Oxitocina – hormonul încrederii

Oxitocina – molecula încrederii 

Relaţiile dintre oameni se bazează pe încredere. Fără ea nu ar putea exista prietenii, 

alianţe, afaceri sau sporturi de echipă. Unora le poţi câştiga uşor încrederea, altora 

mai greu sau, în unele cazuri, chiar nu poţi. Pe de altă parte, ne plac oamenii ale 

căror acţiuni ne inspiră încredere şi nu ne plac cei al căror comportament este

 imprevizibil. Chiar am inventat termeni cu conotaţie negativă pentru ei, gen “instabili”,

“făţarnici”, “labili” etc. Această trăsătură de a acorda semenilor încredere, de

 a te încrede necondiţionat în capacitatea lor de a face ceva e socotită a fi specific 

umană, o calitate superioară care ţine de nivelul de dezvoltare morală al cuiva. 

Şi 

dacă ar exista o “chimicală a încrederii”, pe care o au toate mamiferele, inclusiv 

 omul? 

Oxitocina. Este un substanţă care a apărut prima oară la vertebrate acum 700 de milioane de

 ani, înainte de separarea genelor între vertebrate şi nevertebrate. Ulterior a apărut varianta sa 

modernă pe care o au mamiferele, inclusiv noi, oamenii. Gena care produce această substanţă

 se găseşte pe cromozomul 20. Oxitocina este secretată în hipotalamus şi acţionează ca neuro- 

transmiţător la nivelul creierului, şi ca hormon în corp. Ea se descarcă în pusee care durează 3 

minute, iar când se descarcă inhibă zonele din creier răspunzătoare de frică şi vigilenţă şi 

calmează sistemul nervos simpatic. De asemenea, contribuie la formarea memoriilor sociale,

prin care recunoaştem persoanele familiare.

Substanţa relaţiilor sociale. De ce este importantă această substanţă? Veţi fi surprinşi de ce 

este capabilă la nivelul relaţiilor sociale. Ea contribuie la formarea ataşamentelor între oameni, grija

 faţă de copii, plânsul copilului la separarea de mamă, tendinţa de a avea relaţii stabile de cuplu

versus de a divorţa, anxietate, interpretarea intonaţiei vocii cuiva, ghicirea stărilor emoţionale ale

cuiva din expresia feţei şi tonul vocii şi empatizarea cu acestea, generozitate şi comportamente 

altruiste, cooperare versus individualism, sau la femei la tendinţa de a-şi dori copii. Funcţionarea ei 

este deficitară la copiii autişti, a căror principală problemă este comunicarea şi relaţionarea socială.

O picătură de încredere. Dar am plecat de la încredere ca şi componentă a moralităţii, şi a 

personalităţii umane. Studiile realizate la Universitatea din Bonn au arătat că administrarea 

intranazală a unui spray ce conţine Syntocinon – o formă sintetică de oxitocină -i-au făcut pe 

participanţi mai încrezători în a coopera, inclusiv a acorda bani împrumut persoanelor străine, pe

 care în mod normal nu i-ar considera de încredere. Dat fiind că este atât de importantă în relaţiile 

interumane ar fi important să ştim în ce condiţii se secretă. Ei bine, se ştiu destul de multe despre 

aceasta: sarcina, alăptatul, orgasmul, masajul, pieptănatul părului cu peria, dansul, rugăciunile, 

folosirea reţelelor sociale gen Facebook, participarea la o nuntă (mai ales dacă e nunta ta !) sau 

îmbrăţişatul toate conduc la secreţia de oxitocină. Gândiţi-vă în ce măsură aceste activităţi v-au 

făcut să fiţi mai încrezători în oamenii cu care le-aţi realizat împreună. Acum ştiţi şi de ce.