Sănătatea
mintală este definită de OMS, ca
aptitudinea de a stabili relaţii armonioase cu mediul înconjurător.
Scopul educaţiei sanitare este
de a permite dezvoltarea liberă, nestânjenită a personalităţii
umane şi favorizarea integrării omului în comunitatea de viaţă
în care trăieşte. Cercetările au demonstrat că majoritatea
tulburărilor mintale ale copiilor şi adolescenţilor se datorează
nu unor afecţiuni organice, nu unor tare ereditare, ci unor
deficienţe educative şi nerespectării unor norme raţionale de
viaţă. S-a stabilit o legătură directă între creşterea
numărului de cazuri de tulburări mintale şi carenţa afecţiunii
materne – frustrarea de afectivitate totală sau parţială este
una din cauzele majore ale tulburărilor mintale. S-au modificat
legislaţiile ţărilor, s-a elaborat Carta universală a drepturilor
copilului, se veghează permanent la respectarea acestora pentru a
asigura o dezvoltare armonioasă a individului, în ciuda
vicisitudinilor vieţii.
D.p.d.v. psihic, sănătatea
poate fi definită ca armonia dintre comportamentul cotidian şi
valorile fundamentale ale vieţii asimilate de individ, presupune
capacitatea de a munci productiv, de a iubi, de a se ocupa de soarta
celorlalţi şi de a avea un grad rezonabil de autonomie personală,
o viaţă cu sens, o viaţă care merită trăită.
Normalitatea este o
noţiune relativă, variabilă de la un mediu socio-cultural la
altul. Nevoia de normalitate derivă din şi exprimă nevoia umană
de ordine. Norma este o convenţie umană împărtăşită social.
Criterii de normalitate sunt: conştiinţa clară a Eului personal,
capacitatea de orientare în viaţă, nivel înalt de toleranţă la
frustrare, autoacceptare, flexibilitate în gândire şi acţiune,
realism şi gândire antiutopică, asumarea responsabilităţii
pentru tulburările emoţionale, angajarea în activităţi
creatoare, angajarea moderată şi prudentă în activităţi
riscante, conştiinţa clară a interesului social, gândire
realistă, acceptarea incertitudinii şi capacitatea de aajustare a
acsteia, îmbinarea plăcerilor imediate cu cele de perspectivă.
Sănătatea este este o stare ideală, un deziderat, pe când boala
este un dezechilibru la toate nivelurile oragnismului. Normalitatea
ideală defineşte felul în care individul şi comunitatea consideră
că persoana ar trebui să fie şi ea variază mult în funcţie de
contextul socio-cultural istoric şi geografic (etnic, comunitar,
statal, religios ş.a. Normalitatea (sănătatea mintală) este
condiţia de funcţionalitate socială, impusă şi acceptată de
societate în scopul realizării personale. Normalitatea este
adaptarea armonică în fiecare moment al existenţei, în funcţie
de mediul său şi istoria sa şi a colectivităţii sale, o
rezultantă a calităţii raportului personalitate / mediu.
Anormalitatea eate o zonă de
trecere între normal şi patologic, este o abatere calitativă şi
funcţională de la valoarea şi semnificaţia generală a modelului
uman.
Criterii funcţionale ale
sănătăţii mintale: independenţă rezonabilă în relaţiile cu
ceilalţi indivizi, autodirecţionare, capacitatea de a avea o slijbă
şi de a lucra împreună cu ceialţi, capacitatea de a răspunde
regulilor şi autorităţii obişnuite, capacitatea de a depăşi
dificultăţi curente, abilitatea de a avea relaţii de prietenie şi
iubire, capacitatea de a da şi de a primi afecţiune, toleranţă la
frustrare, simţul umorului, abilitatea de a se recrea, de a avea
hobby-uri, capacitatea de a dezvolta sentimente altruiste.
Sănătatea exprimă echilibrul
dinamic dintre fiinţă şi lume, iar boala rezultă din
dezechilibrul fiinţei cu lumea.
