Psihologie medicală , C7 - INDICATORI AI STRESULUI SOCIAL



INDICATORI AI STRESULUI SOCIAL
I.A. Precizaţi care dintre evenimentele de mai jos v–au afectat pe dumneavoastră sau persoanele apropiate în ultimele 12 luni?
Eveniment
Da
Nu
1. Am suferit un accident sau traumatism grav



2. Am suferit o boală gravă



3. A decedat un copil



4. Soţia sau partenerul a decedat


5. Am avut probleme cu legea



6. Am fost tâlhăriţi de cineva/ deposedaţi prin forţă de bunurile personale



7. Am fost bătut sau supus violenţelor



B. Care din următoarele evenimente v-au afectat pe dumneavoastră sau pe membrii familiei în ultimele 12 luni?
Eveniment
Da
Nu
8. Am fost confruntat cu o sarcină nedorită


9. Am avut un avort



10. A decedat un prieten apropiat al familiei


11. Am avut un divorţ sau o despărţire în familie


12. Un membru al familiei a fost concediat sau trecut în şomaj


13. Am pierdut locuinţa datorită unui dezastru natural – incendiu, inundaţii, alunecări de teren, cutremur de pământ



14. Am înregistrat falimentul unei afaceri


15. Am avut o criză financiară gravă


16. Un membru al familiei a fost acuzat sau arestat pentru o faptă penală


17. Un membru al familiei nu a reuşit la admitere la liceu sau la facultate


18. Un membru al familiei a abandonat şcoala



C. Care din următoarele evenimente v-au afectat pe dumneavoastră sau partenerul în ultimele 12 luni?
Eveniment
Da
Nu
19. Am fost dat afară de la locul de muncă sau am primit o slujbă mai proastă


20. Am fost retrogradat la locul de muncă sau am primit un salariu mai mic


21. Am fost dat în judecată de către alte persoane



D. Care dintre următoarele evenimente v-au afectat personal în ultimele 12 luni?
Eveniment
Da
Nu
22. Am primit ajutor de şomaj


23. Am fost în grevă



24. Am aflat că soţul/ soţia sau partenerul are o legătură extraconjugală


25. Am intrerupt o relaţie de dragoste


26. Am intrerupt o relaţie de prietenie importantă


27. Am prins asupra faptului pe soţ/ soţie sau partener într-o relaţie amoroasă


28. M-am certat mai mult cu soţul/soţia sau partenerul



29. M-am mutat într-o altă locuinţă sau zonă de locuit mai proastă



30. M-am mutat într-o altă localitate sau alt cartier


31. Mi s-a reţinut permisul de conducere


32. Casa sau autoturismul personal au fost sparte de hoţi


33. Reîntoarcerea acasă a unui copil care anterior a părăsit familia


34. Unul din copii a părăsit familia



II. Care şi cât sunt de adevărate următoarele situaţii pentru dumneavoastră, în prezent?
A= neadevărat( 0 puncte), B= Oarecum adevărat( 1 punct), C= Foarte adevărat(2 puncte).

