sunt mai multe vărsături se notează numărul de vărsături urmat de cercul în culoarea corespunzătoare. Exemplu: cinci vărsături alimentare – 5o (albastru).
|
|
|
|
|
Observarea şi notarea diurezei
- Definiţie:
- Urina → secreţia de urină / filtrat renal pe 24 de ore.
- Micţiune → act reflex de eliminare urinară.
- Diureză → cantitatea de urină eliminată în 24 ore.
- Anurie → absenţa secreţiei urinare (vezică urinară goală – absenţa urinei în vezică).
- Scop:
- Obţinerea de informaţii privind funcţia rinichilor.
- Evaluarea evoluţiei bolii, a stării generale.
- Stabilirea diagnosticului
- Supravegherea efectelor tratamentelor.
- Stabilirea bilanţului hidric.
Caractere
|
Valori fiziologice
|
Valori patologice
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
- Notarea diurezei:
- Se notează în subsolul foii de temperatură cifric → cantitatea de urină eliminată în 24 ore.
- Se poate nota şi grafic pe foaia de temperatură → 1 pătrat = 100 ml.
- Măsurarea diurezei din 24 ore:
- Ora 7 → bolnavul urinează şi urina se aruncă.
- Ora 19 → se măsoară toată urina eliminată de la ora 7 dimineaţa până la ora 19, inclusiv urina de la ora 19.
- Ora 7 (a doua zi) → se măsoară urina eliminată de la ora 19 până a doua zi la ora 7, inclusiv urina de la această oră.
Măsurarea înălţimii (talia) la adult şi copil
- Talia (înălţimea):
- Determinarea taliei:
- La adult se face cu taliometru.
- La copil se face cu pediometru.
- Taliometru → este o tijă metalică gradată în cm, verticală, pe care se mişcă perpendicular un cursor.
- Pediometru → este o cutie dreptunghiulară – jgheab – cu trei pereţi ficşi şi un perete mobil. Fundul cutiei este gradat în cm.
- Nou născutul şi sugarul care nu stă în picioare se măsoară cu pediometru.
- Copilul care stă în picioare se măsoară cu taliometru.
- Scop:
- Obţinerea de informaţii privind greutatea.
- Evaluarea stării generale.
- Stabilirea diagnosticului.
- Supravegherea efectelor tratamentelor.
- Tehnica măsurării:
- La adult:
- Bolnavul este rugat să se descalţe.
- Se aşează în picioare sub cursorul taliometrului.
- Se coboară cursorul până la capul bolnavului. Se citeşte valoarea şi se notează în foaia de temperatură.
- La copil:
- Se aşează copilul cu capul în contact cu peretele fix, se menţine drept, iar picioarele întinse vor veni în contact cu peretele mobil.
- Se ridică copilul şi se citeşte valoarea.
- Notarea:
- Se notează valoarea obţinută în foaia de observaţie şi în foaia de temperatură.
- Observaţii:
- Talia se poate măsura şi cu panglică metrică aşezată vertical pe perete – măsurarea se face de la călcâi la vertex.
Măsurarea greutăţii corporale - adult şi copil
- Greutatea:
- Determinarea greutăţii:
- La adult se face cu:
- Cântar – balanţă antropometrică.
- Pat cântar (pat balanţă).
- La copil se face cu cântar de uz pediatric.
- Greutatea adultului este în raport cu înălţimea.
- Calculul greutăţii ideale se face folosind formule speciale:
G kg = 50 + 0,75 (Tcm-150) + (V-20)/4 x 0,9
Unde: G kg → greutate corporală exprimată în kg. Tcm → talia exprimată în cm. V → vârsta exprimată în ani.
0,9 → factor de corecţie care se aplică la femei.
- Indicaţii:
- La internarea în spital - excepţie fac bolnavii imobilizaţi la pat.
- Săptămânal – pentru stabilirea raţiei alimentare.
- Zilnic pentru stabilirea bilanţului hidric.
- Aprecierea stării de nutriţie, în timpul sarcinii, în cursul unor tratamente.
- Contraindicaţii:
- Infarct de miocard, hemoragii, şoc, politraumatisme.
- Tehnica măsurării:
- La adult:
- Bolnavul stă în picioare sau pe scaun special montat la cântar.
- Bolnavii în stare gravă sunt cântăriţi cu pat-balanţă.
- La copil:
- Se cântăreşte copilul dezbrăcat, aşezat pe cadrul cântarului.
- Pentru proba suptului cântărirea copilul se face înainte şi după supt – fără a schimba lenjeria sau hainele.
- Notarea:
- Se notează valoarea obţinută în foaia de observaţie şi în foaia de temperatură.
- Condiţii:
- Aceleaşi condiţii – aceiaşi oră, cântar. Aceiaşi ţinută vestimentară.
- Înaintea servirii mesei, dimineaţa, după eliminări.