Boala
este un proces anormal, în contextul
căruia starea şi funcţionarea socială, somatică, emoţională
sau intelectuală ale unui subiect sunt diminuate sau afectate, în
comparaţie cu circumstanţele anterioare declanşării bolii.
Conotaţia termenului boală cuprinde şi aspectele subiective –
perceperea de către persoana bolnavă a devianţei de la starea de
sănătate. În majoritatea bolilor nu se poate vorbi despre o
legătură directă de cauzalitate între agentul etiologic şi
procesul patologic, ci despre răspunsul adaptativ individual la
agentul respectiv.
Tulburările
de personalitate
reprezintă
nedezvoltarea personalităţii, personalitate dizarmonică.
Grupa A bizar excentrică
Tulburarea
de personalitate paranoidă –
indivizii manifestă neîncredere şi suspiciune faţă de alţii,
ale căror intenţii le interpretează drept rău voitoare, au dubii
nejustificate referitoare la loialitatea amicilor sau colegilor;
poartă pică tot timpul, sunt implacabili faţă de insulte,
injurii, ofense; dacă muncesc individual, se descurcă foarte bine;
sunt distanţi şi reţinuţi, cu numeroase dificultăţi de
integrare şi relaţionare; când greşesc heteroatribuie eşecul;
tulburarea este mai frecventă la bărbaţi decât la femei.
Complicaţii:
tulburări delirante, schizofrenie, depresie, abuz şi dependenţă
de substanţă.
Tulburarea
de personalitate schizoidă – lipsa
de interes faţă de alte persoane şi relaţii sociale; singuratici,
exprimă puţine emoţii, preferă activităţi solitare, au
preocupări reduse ori absente pentru activitatea sexuală; nu au
halucinaţii şi idei delirante; incidenţa mai mare la bărbaţi
decât la femei.
Complicaţii:
schizofrenie, tulburare depresivă majoră.
Tulburarea
de personalitate schizotipală –
deficite sociale şi interpersonale, reducerea capacităţii de a
stabili relaţii intime; distorsiuni cognitive şi de percepţie,
excentricităţi de comportament; gândire magică, credinţe
stranii, crede că posedă însuşiri rare, particulare (clarviziune,
premoniţie, telepatie, superstiţii), iluzii corporale, obsesii; mai
frecventă la bărbaţi decât la femei.
Complicaţii:
tulburări delirante, schizofrenie, suicid, episoade psihotice
tranzitorii.
Grupa B dramatic emoţională
Tulburarea
de personalitate antisocială –
(sociopaţi) caracterizaţi de desconsiderarea şi violarea
drepturilor altora, impulsivitate şi incapacitate de a face planuri
de lungă durată, iritabilitate, agresivitate, iresponsabilitate,
lipsa de remuşcare, indiferenţă faţă de faptul de a fi furat,
maltratat, incorectitudine, minţit repetat, instabilitate psihică
crescută; afişează aroganţă, siguranţă de sine; în
antecedente distingem minciuna, înşelăciunea, alte acte ilegale,
imorale; Prevalenţa este de 3% la bărbaţi şi 1% la femei; în
populaţia penitenciarelor atinge 75%; incidenţă crescută în
unele familii din grupurile socioeconomice joase.
Complicaţii:
dependenţa de substanţă, moartea violentă, suicidul.
Tulburarea
de personalitate borderline –
instabilitatea relaţiilor interpersonale, cheltuieli abuzive, joc
patologic, abuz de substanţă, mâncat excesiv, relaţii sexuale
dezorganizate; accese de furie, incapacitatea de a-şi controla
mânia, nu suportă singurătatea, sunt instabili afectiv,
imprevizibili. În antecedente întâlnim acte autodistructive
repetitive. Este mai frecventă la femei
decât la bărbaţi.
Complicaţii:
episoade depresive majore, tentative de suicid, tulburări sexuale,
autolezarea.