Eveniment
A
B
C
1. Încerc să fac mai multe lucruri în acelaşi timp



2. Sunt supus unor solicitări mai intense decât alţii





3. Cei din jur (membri ai familiei, prieteni, colegi de muncă) aşteaptă prea multe de la mine



4. Nu-mi ajung banii pentru a cumpăra ceea ce este necesar pentru mine sau copii



5. Nu pot returna de mai multă vreme o datorie sau un împrumut



6. Chiria sau dobânzile pe care trebuie să le plătesc îmi depăşesc posibilităţile financiare



7. Nu-mi ajung banii pentru a putea merge în concediu



8. Nu-mi ajung banii să pot achita ratele scadente pentru locuinţă



9. Trebuie să muncesc mai mult decât majoritatea oamenilor



10. Şeful mă supraveghează permanent la locul de muncă



11. Nu pot să-mi schimb profesia sau locul de muncă



12. Activitatea profesională mă oboseşte fizic/ psihic/ mă epuizează



13. Nu reuşesc să obţin rezulate mai bune în profesie



14. Nu sunt plătit pe măsura muncii depuse



15. Munca mea este plictisitoare şi monotonă



16. Caut şi nu pot găsi un loc de muncă



17. Am numeroase conflicte cu soţul/ soţia ori partenerul





18. Relaţiile cu cei apropiaţi îmi restrâng libertatea de gândire şi acţiune





19. Partenerul de viaţă nu mă înţelege



20. Partenerul meu aşteaptă prea multe de la mine





21. Nu sunt mulţumit de relaţiile cu cei apropiaţi



22. Partenerul meu nu-mi arată destulă afecţiune



23. Partenerul se arată distant şi rece cu mine



24. Nu sunt satisfăcut sexual de relaţiile cu partenerul



25. Partenerul ameninţă că mă părăseşte în permanenţă





26. Nu ştiu dacă mă voi putea căsători vreodată





27. Îmi este greu să găsesc persoana potrivită cu care să mă căsătoresc





28. Am numeroase conflicte cu fostul/ fosta soţ / soţie



29. Nu-mi pot vedea suficient de des copiii dintr-o căsătorie anterioară



30. Sunt singur şi izolat în majoritatea timpului





31. Doresc să am copii, dar nu-i pot avea



32. Unul dintre copiii mei pare foarte abătut



33. Copilul/ copiii nu mă ascultă/ nu comunică cu mine





34. Comportamentul copiilor îmi produce serioase îngrijorări



35. Copiii obţin rezultate slabe la muncă şi învăţătură



36. Copiii nu mă ajută la treburile casnice



37. Copiii lipsesc prea mult timp de acasă





38. Munca mea în gospodărie nu este apreciată îndeajuns



39. La întruniri şi vizite merg singur, deşi nu îmi face deloc plăcere



40. Prietenii au o influenţă negativă asupra mea



41. Am puţini prieteni





42. Nu am timp suficient pentru activităţile mele





43. Doresc să-mi schimb locul de muncă



44. Doresc să trăiesc departe de familia mea



45. Locul meu de reşedinţă este prea zgomotos



46. Locuiesc departe de familia mea



47. Cineva din familia mea sau un prieten apropiat are o boală cronică gravă sau un handicap sever



48. Am o rudă apropiată (părinte, soţ, copil)sau prieten care este grav bolnav sau pe moarte



49. Am membri ai familiei alcoolici sau drogaţi



50. O boală cronică gravă mă împiedică să fac ceea ce-mi place



51. Am grijă aproape zilnic de un părinte în vârstă




III. A. Care dintre evenimentele de mai jos vi s-au întâmplat înainte de a împlini vârsta de 23 de ani?
Evenimentul
Da
Nu
1. Am avut o boală gravă sau un accident care m-a obligat să stau în spital mai mult de o săptămână



2. Părinţii mei au divorţat



3. A trebuit să repet anul şcolar



4. Părinţii mei au fost obligaţi să rămână în şomaj o perioadă îndelungată de timp, deşi ar fi dorit să lucreze



5. Am trecut prin întâmplări grave care m-au speriat atât de tare, încât nu le-am putut uita ani de zile


6. Am fost alungat de acasă pentru că am comis o faptă gravă


7. Părinţii mei au consumat alcool sau droguri în cantităţi aşa de mari, încât au produs grave probleme familiei


8. Am fost maltratat fizic în mod repetat de către unul dintre părinţi



B. Care dintre evenimentele de mai jos le-aţi trăit pe întreaga durată a vieţii?
Evenimentul
Da Nu
1. Am fost divorţat de o persoană pe care o iubesc încă


2. Mi-a decedat unul dintre părinţi


3. Mi-a murit soţul/ soţia, copilul sau altă persoană apropiată


4. Am asistat la scene de groază sau omor


5. Am suferit consecinţele unui dezastru natural major (incendiu, inundaţie, cutremur)



6. Am avut un accident serios, rănire sau boală gravă care mi-a produs un handicap de lungă durată


7. Am participat la război, revoluţie sau am trăit în zona de război/ de desfăşurare a operaţiunilor militare



8. Am avut un soţ/ soţie sau partener care m-a înşelat cu alte persoane


9. Unul dintre copiii mei a avut un accident sau o boală gravă


10. Am fost maltratat/ă fizic sau sexual de către soţ/ soţie sau partenerul de viaţă


11. Soţul/ soţia, copilul sau partenerul meu de viaţă au fost dependenţi alcool sau droguri



Precizaţi câteva date: Vârsta………..Profesia………….Sexul …………….Starea civilă……Apartenenţa religioasă………Practicaţi exerciţiile fizice sistematice………………
Scorurile mai mari indică un stres social mai intens, cu influenţă negativă asupra sănătăţii mintale a subiecţilor şi mai ales asupra severităţii tulburărilor depresive.

Psihoterapiile
Tehnicile de psihoterapie sunt multiple şi cuprind psihoterapia de grup şi pe cea individuală. Psihoterapia este o formă de tratament care se realizează prin intermediul psihicului terapeutului. Ea constă dintr-un ansamblu de tehnici psihologice diferite care vizează fie vindecarea simptomului, fie restructurarea personalităţii.

Orientări teoretice

Metoda psihanalitică statuează că acesul la inconştient poate fi realizat numai prin metoda asociaţiilor libere, adică exprimarea fără cenzură a gândurilor ce îi apar în cursul şedinţelor terapeutice. Pentru aceasta el trebuie să-şi învingă numeroasele rezistenţe conştiente şi inconştiente. Cura psihanalitică clasică durează adesea mai mulţi ani, în ritm de 2-3 şedinţe pe săptămână; ea ae ca scop modificarea personalităţii pacientului. Psihanalistul analizează persoana clientului prin ascultarea vorbelor, a nelămuririlor şi observarea atitudinii, analiza conţinutului viselor, analiza asociaţiilor libere.

