CANCERUL
DE PROSTATA
1.
Definiţie
-
este o afecţiune malignă în care celulele prostatice se modifică,
se înmulţesc necontrolat şi vor creşte foarte repede dând
naştere unei mase tumorale la nivelul prostatei
Etiologia:
-
cancerul
de prostata afectează in special barbaţi in vârsta. Patru din
cinci cazuri sunt diagnosticate la barbaţii cu vârsta peste 65 de
ani, iar mai puţin de 1% au vârsta sub 50 de ani. Deşi rar,
cancerul de prostata poate fi întâlnit si la pacienţi de 30-40 de
ani.
Factori
de risc:
-
factorul genetic
-
barbaţii
care consuma cantitaţi mari de grăsimi – in special carne roşie
si alte surse de grăsime animala – au un risc mai mare de a
dezvolta cancer prostatic
-
un
nivel crescut de testosteron influenţează, de asemeni, instalarea
cancerului de prostata
-
au
fost descoperiţi si alţi factori de risc: fabricanţii de baterii,
lucrătorii in industria cauciucului si cei are sunt frecvent expuşi
la cadmiu par sa fie mult mai vulnerabili la cancerul de prostata.
Tablou
clinic
• Polakiuria
- mai ales spre dimineaţă, de intensitate variabilă şi nelegată
direct de volumul tumorii prostatice.
• Disuria
• Hematuria
- nu este caracteristica, dar poate apărea prin invazie tumoralâ
• Retenţia
incompletă de urină, iniţial fără distensie vezicală, ulterior
cu distensie vezicală
• Retenţia
completă de urină reprezintă cea mai redutabilă complicaţie
obstructivă ce apare ca urmare a obstrucţiei tumorale
cervico-prostatice.
• Durerea
loco-regională - se datorează extensiei tumorale cu stimularea
sensibilităţii loco-regionale.
• Durerile
osoase - sunt caracteristice fazelor avansate, cu extensie
metastatică osoasă
Diagnosticul
paraclinic:
Tuşeul
rectal
-
este primul examen care se efectuează şi cel mai orientativ la
primul contact cu pacientul.
Ecografia
-
se poate efectua pe cale abdominală, perineală, transuretrală, dar
cel mai informativ, transrectală
-
reprezintă o metodă de diagnostic, stadializare, poate fi
completată prin puncţie-biopsie şi are marele avantaj că este
inofensivă şi repetabilă
-
ecografia prostatică transrectală este mai informativă decât
tuşeul rectal, şi mult mai ieftină şi mai neinvazivă decât CT,
RMN şi urografia
Tomografia
computererizata
se
adresează regiunii pelvine pentru tumora primitivă şi adenopatiei
locoregionale secundare şi abdomenului, toracelui şi cutiei
craniene pentru detectarea metastazelor. CT este inferioară
ecografiei transrectale şi RMN transrectale pentru diagnosticul
tumorii prostatice.
Rezonanţa
magnetică nucleară
permite studiul anatomiei intraprostatice pentru că diferenţiază
bine structurile tisulare moi.
->
RMN transrectală
a
intrat ca metodă de primă linie în stadializarea cancerelor de
prostată în clinicile care au acces la metodă, şi stabileşte cu
acurateţe extensia locală a tumorii şi invazia structurilor de
vecinătate.
Limfadenectomia
pelvină
rămâne
tehnica cea mai sigură pentru aprecierea adenopatiei neoplazice
pelvine în cancerul prostatic.
Radiografia
reno-vezicală
simplă nu este utilă în diagnosticul cancerului de prostată, dar
este definitorie pentru
depistarea metastazelor osoase.
Acestea sunt în 80% din cazuri osteocondensante şi interesează
în ordine oasele bazinului, vertebrele, coastele şi craniul.
Radiografia
toracică este
de asemenea utilă în obiectivarea metastaselor costale, vertebrale,
pulmonare sau în evidenţierea adenopatiei mediastinale.
Radiografiile
de craniu,
şi ale oaselor lungi sunt şi ele importante pentru detectarea
depozitelor secundare osoase
Radiografia
reno-vezicala simpla (RRVS)
poate arăta litiaza urinară, vezicala sau a aparatului urinar
superior, şi litiaza prostatică, întregind astfel diagnosticul.
Urografia
intravenoasă,
nu are valoare în fazele
incipiente
ale bolii, în fazele tardive evidenţiază
obstrucţia
prostatocervicală care poate determina distensia suprajacentă.
Puncţia
bioptică
osoasă
reprezintă
o metodă mai rar folosită în ultimul timp, dar deosebit de
informativă.
Cistoscopia
reprezintă
o etapă obligatorie în diagnosticul şi stadializarea cancerului de
prostată (în stadiile avansate).
Marcheri
tumorali
• PSA
-
antigenul
specific prostatic, secretat
de citoplasmă celulelor rostatice.
-
valorile normale - 0 şi 4ng/ml
Evolutia
Cancerul
de prostata netratat evoluează rapid ducând la deces in 8-9 luni.
Cele mai frecvente metastaze se produc in sistemul osos ( bazin,
sacru, femur, coaste ) urmând apoi plămânii, pleura si ficatul.
Tratamentul
Este
cu atât mai eficace cu cat este instituit mai precoce.
In
tratamentul cancerului de prostata este indicat tratamentul
medicamentos, agenţii fizici si tratamentul chirurgical.
Dacă
stadiul bolii este avansat şi nu permite o intervenţie radicală,
curativă sau boala este în stadiu metastatic, baza tratamentului o
constituie hormonoterapia,
care este capabilă, cel puţin iniţial, să oprească boala în
stadiul în care a fost diagnosticată.
Chimioterapia
se foloseşte astăzi mult in tratamentul cancerului de prostata cu
rezultatele încurajatoare.
Agentii
fizici
se folosesc sub diferite forme:
-
Radiu
implantat pe cale transvezicala
-
Radioterapia
care este mai puţin eficace
-
Telecobalteria
aplicata recent permite folosirea unor doze mai mari cu rezultate mai
bune.
Tratamentul
chirurgical
– poate fi radical sau paleativ. Acesta este singurul capabil sa
vindece afecţiunea cu condiţia efectuării sale in timp util.