Tulburarea
de personalitate histrionică –
emoţionalitate excesivă, căutarea atenţiei, împrumută cu
uşurinţă „temperatura” afectivă a mediului în care se află,
este sugestionabil, uşor de influenţat, impresionabil, consideră
relaţiile a fi mai intime decât sunt în realitate, comportament
provocator sexual, manipulativ, orientaţi spre satisfacerea
propriilor interese. Pot manifesta amnezia traumelor, frustrărilor
trăite, părând detaşaţi în comparaţie cu dramatismul
eveimentelor trăite şi povestite. Prevalenţa
mai mare la femei decât la bărbaţi.
Complicaţii:
dependenţe medicamentoase, tentative de suicid, episoade depresive.
Tulburarea
de personalitate narcisică –
caracterizată prin grandoare, necesitatea de admiraţie, lipsa de
empatie, fantasme de succes nelimitat, putere, îşi subliniază
repetat şi exagerat calităţile, are pretenţii de tratament
favorabil, profită de alţii pentru a-şi atinge scopurile,
sentimente de invidie pe care le proiectează asupra
interlocutorilor, distant, arogant, insensibil la sfaturi, opinii
diferite, îndemnuri; este avid de titluri, demnităţi, onoruri,
ranguri care consideră că i se cuvin.
Complicaţii:
tulburarea depresivă majoră, dependenţa de droguri, alcoolismul,
episoade psihotice tranzitorii.
Grupa C anxios-temătoare
Tulburarea
de personalitate evitantă –
inhibiţie socială, sentimente de insuficienţă, hipersensibilitate
la evaluare negativă, reţinere în relaţiile intime de teama de a
fi ridiculizat, inadecvat; îşi doreşte să fie simpatizat, are
nevoie să iniţieze relaţii interpersonale, de tandreţe,
securizare, reasigurare; este ezitant în a-şi asuma riscuri, pe
care le exagerează; trăieşte intens refuzul, inacceptarea,
respingerea, este interpretativ şi hipersensibil faţă de
comentariile celorlalţi.
Complicaţii:
tulburări anxioase, fobie socială.
Tulburarea
de personalitate dependentă
– necesitatea excesivă de fi supervizat, care duce la un
comportament submisiv şi adeziv şi la frica de separare; are
dificultăţi de a lua decizii simple, ceilalţi trebuie să-şi
asume responsabilitatea pentru cele mai importante aspecte ale vieţii
lui; are stimă de sine redusă, are toleranţă excesivă faţă de
persoana investită ca protector; îi este exagerat de frică să nu
fie lăsat să aibă grijă de sine. Prevalenţă
mai mare la femei.
Complicaţii:
tulburări de adaptare, tulburări anxioase, tulburări depresive.
Tulburarea
de personalitate
obsesiv-compulsivă – preocupată de
ordine, pefecţionism, control mental şi interpersonal în
detrimentul flexibilităţii; militează pentru standarde înalte,
exigent cu ceilalţi, devotat muncii, refuză să lucreze cu alţii,
avar, conservator, puţine relaţii interpersonale.
Prevalenţă mai mare la bărbaţi decât la femei.
Complicaţii:
schizofrenie, depresie, tulburări anxioase, tulburări
hipocondriace.
Tulburarea
de personalitate pasiv-agresivă –
rezistenţa la solicitări, îndemnuri, însoţită de amânarea
răspunsului la rugăminţi sau solicitări, temporizarea
îndeplinirii sarcinilor; are un comportament lamentativ, se simte
neînţeles, insuficient apreciat; este cvasipermanent îmbufnat,
certăreţ, manifestă sentimente de invidie, iritabilitate, cinism
faţă de colegi, stimă de sine scăzută, neîncredere în forţele
proprii. Complicaţii:
suicidul, abuzul de alcool.
Tulburarea
de personalitate depresivă
– gânduri şi comportamente depresive, stimă de sine scăzută,
inadecvat, lipsit de valoare, negativist şi critic în legătură cu
alţii, pesimist.
Complicaţii:
tulburare depresivă majoră.