Psihoterapia lui Carl Rogers

El a creat terapia nondirectivă centrată pe client; într-o ambianţă de ascultare şi înţelegere a clientului, psihoterapeutul se abţine de la orice interpretare şi se mulţumeşte să încurajeze clientul. Scopul terapiei este să elibereze clientul de trăirile apăsătoare, prin identificarea şi definirea sentimentelor sale, ceea ce îi permite acestuia să-şi dezvolte personalitatea şi să se simtă sprijinit în drumul către atingerea amturităţii. Relaţia terapeut-client este cea de ajutor-sprijin; este definită ca relaţia prin care unul din cei doi protagonişti încearcă să-i favorizeze celuilalt dezvoltarea, maturitatea, o mai bună funcţionare şi o mai mare capacitate de confruntare cu viaţa. Rogers are următoarele concepte de bază cu privire la personalitate: natura umană este esenţial pozitivă, există o disponibilitate nativă spre autodezvoltare, personalitatea are la bază un ansamblu de forţe esenţial constructive, formarea Eului presupune conştientizarea experienţei proprii.
Psihoterapia asertivă este o metodă de formare a unor abilităţi de a face faţă diverselor situaţii de viaţă. Este o tehnică eficientă în cazul persoanelor care au dificultăţi în stabilirea contactelor interpersonale şi a persoanelor ce sunt manipulate. Psihoterapia asertivă îl învaţă pe subiect să-şi exprime corect şi adecvat gândurile, sentimentele, fără ostilitate sau agresivitate. Principiul autocontrolului este procesul prin care individul devine factorul principal în ghidarea trăsăturilor propriului comportament, în vederea obţinerii unor consecinţe pozitive. El se formează prin învăţare şi este rezultatul unor decizii personale. Tehnica de bază a învăţării asertivităţii este jocul de rol care poate avea loc individual sau în grup. Învăţarea asertivităţii duce la schimbarea şi echilibrarea raporturilor interpersonale, subiectul câştigând respectul celor din jur, devine mai spontan, mai liber, mai puţin controlat şi reprimat. Este indicată la timizi, la cei cu fobie socială, la bolnavii psihosomatici excesiv de răbdători, controlaţi, în crizele amiliale.
Oamenii nu sunt emoţionaţi de evenimente, ci de percepţia iraţioală pe care o au despre ele. Cele 10 credinţe iraţionale sunt:
  • trebuie să fii iubit şi aprobat în toate şi de toţi, mereu;
  • trebuie să ai talent şi să fii capabil, să te realizezi;
  • viaţa este o catastrofă dacă lucrurile nu merg cum vrei tu;
  • cei ce îmi fac rău sunt urâţi şi trebuie condamnaţi;
  • dacă ceva este ameninţător înseamnă că noi trebuie să fim bulversaţi;
  • mizeria interioară, emoţională vine din presiuni exterioare;
  • e mai uşor să eviţi dificultăţile existenţei, decât să întreprinzi acţiuni pentru stăpânirea de sine;
  • trecutul vostru are o importanţă capitală, pentru că ceva a influenţat cândva viaţa voastră, trebuie să continue să vă stăpânească sentimentele şi comportamentul;
  • puteţi aştepta fericirea prin inerţie şi inactivitate.
Concepţii de adoptat în învăţarea asertivităţii:
-să gândeşti pozitiv despre propria persoană
-să-ţi accepţi sentimentele şi să le exprimi
-să-ţi controlezi tensiunea, încordarea prin relaxare, distragere
-să asculţi activ
-să gândeşti rezonabil
-să practici, să exersezi comportamentul asertiv.
Tehnicile cognitive reprezintă un grup de metode psihoterapice ce pornesc de la premisa că numeroase tulburări psihice au la bază distorsiuni cognitive, constând în principal în asimilarea gândirii negative, a convingerilor nerealiste, exagerate, în instaurarea unor reguli interne de gândire şi conduită exagerată, nepotrivită.

Psihoterapiile de grup

Grupul se sprijină pe comunicarea verbală şi nonverbală, pe împărtăşirea experienţelor pozitive şi negative. Scopurile psihoterapiei de grup sunt: clientul să înveţe sau să reînveţe stăpânirea unor conduite sociale, să dobândească un sentiment de participare la viaţa colectivă, să pună clientul faţă în faţă cu problematica sa, să uşureze înţelegerea suferinţei şi adoptarea unei atitudini active în faţa ei. Evoluţia grupului terapeutic trece de la descrierea sentimentelor trecute, exprimarea sentimentelor negative, exprimarea sentimentelor interpersonale, acceptarea de sine şi debutul schimbării, confruntarea, exprimarea sentimentelor pozitive, schimbarea în comportament.




BIBLIOGRAFIE:



1. Cosman Doina, Psihologie medicală, Ed. Polirom, Iaşi, 2010.
2. Enăchescu Constantin, Tratat de igienă mintală, Ed. Polirom, Iaşi, 2006.
3. Iamandescu I.B, Elemente de psihosomatică generală şi aplicată, Ed.InfoMedica,
1999.
4. Răşcanu Ruxandra, Psihologie medicală şi asistenţă socială, Ed. Ştiinţă şi tehnică, Bucureşti,
1996.

5. Tudose Florin, Fundamente în psihologia medicală, Ed. Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2003.